Poezii despre descoperiri, pagina 3
* * *
foloseam imperfectul în laborator
ca experiment al confesiunii
în derulare.
îl înșelam pe bărbat
cu alter ego-ul lui
în descoperiri lacome și incomplete
ale dualității.
deformarea mea o tratam
cu desfrânare
la ore fixe sub formă de doze
din ce în ce mai sublime,
până când pacientul involuntar
își multiplica rezistența orgasmic
la catalizatori.
răul e o știință
sponsorizată din penumbră
de tare,
astfel că îi așezam în retorta cenușie
[...] Citește tot
poezie de Corina Dașoveanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Schimbare
îmi înflorește smochinul aura dimineții
și frucele se vor coace la soare
cum nopțile zeilor
pe capul tău de regină între aștri
coroană albastră de lumini
fără umbre și cu patos divin
vor pune pe coapse imboldul
descoperirii plăcerilor pămânene
cu toamne de aur în oase de vânt
și pielea ta de piersică coaptă
roșcată cu nervuri de regină înșelată
va naște invidii de moarte
purtate crud în sufletul rănit
aproape că murmură timpul
prin gesturile lăsate ca sprijin
să prindă unicornul și să-l pornească
[...] Citește tot
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Certificat de liberă practică
unii mai devreme
cei mai mulți după ce au trecut
pragul școlii
au intrat împreună cu literele
într-un joc de lungă durată
o vreme s-au jucat
de-a v-ați ascunselea
descoperind împreună
tainele unui nou univers
iar după neobositul exercițiu
de comun acord
și în bună înțelegere
au parafat certificatul
de liberă practică
mergând împreună
spre noi și minunate descoperiri
după acumulări de izvoare
cu apă cristalină
[...] Citește tot
poezie de Vasilica Grigoraș din Stropi de toamnă verde
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Simplitatea iubirii
N-am fost bărbatul cel mai bun din lume,
Nici cel mai sfânt sau cel mai înțelept,
Nu am avut o măreție anume,
Dar ți-am dat toată inima din piept.
N-am posedat averi nenumărate,
Nici sânge nobil nu am moștenit,
Însă am stat cu tine zi și noapte
Și-am fost al tău odor neprețuit.
N-am fost sortit să țes frumos cuvinte
N-am perorat cu gând să te atrag,
Ci vorbele ce mi-au venit în minte
Eu ți le-am spus mereu cu mare drag.
N-am fost un om de știință remarcabil
Nu am făcut nicio descoperire,
Însă am fost și am rămas capabil
Să te-nconjor tot timpul cu iubire.
poezie de Octavian Cocoș (22 decembrie 2020)
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Deodată soldat
Totul îmi pare nou în dimineața asta
Cu nările amândouă
Respir așa cum făceam cu uniforma, caietele, manualele
La fiecare 15 septembrie
Pășesc și frunzele îmi atenuează fermitatea
Pantofii la fel de noi
Alei croite chiar acum cu fiecare pas și
probabil
Mă așteaptă iminenta descoperire
Că tot acest nou era aici dintotdeauna
Doar eu trăiam într-un segment de curbă a unui timp în apnee
Aerul mă îmbracă în uniforma soldatului ce pornește în prima permisie
Visând o iubită desenând așternuturi neatinse
Singura teamă a oricărui soldat este impecabilul ținutei și refuzul desenului
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Barry Holden
În ziua când sora mea, Nancy Knapp,
Și-a dat foc la casă,
Îl judecau pe doctorul Duval
Pentru moartea Zorei Clemens;
Stătusem în tribunal două săptămâni
Urmărind procesul, ascultând fiecare martor.
Era clar că el o lăsase însărcinată după ce o adusese în familie
Și că nu avea cum să lase
Copilul să se nască.
Well, atunci ce să spunem despre mine, cu opt copii,
Plus unul pe drum și cu ferma
Ipotecată lui Thomas Rhodes?
Când am ajuns acasă în noaptea aceea
(După ce ascultasem povestea călătoriei cu mașina
Și descoperirea Zorei în șanț),
Primul lucru pe care l-am văzut, chiar lângă trepte,
Unde băieții săpaseră căutând viermi pentru momeală,
A fost securea!
Și, cum intram, am dat peste nevastă-mea,
Stând înaintea mea, mare, gravidă.
[...] Citește tot
epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dumnezeu în stare latentă
nu există drog mai puternic decât creația
sentimentul acela când plutești
și lumea întreagă este la picioarele tale
când ceea ce gândești capătă sens și se conectează
prin flux luminos
cu restul gândurilor din univers
când orice lucru oricât de neînsemnat părea înainte
devine o nouă descoperire un nou adevăr
privit din toate unghiurile percepției
drogul acesta nu se prizează nu se injectează
nu se bea pahar cu pahar
și nu se învață
drogul acesta există dintotdeauna în tine
îți curge prin vene
respiră odată cu tine iubește odată cu tine
este dumnezeu în stare latentă
poezie de Ionuț Caragea din Suflet zilier (24 decembrie 2010)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Suntem ca două pofte
suntem amândoi doar amândoi într-un colț al încăperii
ca niște unghiuri ascuțite îmbrăcate
sumar unul cu celălalt și atât
suntem ca niște mere coapte de sfârșitul verii
ca două pofte ca două gusturi aproape identice
ca o singură foame suntem
ca o mușcătura pe gât ca un strigăt
ca o dâră de sânge ca niște unghii nestăpânite excentrice
ca o formulă matematică suntem ca o piramidă
ca o forță gravitațională ca o implozie
ca o lege a fizicii ca un emcepătrat
ca o descoperire științifică suntem ca o rocă subită
suntem ca Atlantida dinainte de a fi dispărut
ca un mit ca un foc irezistibil
ca o fatalitate plăcută suntem
ca frumoasa din pădurea adormită înainte și după sărut
poezie de Călin Hera din Îmi pun singur miere în ceai (2010)
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Adevărul tristei priviri
Câteodată, soarele nu apune unde ai vrea
și culorile dimineții sunt diverse de cum ți le imaginai.
Descoperirea e neașteptată precum în vară fulgul de nea,
dureroasă în a înțelege unde a dispărut calea spre rai...
Noi unghiuri țintesc gândul,
vise vechi abandonează strada,
în cenușiu se îmbracă pământul
în neant se prăbușește parada
și timpul, în călătoria către clipe infinite își ține respirația,
devenind din ce în ce mai subțire, îngroșând dizgrația
iar neliniștea devine atât de robustă, că îndepărtează speranța.
Adevărul tristei priviri, prea gru pentru a fi acceptat,
bâjbâie în sufletul fragil, la dureri încă neadaptat
poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Știu să pun punctul unde trebuie
Lumea trece prin mine flămândă,
îi ofer tot ce am,
dar nu mai mult decât sunt,
știu să pun punctul unde trebuie
când nimicul se înfiripă-n luptă
cu scop de tergiversare
în calea evoluției mai rapide.
Pornirea este hotărâtă și dreaptă,
dar sunt și gânduri ascunse
puse să împiedice desfășurarea,
de aceea lumea trebuie salvată
de fiecare, în fiecare clipă dată.
Uneori e prea târzie descoperirea,
jocul unora cu viața tuturora,
dar pericolul e pe muchie de cuțit
și moartea se teme de așteptări.
Cine spune că e o prostie,
[...] Citește tot
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre descoperiri, adresa este: