Poezii despre cerșetorie și lumină, pagina 3
Tăcerile în mine nu mai tac
Tăcerile din mine nu mai tac,
Vorbesc pe-o coală de hârtie,
De vreau, nu vreau, n-am ce să fac,
Mi-apar dureri în armonie.
Mă prinde noaptea suspinând,
Rime ce-n rând tăceri așează,
Le-aud strigând, le-aud vorbind
Până din nou se luminează.
Și unele nu-mi plac deloc,
Mai bine-ar tace împietrite,
Dar ele, nu și nu, cu foc,
Se-așează triste, rânduite.
Mă chinui noaptea să-mi răspund
Cum pot acum să îmi vorbească?
Când ani și ani tăcând la rând,
N-au vrut deloc nici să-mi șoptească.
[...] Citește tot
poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru încă o zi, aș da...
Gândul, as-zburator, pleacă noaptea si-n zori, la tine...
Asteptând ca un cerșetor, sa-i dai ceva, pentru mine.
.
Si se-ntoarce cu brațele pline de flori si mult dor!
De o iubire mare, umbrită de, plumbul unui nor
.
Dar si luminata de soare, când in cânt de izvoare,
Fluturii dansau, in invazia de parfum si culoare-
.
Ii, îmbrăcate de flori, in zile de sărbătoare!
Iti amintesti, oare, de raiul pe care l-am trăit?
.
Trandafirii parcă s-au vorbit si toți au înflorit,
La fel lalele, viorele si "mamă mă mărit",
.
In lumina candelabrelor de la castani, multi ani
Am trait frumos si sfânt, cum rar e, pe acest pamant...
.
Si eu aș da, din viata mea, câți ani aș mai avea, pentru
Incă o zi, luminată de castani, sau ultima.. din mai!
poezie de Garofița Popescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
I
Poete, se-apropie seara; îți încărunțește părul
Auzi în visările tale singuratice chemarea de dincolo?
E seară spunse poetul și-ascult, cineva poate strigă din sat,
Cu toată ora târzie
Veghez dacă două inimi tinere, rătăcite, se găsesc și dacă
Ochii lor lacomi cerșesc muzica menită să le curme tăcerea
Și să vorbească pentru ei.
Cine le va țese cântece de iubire, dacă eu stau pe țărmul vieții
Și contemplu moartea și viața de dincolo?
Cea dintâi stea a serii se stinge
Flacăra unui rug funerar moare domol lângă râul tăcut.
Șacalii urlă în cor în curtea casei pustii, în lumina istovită a lunii.
Dacă vreun călător, părăsindu-și căminul, vine aici să vegheze
Noaptea și cu fruntea plecată să asculte murmurul întunericului
Cine va fi acolo să-i șoptească tainele vieții, dacă eu, închizându-mi
Ușile, aș încerca să mă lepăd de datoriile de muritor?
Nu-mi pasă că-mi încărunțește părul.
Sunt pururi la fel de tânăr, sau la fel de bătrân,
Asemeni celui mai tânăr sau mai bătrân din satul acesta.
Unii au surâsul dulce și simplu, iar alții, un licăr viclean în privire.
[...] Citește tot
poezie celebră de Rabindranath Tagore din Grădinarul (1913)
Adăugat de Carmen Manuela Măcelaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Regăsire
agățată de un petec de pământ, ascult muzica sferelor
am rămas așteptând și privind cerul
constelații întregi, cerșesc universului timpi,
eoni de lumină ce vor să se întoarcă acasă,
Acolo unde a început totul
Acolo unde Adam a rătăcit drumul
iar Eva s-a născut pe Pământ
între ei și noi era departe cândva
însă El a găsit drumul
sunt atom al acelui timp
sunt particulă din acel univers
spre care mă îndrept
înțelepțindu-mă, uitând de mine
dar regăsindu-mă în paradisul etern.
poezie de Loredana Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Stropi de pace
sorbeai pe ochi parfum de întâmplare
sub corul ne-ncetatelor mistere
speranța iar în sfera mea te cere
și miez în gânduri zvelte tâmpla are.
ne îmbrăcam în straie de tăcere
a noastre vieți de-amor caniculare;
în umbre-s vise perpendiculare,
lumină dulce-n cristică avere.
iar nemurirea-i cât să ne cerșească
în duhuri locuire pe cântar
ca adevărul dintre noi să crească.
ne sta în graiuri zumzet solitar
deasupra traiului, în za cerească
udând cu stropi de pace un altar.
poezie de Ștefan Petrea
Adăugat de Corbul
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dorință pentru mai târziu
lăsați-mi poezia ruptă din iubire
să șoptească la izvoarele speranței
flăcări de emoții și de fericire
doruri argintate din oglindă creanței.
nu cer nimănui poeziei trofee
lăsați-mi versul să atingă stele
să cerșească lumină din Calea Lactee
iertarea pentru toate păcatele mele.
cu poezia am trecut mai ușor
prin viața plină de asperități
cu versul în sânge pot să și mor
căci mi-am lăsat amprente în cetăți.
lăsăți-mi poezia torent neânvins
am strîns în ea lumină din necuprins.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În ce ungher de rai...
În ce ungher de rai, în ce idee,
Află tipar natura când îi dete
Frumosul chip gingaș, ca să-și arate
Puterea eu sub chipul de femeie?
Ce nimfă la izvor, în crâng, ce zeie
A fluturat mai lin, de aur, plete?
Ce sân a mai ascuns așa scumpete,
Atari virtuți, ca moarea doar să-mi deie?
Divina frumusețe-n van cerșește
Cel ce privirea ei acea lumină
N-o vede-n juru-i, blândă, cum plutește.
Nu-l știe pe-Amor-ce blajin ucide-
Cel ce n-o știe dulce cum suspină;
Și cum vorbește, și cum dulce râde.
poezie de Francesco Petrarca din Din poezia de dragoste a lumii, traducere de Maria Banuș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Stanțe
Nu pot să mă chinui lângă vatră-
Plec de-aici în lupta fără vești.
Poate-acolo va-nceta să bată
Inima în care tu trăiești.
De cerșit eu nu-ți cerșesc iubirea,
Patima-mi la ce s-o mai cunoști!
Focul-nalt ce-mi răscolește firea
Stinge-l-voi în sânge, printre oști.
De-am să cad în noaptea fără lună
Lumea știu că nu mă va boci.
A simțirii mele rea furtună
Nimănui povară n-o mai fi.
Sfintele nădejdi din anii-n freamăt
Vor sfârși pe locul fericit
Unde fără gânduri, fără geamăt,
Va începe somnul mult dorit.
[...] Citește tot
poezie clasică de Mihail Lermontov
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Gustul anafurei
În lanul cu valuri de grâu
Foamea doboară macii în floare,
Copiii prind pește în râu
Cu nadă din turtă din soare.
Cerșetorii pun inima-n palmă
Și primesc solzii, chiar cântă,
Vocea lor se-nalță din sudalmă
Într-o melodie de sorginte sfântă.
Pâinea se consumă bob cu bob
Sub miros frumos de levănțică,
Un rege se înalță dintr-un rob
Când e sătul în lumea asta mică.
Oamenii sub crucea de lumină
Își învelesc iubirea în credință,
Anafura e cer din marea tină
Când e gustată cu-a inimii dorință.
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Gânduri ruginite
dispre munte dealul coboară vise
văile cuibăresc cețuri
sărutul frunzei atinge pământul și geme
un ochi de apă privește luna întoarsă
cerul lacrimează cu stele
gheara păsării nu doarme
sugrumă răsăritul și totuși o sageată de lumină scapă
apoi toate inundă lumea
sânul femeii suspină, geamul ferestrei tremură
apăsarea doare și-și dorește iubire
focul urăște întunericul și-l alungă
roata grea a lumii răsucește pământul
dinspre toamnă cu picături de ploaie rece
și-ncuie vara trecută
frunzele mor, pământul se îmbracă cu promoroacă
apusul se stinge, iar eu împart lumea mea în două
o parte o pun pe pântecul tău pentru altă viață
târziu noaptea se sparge spre lumină
[...] Citește tot
poezie de Viorel Muha (octombrie 2012)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre cerșetorie și lumină, adresa este: