Poezii despre cultură și iubire, pagina 3
Versofilie
E gravă boala; somnu-mi face versuri
Și dialog, fără vreo rimă, parcă-i slut.
Iar lumea-i plină de poeți, poete, eresuri
Doar; idei ușor de autorizat, fără statut!
Ce bine-ar fi să poți vorbi normal; nu sacadat,
Nu ca-n latină... Ar fi prea mult, pentru ce-avem cultură
Azi, când roman este prin reviste doar, desenul animat...
Și cartea-i "Solitaire", un pocker... filmele, aventură!
Oh, câtă școală avem; clădiri private, cu mulți dascăli
Din răspopiți inculți, mai proști decât elevii,
Studenții -ce-ntâlniri își dau în aule, prin alte săli-
Făcându-și versuri, vărsături... Cum pâinea-i grâul plevii!
Olimpicii, nu-s din Olimp, sunt figuranți "on line",
Ce-și citesc temele din poale, la camerele ascunse
Și dialogu-i numai; super, "cool", mișto e, sau e fain...
Băieții-s în afaceri-troc, fete-n simțiri de mult, de... mult străpunse!
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (1 iunie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Europa
Precum petalele de flori
Se-nalță-n vânt cu al lor zbor,
Dorește și sufletul meu
Să se înalțe ca un zmeu,
Și să colinde-n lung și-n lat
Bătrânul continent visat.
E Europa, pământul strămoșilor,
Un leagăn veșnic și nemuritor
Grădină vie ce își scaldă-n ape
Păduri și flori dorind să le adape.
Cum fiecare stat e o-ncheietură
A continentului făptură,
Luptând pentru-ale sale năzuințe
Doar împreună au căpătat și biruințe.
Și adunați cu toții la o masă,
German, austriac, român,
Formăm o casă.
[...] Citește tot
poezie de Hermina-Paula Hănțăgam
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trăim într-o lume nebună
Trăim într-o lume nebună,-
Cuvântul la ordine-i bani.
Răzbatem prin clici de șnapani,
Ce vând noi minciuni la tribună.
Din porția vieții, săracul,
Fărâma de pâine rupând,
Învins, ignorat și flămând,
Ascultă scârbit tot spanacul.
Cât kitschul triumfă în fală,
Cultura se zbate-n subsol,
Hoția devine simbol,
Cuvântul rostit lingușeală.
Măsori strict justețea-n carate.
Cutumele șubredei lumi,
Prea dure și reci de le-nsumi,
Lovesc crunt a ta demnitate.
[...] Citește tot
poezie de Mihaela Banu din volumul de versuri Cu pânzele întinse (2016)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubirea mi-i fragilă
Iubirea mea-i frumoasă, dar fragilă, deschisă ca un zâmbet de copil...
De multe ori îmi pare inutilă în jocul vieții noastre, inutil.
Privind-o, ți se pare că-i un munte. Dar un izvor îl poate sfărâma.
Mi-e barba albă, tâmplele cărunte. Din suflet, Doamne, n-o pot alunga!
Fiorii-i mă pătrund precum izvorul... Atât de reci, sub sărutări de stânci!
Și către cer un clopot, urcă dorul și-i penetrează rănile adânci.
Doar un surâs din Soarele-apune, se-ntoarce-n adieri în gândul meu.
Iubirea mea-i atâta de fragilă! Am s-o hrănesc cu dragoste mereu...
Ți-s buzele cu gust de cianură și doar cu un sărut m-ai otrăvit.
Mi-ai dat un vis și-o palmă de cultură și în cuvinte mi-ai înmugurit.
Un gest având urmări adiacente, m-a transformat degrabă-n bisectoare
Și sunt "X" rezultate concludente. Doar unul spune că iubirea doare.
E prea târziu, sau poate-i prea devreme... Iubirea nu se poate împărți,
Căci e impară și e prea fragilă. Și ce ușor ne poate părăsi!
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Înger persecutat
Noi, Dimitrie Stelaru, ne-a fost străină Iubirea
Noi n-am fost mângâiați decât de Dispreț;
Cât mai ai de gând, înger persecutat, cât mai ai
Să-mi ningi în Mai cu Decembre?
Ne-am scris stihurile pe foi de ambalaj,
Pe șervețele, pe manșete de ziare
Toți ne-au respins, aroganți,
Toți, toți...
Cu fiecare încercare ne umileam
Și plumbul ni se făcea și mai bont
Trufași editori ne-au trântit ușa-n nas
Ordonând paznicilor să tragă zăvorul,
Încadrându-ne după strâmbele lor tipare la
"Grafomani, scribi, aiuriți! Caracuda simțirii,
O casă de cultură ajungă-le! Exclus editură!"
Cândva între coperțile unui volum colectiv
Ne vom găsi numele tipărit și vom muri de fericire,
[...] Citește tot
parodie de Constantin Ardeleanu, după Dimitrie Stelaru
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Moartea unui sfânt
Trecut-a el în viața cea de dincolo de moarte,
Ne-a părăsit el, însuși Păunescu...
Lăsându-ne credință veșnică de carte,
Transmisă de Luceafăr-Eminescu...
El, fratele iubit al lui Grigore,
Ce plâns-a cu amara nostalgie
La înmormântarea cea de purure,
S-a-nveșnicit, prin trista-i bucurie..
Rugatu-s-a cât a putut pentru părinții
Ce pleacă mult prea trist de printre noi,
Iubitu-i-a poetul ca pe sfinții,
Că trec prin orice grijă și nevoi...
Nu a mai zăbovit de loc pe-acest pământ
Cutremurat de mult prea multe răutăți,
A părăsit Moldova acest sfânt..
S-a ridicat în rai, întristându-ne pe toți...
[...] Citește tot
poezie de Paladi Anatolie din Poezii (24 noiembrie 2010)
Adăugat de Paladi Anatolie
Comentează! | Votează! | Copiază!
Calea Luminii Dascălilor, Omagiu
Toți lucrăm o viață la catedră
Și plecăm, din școală, supărați,
Fiindcă ne trimite-acasă Viața,
Fără să ne-ntrebe: "Nu mai stați?"
Anii ne-au rămas prin școli, prin clase,
Chiar acasă, unde tot trudeam:
Îndesam caiete multe-n plase
Și târziu, în noapte, corectam...
Din cafea sorbeam ca din ambrozii,
Iar cultura ne-nălța la zei!
Ne-am iubit cu toții meseria.
Chiar am fost împătimiții ei!
Am iubit elevii, școala, cartea,
Am sădit și trainic și frumos.
Toți știam că Viața-i o minune
Și-am ajuns la Dumnezeu, pe jos.
Ce lăsăm în urmă? Doar lumină
Și copii care nu pot uita,
Întrebând, în toamnă, cu tristețe:
"Nu știți unde este Doamna mea?"
[...] Citește tot
poezie de Maria Baciu (2022)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Autoportret cu Marc Chagall
trebuia să nu fie niciodată fericit
fiindcă se născuse într-un ghetou
și viața sa a fost hăituită
de două mari războaie?
noaptea picta în atelierul ticsit,
pe pânze improvizate din fețe de masă greoaie,
pe cearșafuri sau cămăși de noapte,
picturile sale erau ferestre onirice
prin care scăpa în cealaltă lume
uneori, lumea i se părea un circ miraculos
alteori un circ grotesc...
da, totdeauna un circ
cu clowni, călăreți și acrobați
în lumea reală...
trebuia numai să deschidă fereastra
și aer albastru, iubire si flori
să intre prin ea.
se făcea că plutește peste pânzele sale
ghidându-i arta, un duh sau poate Bella,
ea era umbra sa,
[...] Citește tot
poezie de Mariana Didu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ca și...
Pentru asidui... iști tic-arii,
Ce-n snobism golaș de sens,
Fumurându-și limbii carii,
Fac din dialog non-sens
Tot adăugând ce nu-i
În limbarița lor goală
"Și"ruind la tot, oricui
O conjuncție drept "fală"
-Fără-n fond nicio fălie,
Că "ca și" nu-i "elevat",
E un semn de maladie,
Un "chichiț" de internat-
Le urez în noul an,
"Ca și" ei, "ca și" "ca și"
"S-aivă" ceva "ca și" ban,
Fericire doar "ca și-i",
"Ca și", la servici, noroc
Un ceva "ca și" ar fi,
Să le-aducă barza-n cioc
Mulți "ca și" ar fi copii,
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (2 ianuarie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Calea luminii (Dascălilor, omagiu)
Toți lucrăm o viață la catedră
Și plecăm, din școală, supărați,
Fiindcă ne trimite-acasă Viața,
Fără să ne-ntrebe: "Nu mai stați?"
Anii ne-au rămas prin școli, prin clase,
Chiar acasă, unde tot trudeam:
Îndesam caiete multe-n plase
Și târziu, în noapte, corectam...
Din cafea sorbeam ca din ambrozii,
Iar cultura ne-nălța la zei!
Ne-am iubit cu toții meseria.
Chiar am fost împătimiții ei!
Am iubit elevii, școala, cartea,
Am sădit și trainic și frumos.
Toți știam că Viața-i o minune
Și-am ajuns la Dumnezeu, pe jos.
[...] Citește tot
poezie de Maria Baciu (august 2018)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre cultură și iubire, adresa este: