Poezii despre cuvinte și promisiuni, pagina 3
Timpul trece, cuvintele rămân
Cuvântul e ca o oglindă a minții ce îl zămislește,
Ți-arată inima și gândul, cu forma lui te definește.
Când omul, ce-a deprins în timp condeiul să îl mânuiască,
E foarte trist când truda lui se-ndreaptă-n semeni să lovească.
Adună-n bietele cuvinte noroi și veninoasă ură,
Cuvântul îl transformă-n bici și-n instrumente de tortură.
Cu mult mai înțelept ar fi și onorabil pentru sine
Cuvântul să-l transforme-n cânt, s-adune-n el acorduri fine.
S-ajungă-n inimi, să încânte cu-a lui frumoasă armonie,
Să treacă dincolo de stele, să se preschimbe-n poezie,
Ce-aduce pe pământ lumină, esență, spirit, mângâiere,
Nu bici sau spadă-nsângerată ce seamănă în jur durere.
poezie de Mariana Dobrin din Jurnal cu aromă de pamflet
Adăugat de Mariana Dobrin
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eternul gând
Singurătatea este asemeni
unei ploi o privești dar nu atingi cerul,
ai privirea în pământ,
zeii te văd cu îngăduință
poți măsura certitudinea prin ochii lor,
fiecare cuvânt rătăcit îl regăsești
pe buze divine ca o promisiune.
poezie de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Amorul e mai
întâi o privire și această scânteie
primă scânteie a
prinde focul care mistuie tot
amorul e mai întâi o privire
apoi un surâs, apoi un cuvânt
o chemare tainică
o făgăduială
o întâlnire
cu o privire cucerești o inimă
odată ce privi
rea atinge inima
s-a terminat, inima e cucerită
cuvintele aduc jurămintele care sunt în
soțite de mângâieri și săruturi
și toate nebuniile din lumea asta
de la o privire pornește scânteia
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Primăvara de mult a venit
Iubite, a venit primăvara,
Mi-ai zis tu ca prin vis.
Ghioceii înfloresc,
O poartă nouă s-a deschis.
Știu, iubito, ți-am răspuns cu drag.
Afară mai este frig și totul în jur încă e alb.
Dar nu regreta, căci primăvara a venit.
În ochii tăi, în inimă mea fierbinte,
În dragostea pe care o exprimăm prin cuvinte,
În tot ce ne înconjoară, chiar și în fulgul cel de afară,
Care s-a topit încet în palma ta.
Primăvara de mult a venit pentru noi doi, iubirea mea.
poezie de Vladimir Potlog (28 februarie 2018)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fregata de oase
plutești grațioasă, fregată de oase,
pe apele scurse din pântec de mamă
și-n zări, o făptură, pe valuri stâncoase,
născută din neguri, în cântec te cheamă.
sfidând depărtarea, o altă poruncă
desferecă vântul: să mergi împotrivă!
și inima sclavă renunță la muncă,
fregată de oase, plutești în derivă.
de sus, dintre vele, se vede pământul,
o plajă-nsorită cum ți se promise
de Cel ce îți spuse, prin semne, cuvântul...
fregată de oase, plutești către vise.
poezie de Ionuț Caragea din Suflet zilier (2011)
Adăugat de Ionuț Caragea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Promisiune
Probabil ai uitat
Sau poate ocupat
Cu multe alte griji
Mărunte....
Era o seară
Intr-o iarnă
Penița mea
Scria de zor
Ceva.... ca o chemare
Si prins in jocul
De cuvinte
Tu mi-ai promis
Rămas-a scris
Că vei veni
Să-mi spui discret
-mă bucur
să te văd!
Dezamăgită
azi privesc
Profilul tău
[...] Citește tot
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cerere udă
Noi cerem o bucată de pământ
Cât să ne facem un mormânt sau casă
Că ne-au promis aceasta pe cuvânt
Acei ce doar pe-afară ne mai lasă.
Căci am ieșit pe lume ca un vânt
Și ca un val spre țărm o să plecăm
I ne mirăm că tocmai pe pământ
N-avem pământ în care să intrăm.
poezie de Marius Robu din Visul Stejarului (2006)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondelul vântului
Când vine la mine vântul
Veste bună îmi aduce
Dar nu și-a ținut cuvântul,
S-a oprit la o răscruce.
E smerit, face pe sfântul,
Stă la umbră să se culce,
Când vine la mine vântul
Veste bună îmi aduce.
Înspre mine-ar vrea s-apuce,
Își încalcă jurământul,
Derutat își face cruce,
Pe pustii încet se duce,
Nu se știe ca pământul
Când vine la mine vântul.
rondel de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Soapta
viata nu se mai face
rotunda
de vina-i desigur
fiinta-mi absurda
e mult prea curanda
si semn de samanta
degeaba nascanda
clipa de acum
este tot ce-mi
aduc aminte
ieri a ramas
ingropat in cuvinte
si maine-i singur
promis nimanui
poezie de Ionut Simion
Adăugat de Yunonna
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vine noiembrie, iubito
Îmi bate noiembrie în geam,
Eu-i spun să mai întârzie un pic,
O iubire din octombrie mai am
Și n-am s-o las pentru nimic.
Mai am de scris vreo trei cuvinte
Și-un milion de alte ce-or mai fi,
Suspend și vis și mii de jurăminte,
Prin poezie vreau s-o pot iubi.
Noiembrie poate să nu mai vie,
În brațele ei simt cum mă topesc,
Femeie dragă, iubirea mea târzie,
Octombrie, eu vreau să-ți dăruiesc.
poezie de Mihail Coandă (19 octombrie 2016)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre cuvinte și promisiuni, adresa este: