alpinism

De n-ar fi

sunt oarecum marcat –
ca o matriţă din care
vor ieşi piese complicate – nu
de ceea ce cred
sau deja ştiu, ci de bănuieli
vii, ascuţite
de iminenta clipă în care
preajma se dilata
brusc

instinct pieziş mă îndeamnă
să râd şi să urc
ridurile abia mijite închipuind
trepte
mă califică alpinist
am urcat un pisc, dar
să încerc un altul, probabil
mai înalt,
a trebuit să cobor

[...] Citeşte tot

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!

Perspectiva

Perspectiva, de la nivelul cincizeci în jos,
Este splendidă - scrie alpinistul în album;
Aşa că, supraponderal şi lunecos,
Ȋntorc capul pentru-a revedea acel drum
Şi-acea perioadă parcurse până-acum.

Ȋn loc de şesuri şi piscuri cu nea,
Şi lanuri de flori fluturând batiste,
Drumul se frânge chiar în faţa mea
Şi se pierde în ceţuri nihiliste.
Perspectiva încetează să mai existe.

Unde a dispărut – o viaţă de om?
Cauta-mă. Ce-a rămas e umbră pe ape.
Fără copii şi nevastă, eul monocrom
Este capabil sa vadă ultimele etape:
Atât de implacabile. Atât de aproape.

poezie de Philip Larkin, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suflet inestetic

mi-e sufletul inestetic
ca un pat nefăcut...
veşnicia a început de două minute
şi s-a terminat de un minut...

florile nu pot să învie morţii,
oricât le îngrămădim pe sicriu,
la fel lumânările, bocetul
ducă-se, toate, pe pustiu...

mi-e cugetul zănatic
precum un alpinist inveterat,
care urcă pe munte
pe versantul cel mai înclinat...

murdăria e starea naturală
căci ea se face de la sine...
în zadar o negăm prin curăţenie
căci murdăria revine, revine...

[...] Citeşte tot

poezie de Eugen Ilişiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un câmp minat, urcuşul ce duce înspre pisc

Un câmp minat, urcuşul ce duce înspre pisc.
Câţi temerari nu-ncearcă recordul să-l doboare
Măcar c-un pas, doar unul, mai sus, ţintind spre soare
Şi ignorând că-i doare entorsă, plex, menisc!

Chiar viaţa noastră însăşi e-un câmp minat, pe care
Îl tot parcurgem zilnic, sfidându-i orice risc,
Până-ntr-o zi o cruce,-un menhir sau obelisc
Marchează-un pisc, râvnitul, sau ditamai eroare.

De eşti, în lumea asta confuz-crepusculară,
Astronaut notoriu, năier sau alpinist,
Pe drumul ce te-nalţă şi care te coboară

Tu nu uita o clipă să fii şi bun genist.
Un câmp minat e viaţa în drum spre Everest,
Dar ce măreaţă-i clipa trăită fără rest!

sonet de Nicolae Mătcaş din Un câmp minat, urcuşul (2010)
Adăugat de Maria Hadârcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Reverie de toamnă

Se pregătesc cocorii,
Să plece înspre sud;
Iar cerul cheamă norii
Şi pruna cade-n dud.

Lumina e cam scurtă
Şi noaptea se întinde,
O rândunea se mută
Şi nimenea n-o prinde.

Micuţe stele zburdă
Pe negrul de pe boltă,
Pământul iar asudă,
De sub bogata holdă.

Cu utilaje grele
Mesenii se întoarnă,
Sub cerul plin de stele,
Ei holda o răstoarnă.

[...] Citeşte tot

poezie de Liviu Reti (1 septembrie 2015)
Adăugat de Liviu Reti
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ecoul

Am stat în gerul arzător al iernii pe
piscul cel mai înalt şi m-am confesat
din nou munţilor pentru a mă elibera
de tristeţi. Tocmai cădeam de pe pământ

în bolta cerească, când i-am spus demonului,
"Nu vreau nimic mai mult şi niciodată
din nou." Am atârnat cuvintele în acea
linişte concretă şi expresivă. Am atârnat

liniştea în aer. Am înţeles sensul ei în
sine, precum şi sensul ei contrar. Cuvintele
şi liniştea erau precum găurile negre şi
stelele. În acea ardere spirituală

provocată de ger, mi-am găsit visele
insomniace ale destinului, precum şi
visele mele lucide aparţinând unui fatal
destin deturnat. Datorită Ţie, ele au putut

[...] Citeşte tot

poezie de Marieta Măglaş din Poeme
Adăugat de Marieta Măglaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar iedera

Nu iedera târândă se înalţă,
Ea demnă e, purtând de la-nceput,
Tulburătoarea şansă ce te-nalţă
Cu sprijin ferm al zidului de lut.

Fasolea cea banală e proptită
Să urce pe-un arac deasupra sa,
Privind spre târâtoare fandosită
Că vrejul ei se-ndreaptă spre o stea.

Păstaia, pe toiagul abundenţei,
Se lăfăie cu mare aroganţă
Ea crede cu puterea descendenţei
Că este nobil snob cu importanţă.

Da, iedera umbreşte câte-o casă,
Dar are-n mintea ei un ideal,
E alpinista rece, curajoasă,
Ce urcă stânca sură ca pe-un deal.

[...] Citeşte tot

poezie de Gigi Stanciu
Adăugat de Gigi Stanciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scrisoarea

Iubita mea, am coborât din munte
Pe coama unui deal ce îmbracă noaptea grea,
Alpinişti cu filele cărunte
Şi înotători cu vise la curea.

Iubita mea, am urcat o vale
Prin păduri de vanităţi deşarte.
În opoziţii crunte de acţiuni banale
Noi ne strigăm, iubirea, tare şi departe.

Despre fenomenele naturii
Vom emite cu glas articulat,
Că într–un ecou stă malul mării
Cu concentraţie de verde aromat.

De asemenea vom scrie cu putere,
Puţin vizibil, dar atât de important.
Iubita mea, suntem marca pe scrisoare
Cu gust puternic de dulce şi picant.

[...] Citeşte tot

poezie de David Ionel Romulus
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nesigură ascensiune

Mi-am agăţat speranţele complet
În jocul întâmplării, prins de-un piolet;
Atârn de-o aţă de mătase
De păianjen... Ochii mi se acoperiseră în plase!

Sunt un instabil, n-am decât credinţă
Materială, de-o eventuală izbutinţă
Ce-aşteaptă oportunităţi în stat la pândă
La colţurile ascunse ale vieţii... O plăpândă.

Da-n fond eu sunt, în schimb, vânatul,
Capra neagră şi-am menit tot Retezatul
Făr-a dispune de vreo rezervaţie;
Mi se retează orice pisc... orice tentaţie.

Eram ursit să fiu deschizător
În vifor de trasee... Un netemător
Ce-ntinde coarda... Şi-ncă sunt la fel
Mi-o trec pe la centură, prin inel...

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (5 martie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fără titlu (XXIV)

Tot ce am scris, e asumat
Nu am făcut nimic de formă
Numai o minte-aşa, diformă
Mă poate acuza de blat...
Ce studii ai şi ce cădere
Să faci din critică un hobby,
Nu crezi că-i inutil un lobby?
Uite, îţi spun "la revedere"!

(...)

Am pus pe masă călimara
Umplută pentru-a mia oară
Şi-n manuscrisul meu de ceară
Va scrie c-o peniţă, Seara.
Şi Toamna este invitată
Pe ea încet, în absolut,
În manuscrisul cel de lut
Va fi cu-atenţie tratată...

[...] Citeşte tot

poezie de Petrică Conceatu din Volum în lucru - "Noua Geneză" (5 octombrie 2019)
Adăugat de Petrică Conceatu
Comentează! | Votează! | Copiază!