arat şi viaţă

Dialectica

Am învăţat de la apă
cum să nu curg
am învăţat de la plug
cum să nu ar
şi de la viaţă
cum să dispar

poezie celebră de Eugen Jebeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dialectica

Am învăţat de la apă
cum să nu curg
am învăţat de la plug
cum să nu ar
şi de la viaţă
cum să dispar.

poezie celebră de Eugen Jebeleanu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Trebuie să îmbraci o haină
Ca să araţi în lume bine
Însă Dumnezeu, creştine,
Pregătită are-o "Taină"
Ce îmbracă în slăvi divine
Viaţa ta cotidiană
Şi tot sufletul din tine.

poezie de Ioan Hapca din Sfaturi simple împletite simplu-n rime potrivite...
Adăugat de sara
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru E.C..

... stai Basarabie puţin
să-l pomenim
pe cel plecat să-şi are
singurătatea măsurată în hectare
- poetul cel mai trist a Europei
mai ieri tributul ţi-a plătit cu ortul popei
noi am rămas să mai creăm singurătăţi
la fel ca el să le arăm
în alte vieţi...

poezie de Iurie Osoianu (14 octombrie 2013)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ţărâna cu nume de om

Ţăranul ară din greu pământul dintre două
orânduiri sociale Apoi scuipă în palmele bă
tătorite de atâtea speranţe deşarte Uitându-se
dezaprobator la soarele grăbit

să-ncheie ziua
şi la ultimul nasture Se freacă la ochi nevenin
du-i să creadă că Ileana Cosânzeana-i muierea
lui Şi-i gata
să îngenuncheze
să sărute
pământul
care
l-a chinuit
o
viaţă

poezie de Costel Zăgan din Ode gingaşe (18 aprilie 2020)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fericirile vieţii

Nu ai trăit de n-ai simţit
cum floarea de cais îmbată,
în primăvară
orice fată
şi nici de n-ai stors vinul,
niciodată!
Nu ai trăit de n-ai simţit
în cântecul păsărilor,
o muzică a stelelor
şi nici inimă n-ai avut,
prin crâng, de nu te-ai abătut!
Nu ai trăit de n-ai simţit
mirosul frunzei jeluite-n bătătură
şi nici de n-ai adulmecat
mireasma primăverii-n arătură!
Nu ai trăit de n-ai simţit
aroma sfintelor gutui
îmbălsămând în iarnă, casa
şi nici de nu te-ai odihnit
în fân, la coasă!

poezie de Ioana Voicilă Dobre din Secvenţe în alb şi negru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ofuri de la inimioară (După poezia "Focuri de primăvară" de Lucian Blaga)

'Nalţă triluri ciocârlia,
Badea Gheorghe ară glia,
Lacrimi cad pe cruzii muguri,
Bolovanii gem sub pluguri.

Prinşi de duhu-navuţirii,
Fii ai satului fugim,
Dintr-o ţară unde zbirii
Nu ne lasă să trăim,

Pentru-o viaţă mai uşoară,
Glia dragă părăsim,
Ce ne-aşteaptă în afară
Nici măcar nu bănuim;

Căutând aiurea-n lume
Job cu bani frumoşi plătit
Vom uita pământul unde
Mitic ne-am alcătuit?

parodie de Ica Ungureanu din Alb Umor, după Lucian Blaga (2012)
Adăugat de Ica Ungureanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dor de viaţă

Mi-e dor de tine viaţă,
De primăvara mea,
De câmpul cu verdeaţă
Când soarele ardea.

Mi-e dor pe arătură
S-alerg din când în când,
S-arunc semănătură
De grâu şi de porumb.

Să simt mustul zăpezii
La tălpi cum mă inundă,
Şi-n ceasurile-amiezii
Mâncarea aburindă.

Mi-e dor de vântul care
În anotimpuri bate,
Şi plimbă pe cărare
Frunzele roşcate.

[...] Citeşte tot

poezie de Dumitru Delcă (20 februarie 2010)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mamei

Ai crescut in lume trei feciori
Si i-ai aruncat în poarta lumii,
Trei amare, întunecate flori.

Aspru, cel dintăi intoarce plugul
Pe pământuri dure şi străine,
Si i-a îndoit grumazul jugul.

Cel mai mic a devenit burghez,
Primul, din măduva ta cu burta.
Primul, din măduva ta obez.

Mijlociul suduie viaţa,
Răsărituri noi poarta sub tâmple,
Si se luptă şi frământa ceata.

Trei feciori ţi-au răsărit din pântec,
Unul singur astazi te pastrează
Siluetă fumurie-n cântec.

poezie celebră de Zaharia Stancu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Patria română

Patria ne-a fost pământul
Unde ne-au trăit strămoşii,
Cei ce te-au bătut pe tine,
Baiazide, la Rovine,
Şi la Neajlov te făcură
Fără dinţi, Sinane,-n gură,
Şi punând duşmanii-n juguri
Ei au frământat sub pluguri
Sângele Dumbrăvii-Roşii.
Asta-i patria română
Unde-au vitejit strămoşii!
Patria ne e pământul
Celor ce suntem în viaţă,
Cei ce ne iubim frăţeşte,
Ne dăm mâna româneşte:
Numai noi cu acelaşi nume,
Numai noi români pe lume
Toţi de-aceeaşi soartă dată,
Suspinând cu toţi odată
Şi-având toţi o bucurie;

[...] Citeşte tot

poezie celebră de George Coşbuc
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!