anestezie

Nu mă întreba

Nu mă întreba ce simt de te zăresc
când razele în jurul tău pălesc,
când mintea o transformi în afazie
iar sufletul-n anestezie.

Cu a soarelui lumină aurie,
desenezi curcubeu de bucurie
presari petale peste cicatrici,
eşti plin de linişti, eu de frici.

Nu mă întreba de încă zăbovesc,
la a porţii rai de ce cerşesc?
ce alţii nu-mi pot oferi,
priviri, ce timpul nu le poate ofili.

Încă-mi trezeşti mii de fiori,
când suntem simpli cerşetori
în aşteptarea zorilor de mai
pierduţi în ceşti fierbinţi cu ceai.

poezie de Adriana Monica Burtea (20 aprilie 2016)
Adăugat de Adriana Monica Burtea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Explicaţie

Nevasta mea m-a ajutat,
Să fiu poet neînsemnat...
În egoismul ei, mă vrea
Un maimuţoi de mucava,

Docil şi neajutorat,
Bun la prăşit şi la cărat,
Să cred în basmele-i păgâne,
Să mă hrănesc cu ce rămâne,

Să fac ce este indecent,
Să stau eu unde e curent,
Să vreau să fie vina mea,
Când pătimeşte ea ceva...

Şi cu atâtea trebi pe cap,
Mai iau din când în când un hap,
Şi-n stare de anestezie,
Încerc să scriu o poezie...

[...] Citeşte tot

poezie de Eugen Ilişiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ucigaşul

Ucigaşul devenit puternic dobândeşte forţele vitale
Ale Binelui, victoria supravieţuitorului nu-l intimidează,
El nu are o faţă a fricii, necunoscutul nu-i creează probleme,
Prin asta ne este superior, hainele, platoşele nu ne apără,
Construim obstacole, el le ocoleşte, patima distrugerii
Pe care el o dovedeşte din plin, ne hipnotizează,
Uităm de persecuţii, teama este mai aproape,
Mai apare şi panica, cea mai bună aliată a ucigaşului,
Apoi vin pacificatorii evlavioşi, anestezia este aproape totală,
Lentoare, stagnare, tot ce ştiam este uitat, zvonuri rele
Că mai vine o ceată de ucigaşi la fel de puternici,
Încep diviziunile, autonomiştii, dezbinatorii, retorii,
Agresiune şi fugă, până unde? Interdicţii nenumărate.
Graniţe peste tot. Focul se întinde, se răsuceşte ca şarpele.
Şi, din adâncul veacurilor vin haitele cu urlete prelungi.
Jelesc prefăcut, se înmulţesc geometric. Unii tac.
Ei înşfacă, încorporează, psihologia robului se face prezentă.
Secretele sunt nenumărate. Iertarea devine inutilă.
Porunci uluitoare, logice ca unu plus unu.
Ce se prefigurează? O paranoia totală.

[...] Citeşte tot

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu orice preţ

alunecăm pe străzi
mai mult ne furişăm
o ploaie cu ace
ne face invizibili
(ne place să credem asta)
de-aceea rănile noastre dor cald
aproape poetic
ca-ntr-o anestezie
ca-ntr-un vals

nu ştie nimeni
cum de ne-am trezit împreună
fiecare... pe unde am rămas?!

câtă floare de lotus
pe unde treci laşi tu din mine
câtă lumină într-un ceas

hipnotic!
tramvaie lucioase sfidează destinul

[...] Citeşte tot

poezie de Daniela Luminiţa Teleoacă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Jucărie

ea stătea cu chirie într-o oglindă de pradă cu dinţi de zăpadă. ea îşi plătea sângele cu o fotografie pentru fiecare călătorie. ea se spăla corect pe dinţi şi pe viaţă, fără anestezie. ea mergea cu iubi la piaţă, să cumpere biscuiţi pentru o lebădă de hârtie. timpul se măsura în ceai de iasomie, se înmulţea cu dulceaţă, se înălţa până la aceeaşi stea nătăfleaţă, care într-o dimineaţă a chiulit de la lecţia de astrologie. atunci, toamna a intrat printr-o fracţie în bucătărie, cu un aer de nevinovăţie, camuflată într-o pisică de ceaţă şi a început să sape cu insomnie, sub pleoape de sare, până la rădăcina florii de soare. într-o noapte, pe când se scălda într-o lacrimă de lapte, a alunecat din beţie într-un melc din copilărie şi uite aşa, foarte zurlie, şi-a tras un glonte de marţipan, care-a intrat într-un pian, care trecea din întâmplare printr-un vis uitat deschis la colivie, care s-a sinucis, dulce şi clasic, într-o simfonie. uşor bacovian, îngerul gardian a trimis îndată trei tristeţi şi o castană coaptă de monotonie, să culeagă amprentele ploii de mătase, acuzată de igrasie până la oase. şi astăzi se mai se descoase această grozăvie. aici, la cofetărie.

poezie de Diana Dumitraciuc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gânduri în amurg

Trec anii plutind molcom, ca norii călători
Ce-aduc o zi ploioasă, iar alta însorită
Prin viaţa ce se scurge de-acuma liniştită,
Cu nostalgii, necazuri şi-arare sărbători...

Ca un magnet m-atrage grădina înflorită,
Amestec anestezic de-arome şi culori...
Cu pomii dragi, cu câinii vorbesc, iar uneori
Cu umbre vechi: pierduţii, ce-nvie-ntr-o clipită!

Sclipiri din vremea dusă le depăn cu migală,
Ca flori de gând alese, presate între file -
Herbar ce-mi strânge viaţa, petală cu petală...

Încerc să scriu, să ferec cu lacăte cuvântul,
Că florile plăpânde trăiesc puţine zile
Şi de le uit prin ronduri, le risipeşte vântul!

poezie de Petre Ion Florin Vasilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gânduri în amurg

Trec anii plutind molcomi, ca norii călători
Ce-aduc o zi ploioasă, iar alta însorită,
Prin viaţa ce se scurge de-acuma liniştită,
Cu nostalgii, necazuri şi-arare sărbători...

Ca un magnet m-atrage grădina înflorită,
Amestec anestezic de-arome şi culori...
Cu pomii dragi, cu câinii vorbesc, iar uneori
Cu umbre vechi: pierduţii, ce-nvie-ntr-o clipită

Sclipiri din vremea dusă le depăn cu migală,
Ca flori de gând alese, presate între file –
Herbar ce-mi strânge viaţa, petală cu petală...

Încerc să scriu, să ferec cu lacăte cuvântul,
Că florile plăpânde trăiesc puţine zile
Şi de le uit prin ronduri, le risipeşte vântul!

sonet de Petre Ion Florin Vasilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ultima zi

Daca vei voi
Cea din urma zi
Sa o traim macar pe ea frumos.
Sa plecam in munti
Unde nu sunt punti
Unde merg si vulturii pe jos.
Sa avem niste vin
Sa dormim putin
Sub anestezii de cavernet
Eu sa te ascult
Si tu sa taci mult
Sa ne depanam viata incet.
Dupa atata timp
Nu pot sa ma schimb
Totusi trebuia sa ma cunosti
Si la cap de zi
Pentru a sfarsi
Plangem amandoi ca niste prosti.
Poate ca-s naiv
Dar te mai cultiv

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dintr-o profundă nesimţire

printr-un impuls de iubire se nasc lumile
în toate dimeniunile asemenea
după fiecare rostire o nouă rostire
ca un perpetuum mobile pornit direct din haos
prin sine
prin şlefuiri succesive
fără niciun fel de frecare
ideale aş risca să spun
precum starea de dinaintea gândului
precum o anestezie din care se ridică mai întâi lumina

nesimţirea nu e stare de dinaintea simţirii
ci tocmai opusul acesteia
să-i spunem stare de poezie
atunci când fiecare cuvânt trece prin noi
ca o emisie de lumină urmată de o undă de şoc
şi ne simtim istoviţi
ca loviţi de o fericire ciudată
cumva soră cu partea aceea de somn fără vise
într-un anume fel asemănătoare cu moartea

[...] Citeşte tot

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Deşi e vară ninge, ninge...

Mă doare clipa cea târzie
Şi albul de pe tâmpla mea
Deşi îmi fac anestezie
Cu gheaţa florilor de nea

Urăsc sărutul bătrâneţii
Şi Doamne cât de mult aş vrea
Să cumpăr anii tinereţii
De s-ar putea, de s-ar putea.

Dar ura se preface-n teamă
Când mă gândesc la viitor
Şi-aş vrea să nu o iau în seamă
Dar sunt un simplu muritor.

Obrazul mi-e talaz de riduri
Şi simt cum vine în galop
Un asfinţit cu patru scânduri
Care îi spune vieţii: -Stop!

[...] Citeşte tot

poezie de Dorina Omota
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!