Poezii despre albastru și timp, pagina 3
Seara
Cu moarte făpturi de morți
Umpli tu lună
Tăcutele păduri,
Semilună -
Cu blânda-mbrățișare
a îndrăgostiților,
Umbra celebrelor timpuri
înconjoară putrezindele stânci;
Atât de albastru strălucește
Încolo spre oraș,
Unde-n frig și răutate
Un putred trib locuiește,
Îngerul alb
pregătește vremuri întunecate.
În umbra-mbrățișării lunii
Suspinând în golul cristal
Al muntelui lac.
poezie clasică de Georg Trakl din Versuri - traducere, prefață și comentarii de Christian W. Schenk, traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de Hyperion
Comentează! | Votează! | Copiază!
Departe
Afara ploua
Privesc pe fereastra
E fix ora noua
Si totul e gri.
Tu dormi far' de vise
Pe perna albastra
Cu brate deschise
De mine nu stii.
Eu strig dupa tine
Privind pe fereastra
Departe de mine
Tu te vei trezi.
poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Vlad Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Amin
Descompusul alunecând prin camera putredă;
Umbre pe galbene galbene tapete; pe întunecate oglinzi se înclină
Fildeșia tristeții mâinilor noastre.
Perle maro se scurg printre degetele noastre amorțite.
În tăcere
Se deschid ai îngerului ochi albaștri de mac.
Albastră e și seara;
Ora amorțirii noastre, umbra lui Azrael*
Ce-ntunecă o pepinieră maro -
_____________
* Îngerul Morții
poezie clasică de Georg Trakl din Versuri - traducere, prefață și comentarii de Christian W. Schenk, traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de Hyperion
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sunt tradafirul ce se scaldă-n rouă,
Astăzi sunt cer albastru, mâine lut.
Sunt scama unui nor pe luna nouă.
Sfârșit am fost, dar pot fi și-nceput.
catren de Mihaela Banu din Te rătăcesc în gânduri, ca să te regăsesc (2020)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un vis ce fuge
Dintre toate câte sunt
în privire și-n cuvânt
au rămas, ca-ntr-o magie,
anii din copilărie,
zilele cu lună plină,
nopți cu soare în grădină,
nori pufoși, ploaie perlată,
amintiri de ciocolată,
clipele de zahăr ars
ce ți se lipeau de nas,
și mai știu un vis ce fuge
în papuci de turtă dulce...
Toate câte-au fost mai sunt
abur, ceață, fum și vânt.
Ceru-i tot acolo sus,
dar albastrul lui s-a scurs,
Poți să zbori, ca și atunci,
în papuci
de turte dulci?
poezie de Carmen Firan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poartă
Suflete-n pătratul zilei se conjugă.
Pașii lor sunt muzici, imnurile rugă.
Patru scoici, cu fumuri de iarbă de mare,
Vindecă de noapte steaua-n tremurare.
Pe slujite vinuri frimitură-i astru.
Munții-n Spirit, lucruri într-un Pod albastru.
Raiuri divulgate! Îngeri trimeși
Fulgeră Sodomei fructul de măceș.
poezie celebră de Ion Barbu din Joc secund (1930)
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Despre scurtimea timpului
Dacă-aș putea trăi fără să mă gândesc la moarte,
Uitând risipa timpului și-a sufletului degradare,
N-aș dori decât să fiu trup cu caldă răsuflare
Având de lumina zilei și de trilul de păsărilor parte.
Aș putea sta netulburat mereu, zi după zi
Urmărind cum crește iarba, curcubeul schimbător
Al florilor de la albastru la galben, de la roșu la gri,
În perfect acord cu secvențele-anotimpurilor.
Aș putea, îngăduitor, permite timpului să mă îngroape,
Dar mă dor orele care trec din întuneric în întunecime.
Iar eu acum chiar nu vreau să zac cu pantalonii-n vine
Și cu bastonul lângă pat, pentru că moartea e aproape,
Trebuie să fiu treaz, să fac ceva în fiece minut.
Mormântul ne dă apoi timp de-odihnă, neîntrerupt.
poezie de Hemminger, Graham Lee, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Seara
Cu formele spectrale-ale eroilor morți,
Tu, lună, umpli
Tăcerea din ce în ce mai mare a pădurii,
Lună nouă
Cu îmbrățișare tandră
Ca îndrăgostiților,
Cu toate stafiile veacurilor faimoase
În jurul stâncilor crăpate;
Luna strălucește împrăștiind lumină albastră
Peste oraș,
Acolo unde trăiește
O generație degenerată,
Rece și rea
Un viitor întunecat pregătit
Pentru nepoți.
Voi, umbre înghițite de lună,
Suspinați deasupra cupei goale
A unui lac de munte.
poezie clasică de Georg Trakl, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Colinda de inimă
Voi colinda cu inima mea
mergând prin zăpadă,
mâna mea in cinci colțuri ca o stea
începe cuvinte să vadă.
Brațul meu, o coadă de cometă;
umărul și pieptul meu - cer.
Căldura lor secretă
lucește albastru de ger.
Să fiți liniștiți, să aveți parte de liniște albă
sub cetina verde împodobită.
Ochii mei, două vergele-ntr-o salbă,
împodobesc ora, clipită.
Ave vouă, bărbaților, femeilor,
inima mea vă salută,
ninge deasupra secundelor, orelor,
cu zăpada argintie și mută.
[...] Citește tot
poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Legendă
Străluminați ca niște unghii,
Sub scuturi, îngeri au lăsat
Cherubul văii să-l înjunghii,
- Sădiți în aer ridicat.
Și limfa pajiștelor pale
Se pleacă soarelui ferit
Al certei sere animale:
Îngână sângelui ivit.
Scris, râul trece în mai albastru
Și varurile zilei scad,
E rana Taurului astru.
Vădita țară, Galaad.
poezie celebră de Ion Barbu din Joc secund (1930)
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre albastru și timp, adresa este: