apărare şi moarte

Nul plin

Un nul poate fi mai plin decât plinul in binaritate unde două zerouri umplu spaţii şi doi de unu oameni pot fi nuli
In grafice de realitate in care minus sub pământ te apără de gloanţe unde plusul peste linie inălţat e ţintă pentru moarte,
Gol din gol plus Big Bang e mai real decât viaţa in altă galaxie judecând totul in nulitate sau realitate ce poate fi nulă in nulitatea reală!

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dumnezeu zăcea mort în paradis

Dumnezeu zăcea mort în paradis;
Îngerii cântau imnul sfârşitului;
De pe aripile lor picurau
Pe pământ
Stropi de sânge.
Acesta, lucrul care gemea,
A devenit negru şi s-a scufundat.

Apoi, din cavernele de departe
Ale păcatelor moarte,
Au ieşit monştrii, învineţiţi de dorinţă.
Ei s-au încăierat,
S-au certat pretutindeni
Pentru o îmbucătură.

Dar, din toată povara de tristeţe, asta a fost cel mai trist –
Braţele unei femei încercau să apere
Capul unui om care dormea
De fălcile ultimei fiare.

poezie de Stephen Crane, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Treziţi-vă, români, sau veţi pieri!

Ne-am adunat la căpătâiul ţării
să o vedem cum moare de frumos,
bolnavă grav de molima trădării
cuţitul scârbei i-a ajuns la os.

Au hărtănit-o ca pe-o căprioară
şi lupi, şi corbi, şi câini fără stăpâni
trag toţi de ea, o rup în colţ de fiară
ţigani, maghiari, arabi, evrei, români.

Aşa-i democraţia, ni se zice,
sub masca ei se jefuieşte tot,
Consiliul Europei ne dă bice,
Suntem paralizaţi de-un vast complot.

A fi român e-o vorbă de ocară,
a-ţi apăra hotarul - e stupid -
prin puşcării trag generali să moară
iar bişniţarii şi-au deschis partid.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Corneliu Vadim Tudor (1993)
Adăugat de Auditus
Comentează! | Votează! | Copiază!

Act de justiţie

Inculpatul, e-o persoană
importantă şi cu pile,
cu alură indiană
şi manifestări febrile.

A venit la judecată
după accidentul care
e-o faptă catalogată
penală, în acuzare.

A lovit, scrie-n rapoarte,
după care şi-a luat zborul
şi-a lăsat, atins de moarte,
ditamai judecătorul.

După amânări cu anii
ce-au făcut pe mulţi să fiarbă,
poate c-au vorbit doar banii,
nu justiţia cea oarbă.

[...] Citeşte tot

poezie satirică de Daniel Vişan-Dimitriu din Parfum... vesel
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Meditaţie extremă V

Muza mea mai neobişnuită ca oricând
de parcă îmi făcea feste
mă tot aborda astfel:
"Tu scrii fără să ştii că moartea
ţi-a dat târcoale de nenumărate ori!"
"De unde să ştiu dacă n-au fost victime,
am răspuns eu uluit!
Dar prin ce-mi spui,
îmi dau seama că scrierilor mele
le este dat să rămână,
cum că îngerul păzitor m-a apărat
nu cu bâta
sau cu arme ori maşini de război
ci cu fenomene meteorologice extreme..."

poezie de Vasile Dan Marchis
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te-am visat

Te-am visat!
Înger întizându-ţi aripile
Peste întreaga mea lume.
Mă supravegheai ca pe un mormânt
În care mi-am ascuns sufletul
Pe timp de noapte
Să-l adăpostesc şi să-l apăr
De fiarele existenţei.
Mi-am scos inima şi am pus-o
În palma ta.
Ai ceruit-o cu praf de stele
Şi cu iubire divină.
Mi-ai vegheat decăderea,
M-ai înălţat şi m-ai vindecat
Şi m-ai plâns
Ca un clopot un vers eminescian.
Bacovia mi-a vindecat versul
Şi Labiş a pus suflet în el...
La braţ cu Jebeleannu-am plecat
În pustiul cunoaşterii

[...] Citeşte tot

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Antonescu, nu-l uitaţi

Când crezi prea tare că lumea
Devine, părându-ti mai bună!
Antonescu să nu uiţi de ea
Şi un rege sau zeu trădează.

Interesul de ego primează
Aşezat cu dusmanul la masă,
Uiti de cel ce viaţa o lasă
Scut, dorind să iubească.

Să apere să cinstească
Crezurile ce le onorează
Cuvântul sfânt unei inimi..
De nu a bate-n umbre, patimi.

Egoismului nostru de fiară
Ca cel de lângă noi să moară
De prinzi strălucire-n reflexie
Preamărire cu aură sângerie

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hibernare

Pe drumul iernii, dezgheţat de paşi,
mă târâi, trist şi obosit, în gloată
şi-mi strâng la piept mantaua de ocnaş
să-mi apăr focul inimii de zloată.

Sub zare trupul s-a făcut covrig
iar în adâncul cărnii vlăguite,
în loc de nervi coboară şerpi de frig,
în loc de oase urcă stalagmite.

Pe cuşmă ninge vânăt şi tăcut,
zăpezi topite mi se scurg pe piele,
bocancii, rupţi în părţi, s-au desfăcut
şi colcăie mocirla prin obiele.

Sudorile pe trup mi s-au lipit,
cămaşa – scoarţă – s-a muiat în spate.
în fiecare muşchi câte-un cuţit
aduce-o veste vieţii-njunghiate.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Andrei Ciurunga
Adăugat de Mishu57
Comentează! | Votează! | Copiază!

Versuri sociale

Locuim în cavourile pline de viaţă-ale unor bestii
Ucise pentru-a procura burţilor noastre suculente digestii.
Nu facem pauză-între festinuri pentru a ne-întreba dacă
Animalele, asemeni omului, n-au nişte drepturi anume.
Duminica, ne rugăm să fie lumină-n lume,
O lumină care pe drumul vieţii paşii noştri să-i îndrume.
Suntem sătui de lupte, de-a gloanţelor clănţănitoare toacă–
Gândul la război ne-nspăimântă peste poate,
Şi totuşi – ne îmbuibăm cu mii şi mii de trupuri moarte.

Precum corbul de stârv, ne hrănim cu trupuri de ied şi de miel,
Nepăsători la suferinţele şi la durerile pe care
Le pricinuim altor suflete, iar dacă tratăm astfel
Animalele făr' apărare, pentru sport sau pentru parale,
Cum putem spera că pe-acest pământ vom avea noi
Parte de PACEA pentru care ne-nchinăm în catedrale?
Noi care pe hecatombele atâtor victime şi-atâtor strigoi,
Rugându-ne lui Dumnezeu, ofensăm toate legile morale?
Această cruzime-şi zămisleşte progenitura – RĂZBOI.

poezie celebră de George Bernard Shaw, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bivolul şi coţofana

Pe spinarea unui bivol mare, negru, fioros,
Se plimba o coţofană
Când în sus şi când în jos.
Un căţel trecând pe-acolo s-a oprit mirat în loc:
- Ah, ce mare dobitoc!
Nu-l credeam aşa de prost
Să ia-n spate pe oricine...
Ia stai, frate, că e rost
Să mă plimbe şi pe mine!

Cugetând aşa, se trage îndărăt să-şi facă vânt,
Se piteşte la pământ
Şi de-odată – zdup! – îi sare
Bivolului în spinare...

Ce s-a întâmplat pe urmă nu e greu de-nchipuit.
Apucat cam fără veste, bivolul a tresărit,
Dar i-a fost destul o clipă să se scuture, şi-apoi
Să-l răstoarne,
Să-l ia-n coarne

[...] Citeşte tot

fabulă celebră de George Topîrceanu
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!