atracţie

Desen inerţial

Eşti poezie,
azi ţi-am descoperit curbura sculpturală,
existenţial
mă atrăgeai c-un magnetism insinuant
fixat într-un erotism simbolic.
Te-am sorbit în gândul răvăşit
dizolvat cu violetele de Parma,
spulberat în deznădejdea
dorinţelor noastre.
Ametistul ochilor tăi
încrucişat cu realităţile lubrice
năvălea,
n-am recunoscut umbra violată
cum hohotea încâlcit,
în amalgamul atracţiilor nestăpânite.
Încurcaţi, tipărim continuu,
niciodată nu vom avea aceeaşi polaritate.
Acoperiţi din tine iubito,
ne prăbuşim.

poezie de Aurel Stănescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vânturi stelare

Produse relevant de aştri
Furtuni magnetice luxuriante
În forme preponderent difuze
Adieri din fluxuri emergente
Ejecţii de particule infime
Sufluri fluctuante de luciri
O dimineaţă eternă pe rol
Un răsărit aproape perpetuu
Rezultate din controverse
Asocieri de fenomene cuantice
Compuse din contradicţii
Atracţii sau respingeri
Elixire expandate de sclipiri
La limita intuiţiei exhaustive
Dintre substanţă şi spirite
Dintre materie şi antimaterie
Departe la poarta infinitului
În locuri endemice cu îngeri.

poezie de David Boia (10 mai 2016)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Era o dragoste

cu gust de ciocolată amăruie
rafinată de buzele moi şi parfumate
avea toate ingredientele unei magii
priveam pierdut în ochii ei
vedeam nesfârşitul şi mă înfricoşa

era o dragoste cu picioare lungi şi fine
plină de nopţi cu atracţii electrice
unde cuvintele sunt mici poezii şoptite

era o dragoste rătăcită-n acorduri
de chitară clasică cu miros de parfum
arătai ca un trandafir care trage din ţigară
scoteai fum printre zâmbete suave

era o dragoste netratată de inimă
care stătea în îmbrăţişarea noastră

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

În numele iubirii

în numele iubirii se-mperechează raze
se construiesc maternităţi şi şcoli
lumina fericirii reverberează-n fraze
poveşti cu mândre nunţi umplu coli.

în numele iubirii odoarele se nasc
atracţii sublime pentru şapte arte
elixirul fericirii se scurge din teasc
expresive viziuni ne poartă de parte.

tonalităţi mângâietoare apropie inimi
în numele iubirii cerul ne e aproape
să disipe blesteme să destrame patimi
vise infinite rulează sub pleoape.

în numele iubirii se varsă lacrimi
soarele se oglindeşte în limpezi ape.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gravitaţii în jurul iubirii

(soţului meu, cu dragoste)

zâmbetul tău iubite e răsărit de soare
în ochii căprui blânzi luminile se joacă
atracţii sublime coboară-n inimioare
clipe de fericire nu aş vrea să treacă.

dansul nemuririi îl trăim amândoi
în trupuri e furtună de adrenalină
armonia timpului se împarte la doi
îmbrăţişarea ta este tot mai calină.

ai fagure de miere şi nectar în cuvânt
vorbele se strecoară în suflet profund
într-o beatitudine fredonez un cânt
în val de gravitaţii de iubire m-afund.

vise de împlinire au forme de vânt
alungă norii negri- în infinit pătrund.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înfăţişări

Într-o flacără,
privirea unei vieţi îndepărtate ne ocroteşte zâmbind.

Într-un surâs,
e o întreagă câmpie a fericirii aşternută pe lume.

Într-o atingere a tăcerii,
înfloreşte neliniştea din adâncurile făpturii.

Într-o lacrimă,
se revarsă talazul visului născut din tristeţe.

Într-o clipă,
este surprinsă o imagine irepetabilă a veşniciei.

Într-o privire,
se deschide o poartă a gândului pătrunzător.

Într-un mister,
va sălăşlui întotdeauna atracţia necunoscutului.

[...] Citeşte tot

poezie de Cristina Maria Şandru din Sub arcul miresmelor (27 iulie 2007)
Adăugat de Cristina Maria Sandru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cădere-n viaţa anormală

Zile căzute
în tristeţi zăcute
nopţi căzătoare
vise cu soare
nu se cuvine
de cuviinţă dorinţe
zâmbete de case
retezate de şanse,
viaţă cutreierată-n
lung şi-n lat de cei care fură
sfâşiată-n lat şi-n lung
atracţie tristă de lut,
văd că-n creştetul zării
cum se zbuciumă frigul
şi se zdruncină totul
de pe bloc se prăvăleşte
pământul care este
cuibar cu părul vâlvoi
cârlionţi de noroi
pentru păsări strigoi

[...] Citeşte tot

poezie de Eugenia Calancea (9 noiembrie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

O nostalgie din vis

Simt un surâs pe faţa mea,
când mă gândesc să te privesc,
pălăria mea pe cap coboară
în amfiteatrul luminilor,
acum fără un scop educaţional,
ci pentru a mă reîntoarce-n timp.
Am în privire un minut de feerie
şi un gram de atracţie sentimentală,
încă de când eram în inima celulei de atom,
când eram în lumea zero şi parcă te aud din nou,
ştiind că acum eşti departe de mine.
Totul-i un vis ce aleargă în trecut,
dar prezentul e plin de iubire cu un plus de plutire,
cu freamăt în noaptea albă după risipa de apus,
iar dimineaţa paşii noştri redescoperă răsăritul.

poezie de Eugenia Calancea (2 octombrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atât de cald

Universul pierdut printre degete,
frământă stările necuvenite
ajustat până la marginea îndoielii.
Mă prăbuşesc incert
în praful îngheţat al dimineţii de sepie,
şi emisiile pulsatile trec dincolo de aşteptări
suspendându-se una pe alta.
Nu cerşesc blândeţea zilelor de ieri doar
sunt tentat de atracţia viitorului
ce se poticneşte în staţionări echivoce.
Liminar, clipele brodate timid se pierd, însă acum
mă-nghesuie, oscilează, mă leagănă duios,
zvâcnesc în afară tot felul de versuri întâmplătoare
declanşând flashul amintirilor înăbuşite
ce nu le-am întâlnit niciodată

poezie de Aurel Stănescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ne vom mira împreună

Nemaiauzite întâmplari îmi secară
liniştea inimii. Unde-aş putea lăsa toamna
cu surâsul ei veşted ruginit de iluzii?
Bat clopotele sunetului în rana sărutului
femeile pleacă, drumurile se rup sub paşi
se înmoaie genunchii sub greutatea gândului.

Nu mai ştiu pe unde te-am căutat
să-ţi spulber îndoielile cu mângâierea somnului,
să căutăm copacii cu stele pe ramuri,
unde locuiesc pietrele îndrăgostite de mersul tău
şi verdele putred ne umple amurgul.

Prin clipa de-ntuneric trec păsări,
singur îmi beau neliniştile şi plec
unde ochii şi atracţia femeii mă cheamă
să împlinesc dorinţele buzelor ei,
sânii copţi să-i ascund în pieptul meu.

Se vor apropia de inima aprinsă

[...] Citeşte tot

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (24 octombrie 2010)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Comentează! | Votează! | Copiază!