aripi şi timp

Apus

Fereastra deschisă spre mare
adună miresme la ore târzii,
din geana rănită a zării apare
apusul întins pe trei herghelii.

Cai sprinteni aleargă pe valuri,
cu nările reci dezlipite de trup,
adulmecă umbre căzute pe maluri
când orele serii rănite se rup.

Tu încă mai stai pe terasă,
cu părul căzut între aripi de vânt,
şi ochii plecaţi peste karma rămasă
din încă netrecerea ta pe pământ.

poezie de Corneliu Neagu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Timpul trece

Timpul trece ca o clipă
Pe a vântului aripă.
Ca o pasăre în zbor.
Timpul e veşnic călător.

Trece timpul fără nepăsare,
Peste mine, peste voi.
Trece ca un val de mare
Şi nimeni nu poate întoarce timpul înapoi.

Trece timpul ca o clipă
Şi nu trebuie risipit.
Căci el e ca o comoară
Şi veşnic trebuie preţuit.

poezie de Vladimir Potlog (25 aprilie 2021)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Autodefinire

Privire-foc, urmare soare,
patima de jar, culoare
adâncita-n orice zare.

Mit, legenda sau balada,
vânt stârnit fara tagada,
limita de vis, sarada.

Piept dâmbat de doruri grele,
aripa de soim sub stele,
sursa de iubiri rebele.

Leganare-n timp de sensuri,
cuplu de trairi în sensuri,
univers prin universuri.

poezie de George Pena
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

In amintirea aripilor unui fluture de lumina

A ars
si nu a ramas din el
decat amintirea
prea rece
si trista,
o simpla cenusa
a unui timp fara nume
a unui popas fara urme...
si-atat!

Am plans
si a disparut orice umbra.
singurul lucru cu care
nu stiu ce sa fac...
amintirea.

poezie de Consuella Efrim
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dantela bizară

N-am să-ţi spun despre destrămarea
ce mă cuprinde după zile de dor.
Cărare în derivă, ceas umilit fără preţ.
Înfrigurată am să-ţi arăt, de departe
hoţul de aripi,
ochiul ce n-a plâns
nici măcar bucurându-se
în oglinzile roz ale răsăritului.

Să nu fii iubitor de paradă
când fulgerul loveşte
inima înflorită a pomilor.

Vorbele ce mi le dărui
le-adun într-o dantelă bizară
peste pragul cu lună.

poezie de Violeta Pasat din Pasărea confident, editura ORION - BUCUREŞTI
Adăugat de Violeta Pasat
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chemarea

Tăcerea răzvrătită, ivită dintr-o teamă
lăsată deoparte pe vârful unui dâmb,
în prag de insomnie fără răgaz îşi cheamă
dulăii neuitării legaţi de gândul strâmb.

Trec orele haine şi somnul nici nu ştie
că visurile-ntoarse pe aripi de mister
vor fi pe veci rescrise în falsa poezie
trecută de pendulă prin ritmu-i auster.

Iar timpul, pe tăcute, adună fără grabă
secundele orfane, pierdute în trecut,
în neuitări sterile ascunse-ntr-o silabă
la marginea tăcerii din dorul convolut.

Tăcerea se destramă şi-o voce siderală
mă cheamă, fără veste, în timp nedefinit,
ascult smerit chemarea şi ultima-ndoială
prin ceasul cu pendulă dispare-n infinit.

poezie de Corneliu Neagu din Drum spre eternitate
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ţărmul

pe ţărmul unui lumi
văd tăcerea împietrită
marea tace şi ea sau plânge'n tăcere
caut tăcerea în adâncul orei
luna, priveşte absentă, printre valuri şi stânci
vuieşte tăcând
un suflet pe aripi mari de dureri, s-a frânt

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Catharzis

Aş respira senin, cadenţat, atâta timp cât ochii tăi
îmi vor aprinde fericitul gol cosmic, luminiscent,
Pentru care am ţesut veşmântul catharzisului naufragiat.

Aş ferici pasiunea metaforică şi din suspinul ei
Aş veni la tine pe aripi de vultur,
Să ne înecăm în iubire şi dor poetic, arhaic şi de necuprins.

poezie de Lilia Manole
Adăugat de Lilia Manole
Comentează! | Votează! | Copiază!

În oglindă

Ieri, am căzut în cer
Pe aripa timpului senin.
N-am văzut-o
Am întins mâinile, fruntea,
Am vrut să-i ating mireasma.

Pentru timp, nu-s de-ajuns
simţurile obişnuite.
Te cuprinde,
Te adoarme,
Singurul iubit zburător.

poezie de Mariana David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De dragoste

E ca un blestem ca trupurile
să-şi simtă zilnic depărtarea,
chiar telegarii gândurilor
s-au scurs spre cer
cerând iertare serii
şi razelor de Lună
uitate-n ceasul tău de mână
şi-n părul meu de noapte şi de dor;
de pază pun doar trei privighetori
să poarte pe-a lor aripi
descântec de verdele pădurii
şi murmur de izvor,
s-adune din lumină depărtarea
pe zbor de fluturi

şi să le lase-n poartă
mănunchi de busuioc
şi-oglindă fermecată.

poezie de Marinela Preoteasa
Adăugat de Laura Istratescu
Comentează! | Votează! | Copiază!