Poezii despre atracție, pagina 4
Ruptură
te-ai strecurat în visele mele. ca o undă. ca un regret. ca o aducere aminte.
suflul zilei noi se ridică din roua nopții răstălmăcită în cuvinte
și recade în tăceri autumnale, fără frunze, fără cer
visam mare, visam soare dar uitam că doar tu,
ești cea mai fierbinte dintre lumi.
timpul meu sunt eu,
lumea mea sunt eu,
dar sunt dispus să le împart
așa cum numai lucrurile frumoase pot fi împărțite
undeva, într-o altă secvență,
vorbeam de ruptură
dar cred că am rătăcit secvența
așa că centrul lumii mele caută o cale către centrul lumii tale
pentru a rescrie legea universală a atracției
poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu mai pot să plutesc
afurista asta de gravitație e de vină
pentru toate scenariile apocaliptice
chiar și pentru eficiența ghilotinei
până și moartea s-a gârbovit de atâta atracție
doar îngerii evoluează precum păpădiile
noroc că ploile nu-i ating
altfel tot câmpul ar fi plin de aripi albe
..............................................................
acum sunt într-un ochi de uragan
e atâta liniște încât îmi pot auzi lacrimile
cum se nasc
................................................................
iar eu alerg după un fluture alb
pe care nici nu vreau să-l prind
nici să-i desfac misterul
doar să mă pierd o clipă
de lumea aceasta din plastic
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu atracția gravitațională e de vină
pentru că am uitat zborul
știi ce-i mai grav
faptul că lumea mea nu e aici
de fapt lumea asta nu există
e o proiecție
o prelungire a visului
un fel de a scăpa de nemărginire
sau nu
eu nu exist
lumea nu mă cuprinde
eu nu o pătrund
găsesc uneori dovezi
din iubire îmi cresc certitudini
când spre adâncul căutărilor
când spre înaltul pierderii de sine
un fel de a ascunde răsăritul
cu o poveste despre stele
știi ce este mai lipsit de sens
felul meu de a spera să găsesc logică iubirii
[...] Citește tot
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Înainte ca Timpul să-i altereze
În ora despărțirii erau plini de tristețe.
N-au dorit-o: împrejurările-o făcuseră necesară.
Nevoia de a-și câștiga existența l-a forțat pe unul dintre ei
să plece departe New York sau Canada.
Dragostea pe care-o simțeau nu mai era proaspătă;
atracția dintre ei încet-încet scăzuse,
atracția scăzuse simțitor.
Dar să fie separați... nu asta era ceea ce doreau.
Împrejurările hotărâseră. Sau poate Soarta
a apărut ca un artist și-a decis să-i despartă acum,
înainte ca sentimentele lor să moară complet,
înainte ca Timpul să-i altereze:
să rămână întotdeauna pentru celălalt ceea ce fuseseră,
o ființă frumoasă de douăzeci și patru de ani.
poezie de Constantine P. Cavafy, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubire antigravitațională
Iubirea într-o zi ne va scăpa
De pământeasca cruntă gravitație
Și-n cerul necuprins ne va purta
Cu forța ei divină de atracție.
Prin galaxii ne vom plimba ușor,
Mereu în imponderabilitate,
Privind vrăjiți la marele decor
Creat din vid pentru eternitate.
În Universul vast, nemărginit,
Vom fi uniți ca stelele binare,
Nu va mai fi nici nor, nici asfințit,
Ci doar lumina noastră călătoare.
Nimic în cale nu ne va ieși;
Asteroizi, meteoriți, comete,
În găurile negre vor sfârși,
Fiindcă iubirea vrea să ne desfete.
[...] Citește tot
poezie de Octavian Cocoș (18 aprilie 2022)
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Într-o carte veche
Într-o carte veche - de vreo sută de ani -
între paginile-i, uitată,
am găsit o acuarelă neiscălită.
Trebuie să fie opera unui artist foarte abil.
Avea ca titlu: "Prezentarea Amorului".
Dar s-ar potrivi mai degrabă: "amorului esteților extremi".
Căci era evident când vedeai lucrarea
(gândirea artistului se făcea ușor simțită)
că nu celor ce iubesc cât de cât sănătos,
rămânând oricum în limitele admise,
nu lor le era destinat efebul
picturii - cu ochi de-un castaniu-închis;
cu frumusețea singulară a feței,
frumusețea anormalelor atracții;
cu buzele ideale care aduc
plăcere trupului iubit;
cu idealele lui membre, plăsmuite pentru paturi
care-n morala curentă sunt numite ale rușinii.
poezie de Konstantinos Kavafis
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Atracția trandafirului
Venea mereu, venea grăbit,
Stătea în așteptare
Strângând la piept, neliniștit,
Cea mai frumoasă floare.
Venea și ea, maiestuos,
Adesea încruntată,
Și, uneori, privea duios
Figura-i încurcată.
Iar trandafirul... îl lua
Nepăsătoare,-n mână,
Și nu știa, sau nu-i păsa,
Că el vrea să rămână.
O aștepta pe drumul ei
Iar ea, tot ocolindu-l,
Grăbea, pe vechile alei,
De-o vreme, nici privindu-l.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ca în vise
Am trăit momente inexplicabile
m-am pomenit deslipindu-mă
de pământ
în timp ce mergeam pe stradă
ridicându-mă sub bolta cerului
deasupra caselor
m-a cuprins teama
și am coborât printre oameni
ce mă priveau uimiți
uimit eram și eu de mine
dar mi-am dat seama
că pot învinge atracția pământului
și mă pot deslipi de forța lui
ridicându-mă spre cer
am prins curaj
și le arătam oamenilor
că mă pot înălța
supunând legile gravitației
[...] Citește tot
poezie de Ion Șerban Drincea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un tren
Trenul nu stă...
Dar nu stă deloc și continuă să mă lumineze
Este vorba de trenul plăcerii,
Cel care-mi săvârșește o săvârșire interioară imensă
Și cel ce mă face să mă simt ca o pădure întreagă în culmea fotosintezei
E un tren ce mă duce către o destinație la care nici nu știu să fi visat... dar acum visez
Și mă iau fiori reci și calzi
Și dintr-o dată se simte o schimbare
....
Se duce lin, ca o pană de struț
Și alunecă în viteză
Și e arzătoare și puternică
E acea privire! Este sclipirea ca din basme din retină
Ce lasă o vrajă de nedezlegat
Îmi aprinde sufletul ca un incendiu
Ce se extinde treptat-treptat
Și persistă-n a ei profunzime și focar
Ca-ntr-o pădure aprinsă de conifere
Mă pierd în a ta lumina romantică
Simt cum aș putea fi printre miliarde de alte lumini
[...] Citește tot
poezie de Liviu Drăghici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cu carul... alegoric
Vreau să pătrund intim, în tine gând să înmoi,
Să mă pliez, din dur să mă îndoi,
Să plecăm umezi amândoi până la lacrimi,
Fără a spune din secrete... plini de patimi.
Vreau din atingere din trupu-mi să-mi răscoli
De atâta nou dorit mister, ce altul știe
Și, plictisit.... de-a ta savoare nu reînvie,
Uitând dorințele... atracția de poli.
Vreau să mă satur fără pudic de dezmăț,
Să mă curg ape învolburate de gheizer,
Să te inund până a durea, plăceri, răsfăț,
Să mă vrei iar... înamorat cu cazier.
Vreau să plec beat de atâta vis înfăptuit
Cu gol de tine, toată tremur împlinit
Și din ascuns să-l văd din nou când îmi lipsește...
Să-ntind doar mâna... Ești sinapsa ce-mi lipește...
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (14 iulie 2014)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre atracție, adresa este: