Poezii despre copilărie și inimă, pagina 3
Ingratul
Nascut de a fi sluga, crescut in desfranare,
Copil fara rusine, din ramasiti hranit,
Slugarnic la mari case, deprins la imbuibare
Si rob de bunavoie, de inima lipsit,
Ingrate, imi calci pragul in mana c-o hartie,
Imi spui ca ti-e urata viata de slugar,
Te rogi sa-ti dau scapare la simpla ta junie,
Sa-ti sprijin a ta ravna s-al versurilor dar.
...
poezie de Ion Heliade-Rădulescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Noapte de vis
Noapte de vis, timp preasfânt,
Toate dorm pe pământ;
Doar două inimi veghează,
Pruncul dulce visează
Într-un leagăn de cânt.
Noapte de vis, timp preasfânt,
Dumnezeu râde blând;
Pieptu-i varsă iubire,
Lumii dă mântuire
Pace-n ea aducând.
Noapte de vis, timp preasfânt,
Păstorași vin cântând;
Îngerii cântă Aleluia,
Nouă vestind bucuria,
Domnul e pe pământ.
folclor românesc
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mi-e dor
Mi-e dor de mirosul frunzelor uscate,
pe care mama le ardea în șanț.
Mi-e dor de gutuia coaptă
în jarul inimii lor veștede.
Mi-e dor de toamna noastră țărănească
și mai ales mi-e dor de-o seară
acolo, la mine, acasă.
Mi-e dor de bătătura cu strigăte vesele,
și de prispa joasă a copilăriei,
dar mi-e dor mai ales de toamna
când copacul a eliberat
a treisprezecea-mi frunză.
poezie de Ioana Voicilă Dobre din scrisoare (17 decembrie 1978)
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Noi suntem
Suntem copiii celor care în '90 erau numiți "golani",
Suntem cei pe care nimeni nu îi poate cumpăra cu bani.
România e moștenirea de bunici lăsată
Și o vom apăra cât inima în piept o să ne bată.
poezie de Alina-Georgiana Drosu (13 iunie 2018)
Adăugat de Alina-Georgiana Drosu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Copilul din tine
sunt eu,
numai eu îți desenez inimi
în sângele tău,
apoi, ca o spadă tăioasă,
despic așteptarea
și mă transform în acea femeie
care ține în mâini
ciorchini de struguri copți...
poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Crăciun proslăvit
Tumult de speranță, în anul ce vine,
Să vă dea, răsăritul zilei creștine!
Iertare celestă, pronie divină
Și-o inimă caldă, de dragoste plină!
Iesluța iubirii, cu Pruncul cel Sfânt,
Să vă fie în suflet, ca ceru-n cuvânt!
În această zi de-mplinire și crez,
Crăciun proslăvit, vă urez!
poezie de Iulia Mirancea (25 decembrie 2014)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
*&
am spart un pahar și din el au țâșnit așchii
nu de lemn
nu de sticlă
foc
am luat un ciob și m-am privit
copilăria cu serbările din grădiniță
adolescența derutantă
granițele trecute cu poza de pașaport schimbată
pentru că eu mă schimb
nu din rea-voință!
nici complezență...
din firul narativ al timpului care mă ticăie absent
fără inimă - fără avocat
vinovat fără vină
percutant
timpul hoțul de clipe
poezie de Zeciu Anca Cristina
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Deslușire
Voi numi dragostea o școală
Care își propune
Să-i învețe pe copii să citească
Inima este cartea folosită în această școală
Și voi numi sufletul
Un copil care învață să o citească
Să deslușească legăturile dintre
Veșnicie și vremelnicie
Cer și pământ
Viață și moarte
Realitate și iluzie
Creator și creație
Stai aici lângă mine
E loc suficient
Să așteptăm veșnicia
În această barcă
poezie de Camelia Oprița din volumul Insomnii în alb-negru (2007)
Adăugat de Mircea Monu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Camera suspinelor
Camera suspinelor.
Câinele care-și roade vechile visuri.
Un zid în noi
între inimă și cealaltă inimă.
Toate lucrurile astea
care-au luat locul copiilor!
Dragostea ca un rechizitoriu.
Lumânarea aprinsă
de cuvintele moarte.
Priveliște inexpugnabilă spre îndoială.
poezie clasică de Alain Bosquet
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Natura
Natura o carte uriașă
Pictată de Creator cu gândul,
Și templu e, cu vii statui
Ce-i reprezintă felurite chipuri...
Tu ești al Domnului copil,
Cu suflet pur, și inima fierbinte,
Privindu-te, dumnezeirea mă pătrunde,
Și prin iubire-mi dă hrană, viață, nemurire...
În ochii tăi albaștri ca seninul
Zăresc Divinitatea care ne conferă
Doar prin iubire propria-i natură...
Și doar așa... descopăr ce e adânc în fire.
poezie de Floarea Carbune (22 noiembrie 1948)
Adăugat de Adina M. Neghirla
Comentează! | Votează! | Copiază!
Superba ideea:"Nihil sine deo"-nimic fara Dumnezeu este maxima dupa care autoarea se ghideaza in viata, iar acest fapt se reflecta [...] | Citește tot comentariul
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre copilărie și inimă, adresa este: