Poezii despre crengi și lumină, pagina 3
Am trecut peste un pod
Trăiesc singur sub stânci semețe
în înălțime vârtej de nori
în baracă lumină difuză
dar în mintea mea e liniște
am trecut în vis printr-o poartă de aur
spiritul meu a revenit acasă
am trecut peste un pod de piatră
am lăsat în urmă tot ce mă împovăra
polonicul meu pe o creangă pic poc
poezie de Hanshan, secolul al IX-lea, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Prin a ramurilor mreajă
Prin a ramurilor mreajă
Sună cântec ca de vrajă
Și mângâie în urechi,
De sub teiul nalt și vechi..
Printre ramuri, printre frunză,
Cearcă luna să pătrunză,
Ce frumoasă și senină,
Vars-o dungă de lumină.
Numai buciumele sună,
Pe când discul blândei lune
Trece rariștea de fag,
Sună buciumul cu drag.
Și-i răspunde codrul verde,
Iară sufletu-mi se pierde,
Fermecat și dureros,
După chipul tău frumos.
[...] Citește tot
poezie celebră de Mihai Eminescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zidesc realitatea mea virtuală
Vântul mișcă frunzele
și micile ramuri,
pictând pe cerul albastru
multicolore dansuri
în nuanțe de verde
stropit cu cristale de soare...
Și totuși, nimic nu există...
iar eu continui a inventa
lumina și culorile!
Zidesc
realitatea mea virtuală!
poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Măicuță, a mea grădină
Măicuță, a mea grădină
în care florile cresc.
Într-o zi mi-ai dat lumină.
Pentru asta-ți mulțumesc!
Măicuță, tu ești o carte
din care-învăț cum să trăiesc,
Cum să mă feresc de moarte,
și pentru asta, te iubesc.
În grădina ta, măicuță.
o floare, azi, sunt și eu,
Înflorită pe-o crenguță.
Sunt trandafirașul tău.
Măicuță, sunt rază-parte
din lumina ce mi-ai dat,
Desprinsă din a ta carte
cu care m-ai luminat.
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Delcă (septembrie 2016)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lumina ascunsa
Poete, a-nflorit ciresul,
s-aprinde ca-ntr-o ploaie de quasar,
dar nici nu stii că, astăzi, esti alesul
Luminii de pe cerul, lampadar.
Cald doamnă, în cuprins de-nvii lumină,
să o-nfrațești căldurilor ce ard;
discret pictezi pe-un ton de criolină
Cu aură si impliniri de bard.
Aprinde-ti doamna primavara-n par
Si-nchide mori de gânduri frământate,
Ca-s alte flori pe ramuri, si-i izvor
de soare nou si flori si puritate.
culege DAR de primăvară-n păr
și iartă blând, trăirile nebune!
poezie de Florentin Adrian Maftei
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aprilie
Frumoase zile, praf și, plină
De-azur, o boltă de lumină,
Pereți aprinși, lungi seri; nimic
Din verde: doar o purpurie
Răsfrângere mai vrea să fie
Prin pomi cu negre crengi, un pic!
Frumoasa vreme mă apasă,
Dar numai după-o zi ploioasă,
În roz și verde, ca-n tablou,
Suava primavară-apare,
Ca nimfa care, zâmbitoare,
Din apă iese, ca din ou.
poezie clasică de Gerard de Nerval
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Stau în cerdacul tău...
Stau în cerdacul tău... Noaptea-i senină.
Deasupra-mi crengi de arbori se întind,
Crengi mari în flori de umbră mă cuprind
Și vântul mișcă arborii-n grădină.
Dar prin fereastra ta eu stau privind
Cum tu te uiți cu ochii în lumină.
Ai obosit, cu mâna ta cea fină
În val de aur părul despletind.
L-ai aruncat pe umeri de ninsoare,
Desfaci visând pieptarul de la sân,
Încet te-ardici și sufli-n lumânare...
Deasupră-mi stele tremură prin ramuri
În întuneric ochii mei rămân,
Ș-alături luna bate trist în geamuri.
sonet de Mihai Eminescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Baladele celor patru anotimpuri - Primăvara
Frumoasa Lo Fo din ținutul de vest
Culege frunze de dud pe malul apei.
Mâna ei albă se întinde peste ramurile verzi;
Lumina aurie a soarelui învăluie rochia-i roză.
"Viermii mei de mătase sunt flămânzi, nu pot întârzia.
Nu mai ține la pas telegarii trăsurii, te rog."
poezie de Li Bo, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eu sunt acasă
Eu sunt acasă între zi și vis.
Unde copiii ațipesc, încinși de joacă,
Unde bătrânii seara stau și se înfoacă,
Și vatra luminează locu-nchis.
Eu sunt acasă între zi și vis.
Acolo unde clopotul de seară
adună fetele cu dangătu-i deschis,
lângă fântâna care le veghează.
Și-un tei mi-e pomul preferat;
Și verile tăcute-n sânu-i de abis
Se zbat în ramuri cu un șuierat
Și stau de veghe între zi și vis.
poezie clasică de Rainer Maria Rilke, traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de Andriescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lumina crește-n muguri
La orizont pe înserate
Umbra zărilor străbate
Izvoarele-i vorbesc în șoapte.
E-n zori de primăvară iar
Lumina crește-n mugurii din ram,
E-n cursul lin de izvoare
Necontenite, ce coboară la vale
Aduc chemări cuceritoare.
Frescă celebră pare-acum natura
Aud cum ghioceii sună deșteptarea
Răsună iar de doină arătura
A ciocârliei cât e zarea
Glasu-i ce cântă doar la țară
Omagiu-n zori de primăvară.
acrostih de Constantin Iordache din Buchet de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre crengi și lumină, adresa este: