Poezii despre bufnițe, pagina 3
Cântecul bradului
Subt Ursa Mare, surpat de bureți,
neatins de om, neajuns de ereți,
bătrân, bătrân, în imperiul meu
bradul bărbos străjuiește mereu.
Lichene și buhe și viespi îl cuprind.
Păianjenii sfinți prin cetini se-ntind.
La un veac, tot la un veac, din înalt
mi-1 lovește în creștet fulgerul alb.
Stă între zodii și țară un brad.
Sărutate de fulger - crengile ard.
Dar, iată, se scutură numai de scrum,
și flamura-i nouă și fără de-ajun!
Mistrețul poveștilor iară și iar
încearcă de scoarță prăsele de var.
Și făr' de-asfințit în imperiul meu
tânărul brad străjuiește mereu.
poezie celebră de Lucian Blaga din La curțile dorului (1938)
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Clopot de toamnă
nu știu dacă-i rău sau e bine că sunt
un amurg scufundat cu fruntea-n pământ
să mai pot simți din miezul țărânii
gustul curat al ierbii și al pâinii
poate sunt o umbră-n apus de copac
când frunzele-n bufnițe se mai prefac
și sângeră-n pene prea sus fâlfâind
un clopot de toamnă în păsări vuind
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cratere de lună
Cununări de stele-n
Iubirea Soarelui
Grădină astrală
Bolte răsturnate
Lacuri de comete... astre..
Lebede de lună
Urlete de albi lupi inaripate
Nuferi albe buhe
Trestie lilieci negri
Apă albastră
Aburul săruturilor noastre
Sub cununii de astre... comete..
In grădina nocturnă
A lunii ce ne arde!
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tuse cerberică
Harapnicul umbrei mă biciuie cu o tuse
Hades râde, trimite cerberul
Să latre in noapte cu gânduri de luntre
Felinarele ochilor ies din orbite
Mușcate de hermeline vise
Infometate de nopți cu santinele bufnițe
Măruntaiele trântite de răsuflări expulzate
Jelesc doine coastelor cutremurate
De castori diafragmei întunecate
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Prestidigitație
Prin firida de clorofilă,
Cineva prefiră niscaiva semințe.
Viața încolțește la o licitație de mistere.
Un fulger exotic distrage atenția pleoapei.
Un ștreang invizibil gâtuie lumina vertebrei.
Intempestiv și incontrolabil,
timpul dezghioacă clipa.
Întunericul țipă ca o bufniță și...
ascunde frumusețea clandestină a tăcerii.
poezie de Costel Avrămescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Unde sunt cei care nu mai sunt?
Întrebat-am vântul, zburătorul
Bidiviu pe care-aleargă norul
Către-albastre margini de pământ:
Unde sunt cei care nu mai sunt?
Unde sunt cei care nu mai sunt?
Zis-a vântul: Aripile lor
Mă doboară nevăzute-n zbor.
Întrebat-am luminata ciocârlie,
Candela ce leagănă-n tărie
Untdelemnul cântecului sfânt:
Unde sunt cei care nu mai sunt?
Unde sunt cei care nu mai sunt?
Zis-a ciocârlia: S-au ascuns
În lumina celui nepătruns.
Întrebat-am bufnița cu ochiul sferic,
Oarba care vede-n întuneric
[...] Citește tot
poezie celebră de Nichifor Crainic
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Basorelief
Spirala prăbușește pe muchiile orei
Înfățișări de sânge ucise lângă șerpi,
Un ibis putrezește în fluxul aurorei
Și purpura vânează, cu marginile, cerbi.
Oglinzile sărează genunchii baiaderei
Și trupul își jertfește mărgeanele în dinți;
Matrozii o măsoară cu linia galerei
și chinuie cucuta din flaute fierbinți.
Vertebrele prințesei încarcă obeliscul,
Și alb își crește sclava un umăr peste mâini.
Între corăbii sună ostroavele cu discul
Și bufnițele lunii dărâmă-n ochi fântâni.
Învinge efigia cu sulițele tribul,
Și trunchiurile cântă pe aripi de palmieri.
În piatră lâncezește papirusul și scribul
Și cucuta otrăvii frământă-n arcuri jderi.
poezie clasică de Alexandru Robot din Apocalips terestru (1932)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mai întâi, siguranța ta
Căprioara ignoră mireasma ierbii
Când lupul se aține-aproape,
Iar ariciul, prudent, își ridică țepii
Ochind o vizuină ca să scape.
Nurcile nu-ți vor spune nicidecum
Unde dorm sau unde-și au culcușul protector,
Iar linxul va gândi atent unde și cum,
La-înghesuială, va face saltul salvator.
Când șoarecii aud al buhei fâșâit
Rămân ascunși și-i trag ochioasei clampa,
Iar licuriciul scapără-un chibrit
Și își aprinde-îndată lampa.
poezie de Arthur Guiterman, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Primăvara
Cioc-cioc-cioc bate-n fereastră,
Cin' să fie, cin' să fie?
A venit o ciocârlie,
Primăvara să vestească!
În stoluri se-ntorc cocorii,
Graurii-s din nou prin vie,
Cioara, tot voind să stie
Stă cu ochii-n largul zarii.
Mierla, măcăleandrul, stârcul
Harnici cuiburi își refac,
Vesel, cântă un brotac
Vrând să le mărească sârgul.
Grangurul și cu cinteza
Recitalului dau curs,
Tulburându-i, în ascuns,
Doamnei bufnițe, asceza.
[...] Citește tot
poezie pentru copii de Valeria Tamaș (2011)
Adăugat de Valeria Tamaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Visătorii
Visători și învinși? Niciodată.
Visul e nemuritor.
O poartă deschisă spre alt continent,
Spre alte lumi, spre alte visuri.
Ca și cum ai arunca o undiță
În apele Oceanului Universal,
Îți răspunde un răpitor lacom,
Cum te-ai trezi într-un HOTEL AL DEFUNCȚILOR VESELI,
În spate orașul urlă ca o hienă,
Fierul gândirii concrete e ruginit,
Cablurile nu mai există,
Graurele a tăcut, buha este uimită,
Ecoul latră în depărtări,
Your money, your life, nimic din toate acestea,
About and about, nimic mai mult.
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre bufnițe, adresa este: