arat şi viaţă

Stau

stau între cuvinte,
unele dor şi ard în albastru,
altele mă ară până la transparenţă.
tu eşti departe
într-un contur neclar din seva vieţii.

odaia se-nvârte lunecând în sus
cu tot talazul ei de întuneric.
o strânsoare se prelinge în tălpi,
cuvintele sar peste mine mirate,
eu rămânând zidită-n ipoteze.

şi nu mai ştiu ce funii de dor
au tulburat sclipirile din astre.

poezie de Oana Frenţescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zbor

Sufletul e-o voce deschisă către eternitate,
omul experimentează pe a putea şi nu se poate.
Dorul este un zbor fără de cuvinte, doar poezie
noi suntem mereu la un pas de o implozie.
Nu ştim să fim ce am putea să dăruim,
ne naştem fără voie, trăim ca să iubim.
Însămânţăm din noi al vieţii arătură,
iar cerul ne cuprinde, ne îndură.
Curând ne vom găti sfârşitului de an
şi vom lăsa din nou o lacrimă către final.
Ducem cu noi ponoase neiertate, o neîmplinire
şi totuşi... suntem o poveste plină de destine.

poezie de Sorin Şomandra
Adăugat de Sorin Şomandra
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suntem muritori

Cuvinte vagi si seci
Răsună -ntr-un ecou
Mi-ai spus iubire ştii
Din viaţa mea să pleci

Grija mea te-a sufocat
Vrei să fii în libertate
O pauză e bună de luat
Iubire ai linişte dreptate

Nu am vrut să te rănesc
Am vrut să mă înţelegi
Să-ţi arat că te iubesc
Iubirea tu acum o renegi

Mi-e sufletul o doină trăită
Corpu-mi este destrămat
Este o experienţă tristă
Aveam nevoie m-ai alungat

[...] Citeşte tot

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Limba dulce

Această limbă dulce-n cuvinte
a unui om tăcut de felul lui,
întors de undeva de prin Vaslui
păstrează-n ea ce are în minte.

Trecutul îl ară şi-l frământă,
reţine ce-i necesar şi-ncântă,
repetă ruga ce-o crede sfântă
şi cu încredere se avântă.

În echilibru pe puntea-n balans
trece peste hăul lumii în dans,
urâtul vieţii şi-l uită-n trecut,
face din cuvânt singurul său scut.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ultima noapte

Din casa tatălui meu izvora cristalul vieţii,
pe maluri de apă, în alunecare dreaptă,
am sădit copac, din care copiii mei culegeau roadele,
mâinile mele înverzite se răsfirau către stele,
vorbele mele erau condeie de fier, încrustate-n stâncă.
Cântecul meu urca treptele adâncului,
eram un vuiet al marilor evadări, către alte veacuri.
De pretutindeni izvora din pământ Zeul-Om,
înhămat la plug.

poezie de Sorin George Vidoe din Jocul metamorfozelor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cinci farmece binecuvântând nedumeriri

1
Când pleci din oraş, imediat,

câinele şi eu păstrăm o tăcere plină demnitate.
După numai două ore
intru în vorbă cu cineva, după trei
îmi spune povestea vieţii ei.
Dau din cap la fiecare cuvânt,
încurajând-o, dându-i de înţeles
că are tot timpul din lume.

2
Am viciul

de a face curte poeziilor.
Patetic, ştiu.
Îmi mai place să vizionez emisiunea Oprah,
bineînţeles când sunt sigur că nu mă vede nimeni.
Recunosc,
fac curte poeziilor, privesc Oprah

[...] Citeşte tot

poezie de Jim Moore din Invisible Strings (2011), traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Timpul

Timpul trece, timpul doare,
Timpu-i sprinten de picioare,
Timpul seamănă şi ară
Viaţa-ntreagă ne-o măsoară.
Ne aşteaptă, ne aleargă,
Imperfect, un... treacă-meargă
Ce te poartă-n el hai-hui
După toana dumnealui.
Când scârbos şi cabotin,
Când probabil, când senin,
Bun, fertil şi arătos,
Mătură cu noi - pe jos.
Ce pedeapsă, ce destin,
Că-i de genul masculin.
De-ar fi fost o "dumneaei",
Am trăi ca nişte Zei,
S-ar farda, s-ar pieptăna,
La oglindă mult ar sta...
Noi am fi docili, cuminţi,
Ce mai... drepţi, ca nişte Sfinţi.

[...] Citeşte tot

poezie de Octavian Lupascu (28 noiembrie 2013)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru cine oare...

Pentru cine oare, oare, pentru cine
Ţi-ai lăsat Tu, slava, şi-ai venit în lume?
Pentru mine, Doamne, şi pentru oricine,
Pentru-oricine crede în slăvitu-Ţi Nume!
Însă şi credinţa vine de la Tine,
Prin Cuvântu-Ţi Sfânt şi un har anume,
Harul de-a pricepe Legile-Ţi divine.

Pentru cine oare, oare, pentru cine
Te-ai jertfit pe cruce, Miel ispăşitor?
Pentru mine, Doamne, şi pentru oricine,
Pentru-oricine caută şi-azi un Salvator!
Dar lumina 'ceasta e tot de la Tine
Prin Cuvântu-Ţi plin de har mântuitor,
Un har sfânt ce umple tot golul din mine.

Pentru cine oare, oare, pentru cine
Eşti Tu Mare Preot, în Locul Preasfânt?
Pentru mine, Doamne, şi pentru oricine,
Intră prin credinţă, în Noul Legământ!

[...] Citeşte tot

poezie de Ioan Hapca din volumul de versuri Din Comorile de har (7 ianuarie 2018)
Adăugat de Sara
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prescrisa

Sunt prescrisă pentru viaţa cu lacrimi şi zâmbete,
Sunt prescrisă cu înger obraznic
Ce nu-mi dă voie să mă arunc
De la etajul tuturor vreascurilor pentru rug,
Ce nu-mi dă voie să nu iubesc.

Şi când iubesc în mai multe finaluri reuşesc să nu mor.
Sunt prescrisă cu moarte pe foaia matricolă a cerurilor.
Pixurile ce m-au scris au folosit mult roşu.
Ca să cad doar între cer şi Pământ.

De fapt sunt prescrisă pentru îngeri.
Să le arat cum se greşeşte,
Cum se moare fără să mori:
Cum se iubeşte fără să fii iubit,
Cum se iubeşte şi să fii iubit
Cum se regăseşte iubirea renunţând la reţeta colorată a sinelui.

poezie de Ioana Camelia Popa
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nicio zână nu-i ca mama

Pe cap poartă o maramă.
Ce frumoasă-i mama mea!
Este cea mai scumpă mamă.
Nicio zână nu-i ca ea.

Eu sunt viaţă pentru mama,
sunt chiar îngeraşul ei.
Uite, acum îmi dau seama
că am crescut la sânul ei.

Cu privirea ei cea blândă
în braţe la ea mă cheamă.
Eu, cu vocea mea plăpândă
îi răspund: îndată mamă.

Deşi mama e o floare
eu tot flori îi dăruiesc.
Îi dau şi o sărutare
să-i arat cât o iubesc.

[...] Citeşte tot

poezie de Dumitru Delcă (februarie 2010)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!