bunătate şi suflet

Suflet învăpăiat

Învăpăiat mi-i sufletul când tu
Licăriri de miere îmi presari pe buze
Prin mângâieri şi sărutări fierbinţi
Sub zgomotosul zbor de buburuze.

Marea ne aşteaptă cu nisipul plajei
Finisat de valul sitei universale,
Unde timpul macină toate iubirile
Ce se sufocă-n cuvintele banale.

Vreau măreţia unui vis prin tine –
Vorbe dulci prin buze însetate,
Să ne iubim împărtăşind iubirea
Braţ la braţ cuprinşi de bunătate!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Răsplata faptelor

RĂSPLATA FAPTELOR

Am învăţat prin viaţă să fac bine,
să nu spun "Nu!", chiar şi când mi-era greu,
de-a onora aşa cum se cuvine,
promisiunea sufletului meu.

Prin omenie triumfa voinţă
şi îmi încununa cuvântul dat,
că-n fapte punean suflet şi credinţă,
pentru izbânda celui ajutat.

Am insistat peste a mea putinţă,
când dificultăţi am întâmpinat,
că mai mare mi-ar fi fost suferinţă,
de rana în suflet dezonorat.

Putere îmi luam din rugăciune
şi-n semnul crucii puneam speranţă.
Să am mulţumirea faptelor bune,

[...] Citeşte tot

poezie de Maria Filipoiu din Poezia de azi (30 iunie 2014)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Punctul zidit în senin

Cu o pană de înger în mâna
Pe pânza sufletului meu
Pictează, pictează o zână
Cununa de-aprins curcubeu.

Minuni de însemne s-aştern
Bunătate mistică-n noi,
Prin ochii ei eternu-i etern, -
Credinţa să curgă şuvoi.

Vise-ncolţesc peste-nalt
Şi omenirea respiră deplin,
Pana de înger face un salt
În punctul zidit în senin!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Apusul macilor

Azi macii mei răniţi de ploi
Simţind aproape asfinţitul,
Îngenunchiaţi, străini şi goi,
Aşteaptă resemnaţi sfârşitul.

Însângeraţi, fără speranţă,
Şi aplecaţi de crudul vânt,
Par răstigniţi, încă în viaţă
Şi-n rugăciune la pământ.

Ei ştiu c-au înflorit c-un rost,
Să fie jertfă frumuseţii
Dar viaţa lor prea scurt-a fost
La fel ca roua dimineţii.

Ne-asemănăm cumva cu ei,
Răniţi de vorbe şi de fapte,
Loviţi în suflet de lachei
Furiş, prin uşile din spate.

[...] Citeşte tot

poezie de Angelina Nădejde (8 iunie 2013)
Adăugat de Angelina Nădejde
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bunătatea

"Fii bun, dar fereşte-te să nu creadă lumea că poţi fi numai bun."
Nicolae Iorga

Cel bun el în orice dă-ţi
Copleşit e în bunătăţi
Fă oricând la toţi dreptate
Poartă-te cu bunătate.

Bunătatea nu-i cu silă
Îndurare e şi milă
Omu-n bunătate dus
Este vesel şi dispus.

Eşti bun, când eşti blând
Numai binele făcând
Inima-n bunătate plină
Este roadă de lumină.

Bunătatea cu adevărat
Înseninează pe întunecat

[...] Citeşte tot

poezie de Toma Adrian Frenţiu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dulce şi frumoasă Afrodita

Eşti frumoasă când râzi din inimă,
dar şi când lacrimi îţi curg pe obraz.
Eşti frumoasă când ai încredere,
că mâine poţi trece peste necaz.
Eşti frumoasă când păstrezi în suflet,
gândul care pe om îl înalţă.
Eşti frumoasă când mergi mai departe,
animată de-o nouă speranţă.
Eşti frumoasă când ştii să mă alinţi,
dar şi când mă iubeşti cum te iubesc.
Eşti frumoasă când ai bunătatea,
de a-i ierta pe cei care-ţi greşesc.
Eşti frumoasă pentru că simţi şi speri,
că vei învinge ispita,
Eşti visul meu dintotdeauna,
dulce şi frumoasă Afrodita.
Eşti zeiţa care dăruieşte
fără încercări, fără aşteptări.
Eşti fata care-am vrut s-o întâlnesc,
pribeag fiind, pe-ale vieţii cărări.

poezie de Dumitru Delcă (mai 2016)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prefaţă

Desigur că un demon sălăşluieşte-n mine
Pătrunzându-mi gândul ca un ac.
Îmi spune că e rău tot ce-am crezut că-i bine
Şi-mi pune întrebări la care tac;
Sădeşte-n suflet, ca într-o grădină,
Răsadul îndoielii, din truda fără glas,
La fel ca şi o umbră ce creşte din lumină,
La fel cu vlaga nouă ascunsă în popas.
Adesea, piscul negru în furtună,
Îmi pare strălucind pe zări senine
Şi-njurătura-mi pare vorbă bună.
Desigur că un demon sălăşluieşte-n mine.

poezie clasică de Miron Radu Paraschivescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dulce şi frumoasă afrodită

Eşti frumoasă când râzi din inimă,
dar şi când lacrimi îţi curg pe obraz.
Eşti frumoasă când ai încredere
că mâine poţi trece peste necaz.
Eşti frumoasă când păstrezi în suflet,
gândul care pe om îl înalţă.
Eşti frumoasă când mergi mai departe,
animată de-o nouă speranţă.
Eşti frumoasă când ştii să mă alinţi,
dar şi când mă iubeşti cum te iubesc.
Eşti frumoasă că ai bunătatea,
de a-i ierta pe cei care-ţi greşesc.
Eşti frumoasă pentru că simţi
şi speri, într-o viaţă fericită.
Tu eşti visul meu dintotdeauna,
dulce şi frumoasă afrodită.
Eşti fiinţa care iubeşte fără motiv,
fără încercări şi fără aşteptări.
Eşti fiinţa care-am vrut s-o întâlnesc,
pribeag fiind, pe-ale vieţii cărări.

poezie de Dumitru Delcă (mai 2016)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Componenta vie

Spunea tata vorbe cerebrale
Şi mama învăţături din suflet
Sfaturi înţelepte din bătrâni
Şi bunica şi mai multe
Şi adânci poveţe ne au lăsat
Căci n-am cunoscut
Nici unul dintre bunici
Şi nici pe cealaltă bunică
Ei însă suplineau cu brio lipsa lor
Prin bunătate sârguinţă şi tenacitate
Să nu te legi nici de un câine
Şi să dai bună ziua la tot omul
Să fii blând şi respectuos
Că blândul moşteneşte pământul
Şi rămâneau impregnate
În minte în trup şi în suflet
Dincolo de timp şi de uitare
Cine-i bun de una-i bun şi de alta
Cine nu aproape de nimic
Asta cu interpretări multiple

[...] Citeşte tot

poezie de David Boia (4 mai 2017)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Soldatul [The soldier]

Dac-o să mor cumva, aşa gândiţi de mine:
Că pe-un ogor străin e o bucată
Ce veşnic Anglia va fi. Şi-acolo bine
Ţărâna mea mereu va sta-ngropată;
O pulbere ce-a fost de Anglia născută,
Ce i-a dat flori şi-alei să hoinărească;
De văi udată mult, de-al ei soare bătută,
Trup englezesc, suflare englezească.

Şi-acest suflet al meu, spălat de orice vină
Un puls, şi-atât, în mintea veşniciei
Va da 'napoi gândirile ei toate;
Şi sunete şi visul de lumină;
Şi râs şi ce-a fost drag prieteniei,
Sub cerul englezesc, cu bunătate.

poezie de Rupert Brooke, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!