Poezii despre cireșe și iubire, pagina 3
Trupul tău
Trupul tău a dor miroase
Sau a ploaie-n asfințit,
A cireșe mari, pietroase,
Și a lacrimi care mint.
Două pere pârguite
Se topesc pe-a mele buze,
Strânse -n palmele sfințite
De parfumul... unei muze.
Și mi-e bine și mi-e sete
A sorbi din tine, iată,
Fără urmă de regrete,
Seva dragostei curată.
Și mi-e foame de iubire,
Dulce pusă-ntr-un sărut,
Peste trupul tău subțire,
Ce se coace -n așternut.
[...] Citește tot
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mă urc în cireș
Mă urc în cireșul pietros al zilei,
din spatele nopții coborâtă de pe scară,
soarele urcă pe treptele înalte ale cerului,
cireșele strălucesc în razele lui.
Așteaptă-mă la marginea amiezii
unde se odihnește liniștea la umbră,
se deschid ușile raiului
și nu-i nicio adiere de vânt.
Acolo cu limba subțiată de aromă
îmi vei înflori cuvintele nespuse
și-mi vei înroși cu buzele iubirea
în carte-mi arde răsuflarea
în focul aprins.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Voiam
voiam să rămân în aprilie
și să ne iubim pe malul mării
sorbindu-ne săruturile
pe cenușa poemelor arse
voiam să rămân în aprilie
și să mă păcălesc de la început
că încă n-ai plecat
cu pletele negre-n șoapte
voiam să rămân în aprilie
pentru că în mai mă îndrăgostesc
de fiecare dată la primul zâmbet rujat
cu fața ascunsă în florile de cireș
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pastel
Pe dealul tandru al uitării stă un cireș fără de moarte.
Stă și-și vorbește sieși cântec și versuri fără căpătâi.
Deasupra dăinuie cocorii cei blânzi și-n stare să ne poarte
În "te iubesc" și-n "draga nenii" și-n pământeanul "mai rămâi".
O, mai rămâi, rămâi la mine ca sâmburele în culoare,
Ca dulcea aripă în zborul ce fără vină s-a născut!
Iubirea mea supusă lunii și păsărilor migratoare,
Te-ascund prin iarba cea înaltă a visătorului sărut.
Și te blestem la veșnicie și la uitare de credință!
Să știi și tu cât duce floarea din greul bunului pământ.
O, mai rămâi, precum auzul menit a nu avea ființă,
Precum cămașa iubitoare a fiului făr'de-nceput!
poezie clasică de George Florin Cozma
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
am să-ți spun că te iubesc
acum când începe meciul cu ronaldo
chiar dacă el nu-mi place
dar mi-mi plac cireșele negre și amare
din care-mi promiseeși dulceață
după care mor
mai ales în clătite
dulci ca și buzele tale
toate buzele tale
în sfârșit e vară și nu sunt
poezie de Dan Iancu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dor de vară
dor de culesul cireșelor negre
dor de iubita mea iubită
din copilărie
geanina cu ochii de foc care mirosea
a dragoste cu râsul ei ne
bunatic care cânta și semăna cu margareta
pâslaru tânăra de la televizorul
alb - negru
într-un pahar cu bere îmi venea s-o scald
s-o să
rut primitiv pe prispa de lut
am iubit-o dintotdeauna cu nebunia
copilului care o pândea din cireș
din măr din nuc din părul păr
cu pere care
- i plac
ei cel mai mult și mai mult
dor de vara când ne întâlneam
(?!) la bunici era primul loc
de întâlnire eu sub balcon
[...] Citește tot
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Octombrie
flori desculțe
despletite
îți sărută glezna
și galbenă ca un geamăt surd
frunza
fluturând adii
în gările desenate pe talpa ta...
cât de ușor mai uităm
primăvara când
ne credeam
atât de îndrăgostiți...
te miri de ce mai am
urmele vinului de cireșe
pe foaia asta...
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Psalmul Apokastazei
Vrei tu anatomia cuvintelor și florii,
Să vezi pe unde-i drumul ducând în cârcă greșul,
Meridianul căror tristeți mi-au scris cocorii
Și să-ți explic cui oare mi-a înflorit cireșul?
Oricâte paradisuri în ochii lui se-oglindă,
Nu te-aș schimba pe-un înger cu crini pe sub cămașă,
Cu patima luminii vrea braț să te cuprindă,
Flămând, cântec din cântec, de trupul de cireașă.
Când Lucifer, prostuțul, s-a-ndrăgostit de sine,
De-ar fi văzut femeia, rob Ți-ar fi fost, grădina!
Închisă-i paranteza la tainele-Ți divine,
Că lutu-n ziua-a șasea făcuși, umbrind lumina,
Iar Fiul Tău, Olarul, l-a fost luat ca fire,
Cu os de axiomă - că totul e Iubire!
sonet de Dumitru Ichim (29 decembrie 2015)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Căderea din cireșul din Grădină
Îmbătrânim, femeie, și suntem tot copii,
Împătimiți de jocul ce se numește viață,
Și care va rămâne în urmă-ne, să știi,
În timp ce noi, grăbito, schimba-ne-vom la față.
Îmbătrânim, femeie, și nu regret decât
Că ne-am jucat ca proștii, în loc să ne iubim;
Te-aș prijoni din visuri în brațe, întrucât
Ne-ntinerește jocul și noi îmbătrânim.
Coboară-te din pomul cireșelor ce-ți plac,
Visând că sub rochiță te vor privi spontan
Băieții pentru care simți fluturi în stomac,
În timp ce, nătărăii, bat mingea pe maidan.
Îmbătrânim, femeie, căzând, precum ți-am spus,
De sus în jos, tu, floare; eu, ram, de jos în sus.
poezie de Marius Robu din Aproape alb (12 martie 2013)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Dacă-mi rămâi cireș
Există-n dragoste o plinătate
Când nu mai poți nimic, decât să plângi.
Lăuntrul tău, altar de pietate,
Rezistă despărțirii îndelungi.
Suntem pe rând, când efemeri, când veșnici,
Pășind încet pe-nsulițatul gard,
Care împarte lumea în titanici
Și cei care pândesc un revanșard.
Așa cum floarea-și merită cireșul,
Care îi dă parfum din trupul lui,
Să ne iubim asemeni cu plăieșul
Cu ochiul ager peste hatul lui.
Nu-i plânsul nostru în zadar, socot,
Dacă rămâi cireșul meu de tot!
poezie de Mioara Anastasiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre cireșe și iubire, adresa este: