Poezii despre aripi și suflet, pagina 3
Din Samisen
Munte Fuji, munte Fuji,
Peste tine zboară norii
Berze albe, berze negre,
Cu aripile întinse.
Mi se cerne lin iubirea
Pe cărări la Kumamoto.
La Kitzumo rânduri-rânduri,
Vântu-mi ninge tot trecutul.
Samisen cu două coarde,
Tremurând te-ating și tremuri:
Strună veche, suflet tânăr,
Laolaltă ni se frâng.
poezie celebră de Ion Pillat din Visări păgâne
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Speranța
Speranța
pe o filă de suflet
flutură
în cele patru colțuri
analizează
în centrul filei de suflet
își retrage aripile
sădește
o sămânță de iubire
încolțește
pe o filă de suflet
speranța
rescrie un destin...
poezie de Iulia Pascaru
Adăugat de Iulia Pascaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
În vis
am fost cândva
spațiul rotund
al zborului
un roșu sângerând
în unduiri de vânt
o aripă ascunsă
în suflet de ceară
dincolo de aduceri aminte
eterizate trecuturi
am fost
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Clipa cea lentă
Fără-ndemn intrăm în toamna
Cântecului plin de frică.
Nici o aripă de înger
Aerul nu-l mai despică.
Mâna spre pământ se lasă,
Pipăie-ntre ierburi rana
Larg deschisă. De sub pietre
Șerpi clociți prelingu-și zeama
Ce-o sorbim c-o poftă veche
Până mintea ni se strică.
Fără rost intrăm în toamna
Sufletului plin de frică...
poezie de Emil Brumaru
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Medicul
La miez de noapte când oamenii dorm
Somnul lor dulce și ușor,
Tu te îmbraci în haină de înger
Și acorzi primul ajutor
La un suflet care de durere plânge.
Tu n-ai aripi, nu ai coborât din rai.
Nu ești sfânt ca sfinții care dorm în biserică,
Dar mâini de aur ai și un medicament pentru orice durere.
Și apoi cu sufletul împăcat, când soarele apune,
Te întorci la casa ta în oraș sau sat,
Obosit, dar și mulțumit că ai mai salvat
Un om pe această lume.
poezie de Vladimir Potlog (17 iunie 2020)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Primăvară
Azi râde soarele către pământ,
E sărbătoare mare în grădină;
Ne bucurăm că floarea din cuvânt
Ne umple sufletele de lumină!
Înmugurind mlădițele zâmbesc
Înviorând speranțele în noi
În verde crud iubirile vorbesc
Cu mierlele ce cânta în zăvoi
Copilăria-n suflet se trezește
Și bucuria inima cuprinde
Cuvântul prinde aripi și țâșnește
Când primăvara brațele-și-ntinde!
poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Leac
Cuvintele cu care ne-am oblojit rănile
au pătruns în suflet ca un altoi.
Prin ele durerile străbunilor
ajung până la noi.
În cartea mea colindă
străluminate chipuri de eroi.
Din lacrimile celor mulți
cresc lăcrămioare,
lgănându-se câmpuri
sub a noastră suflare
Pe-o pajiște cu clipe
se-nfiripă
a sufletului nostru aripă.
poezie clasică de Marin Corneliu Dobre
Adăugat de Alin Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fata morgana
prin sufletul tău zburdă căprioare de aer,
înflorește sângele voinicului
pe pajiști.
îndrăgostit fără aripi,
mă înalț cu gândul pe munți
pentru tine prințesă a pădurilor de zadă.
râuri cu văi curg printre dealuri,
n-am timp s-ajung în câmpie
unde înșelătorul miraj răsturnat în apă
apare din lanuri de aur dincolo de orizont.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (26 iulie 2017)
Adăugat de Llelu Nicolae Valareanu(Sarbu)
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cantec
Vis in strune de vioara m-aș cânta
Chiar de-o sa doară viața auzită-n coarde...
Plângând cu melodia din sufletele calde
M-aș transforma in vânt... si aș zbura.
Deaupra unei stele, culcus mi-aș face-n cer
Să nu m-aud in taina celor ce mă cântă,
Să nu le-ating simțirea când zâmbetele pier,
Să le cuprind cu struna, aripa lor frânta.
Veghind eternitatea gândurilor rupte,
M-aș alina stiind ca tu, nu ți-ai pierdut menirea.
C-ai triumfat in ceruri nemurirea,
Că mi-ai urcat in suflet, pe scările-mi abrupte.
poezie de Emilia Mariam
Adăugat de Emilia Mariam
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ieșirea din corabie
Potopul a venit deodată,
Neașteptat, dar mult vestit.
În ziua-aceea păcătoșii,
Târziu, în valuri, s-au căit.
Din milioanele de oameni,
Opt suflete au fost salvate
Printr-o credință umilită
Ce zilnic i-a condus la fapte.
Peste oceanul nesfârșit
Care-nghițise munți și case,
Numai ei singuri au plutit,
Purtați pe aripi luminoase.
poezie de Florin Laiu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre aripi și suflet, adresa este: