indigeni

* * *

Niciun străin sau băştinaş
În casa-i nu m-o mai primi
Nici mi-o mai vorbi. Îmi vor închide uşa toţi.
Nu însumi eu m-am blestemat? Lui Laios azi
Nu-i spurc culcuşul, când eu nevasta-i strâng
În braţele ce l-au ucis. Nu-s ticălos?
Şi nu-s spurcat? Ah, vreau să fug, surghiunu-mi vreau
Nicicând să nu-i mai văd pe-ai mei! Nici să mai calc
În ţara mea!

poezie celebră de Sofocle din Oedip Rege (429 î.Hr.)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fierul

Am văzut cu ochii mei cum puneau la cale
Înlocuirea bronzului cu fierul.
Fierul! Cumplita invenţie!
E sfârşitul lumii!
Cei care-l inventară vor suferi primii
Dezastrul pricinuit de el.
Hitiţii se vor crede atotputernici
Din cauza fierului lor
Vor pieri primii, simţindu-i tăişul.

Cât m-am întristat de ce-am aflat
Azi dimineată:
Că peste vechii băştinaşi
Au venit triburi de ciobani din părţile
Duşmanilor nostri.
S-au unit cu ei, amestecându-se.
- Atunci înseamnă că în vinele noastre
E şi sângele duşmanilor noştri de moarte?!
- Asta înseamnă
Şi sunt foarte, foarte trist.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ritualul 89... al legendei

El venea de mult de tot,
Dintr-o lume echivocă,
Mistic, ca un sacerdot
Şi-mbrăcat în piei de focă...

Şi purta lumină-n mâini
Şi avea zăpadă-n gene,
Însoţit fiind de câini
Şi de mrene indigene...

Ea, la rândul ei, venea
Dintr-o ţară cu balaur,
Îmbrăcată-n fulgi de nea
Şi cu aripi mari, de aur...

Şi păşea mult mai uşor
Decât, poate, o părere,
Într-un fel de zbor sonor,
Peste spaimă şi durere.

[...] Citeşte tot

poezie clasică de George Ţărnea din Ritualuri de împerechere (2002)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cristofor Columb

Cristobal Colon era al tău nume spaniol,
Rătăcitor pe ocean, îndepărtat uscatul l-ai zărit,
Incertitudinea călătoriei ţi-a fost stemă şi simbol,
Stelele nopţilor întunecate drumul ţi-au călăuzit,
Triumfala călătorie pe ape s-a încheiat deplin,
Odată cu descoperirea pâmânturilor Lumii Noi.
Flota ta învingătoare prin crude acte de război,
Oprimând populaţia ignorantă, primitivă, băştinaşă,
Reprimată în sclavie, a fost adusă-n Spania ta, acasă...

Cristoforo Colombo îţi este italienescul nume,
Omniprezent ai fost pe multe caravele de renume,
Lumea Nouă, peregrinând pe Atlantic ai descoperit,
Uniunea Stalelor Americane ce-n veacuri s-a numit.
Măreţia ta a fost recompensată de regenţa ţării tale,
Binecuvântate-ţi fie osemintele-n Sevilla returnate!

acrostih de Ioan Friciu (2014)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe urma poeţilor morţi

Din luxosul lui bungalou ascuns de ochii oamenilor
Bukowski mi-a trimis un email foarte urgent.

El locuieşte pe o insulă din Pacific; a spus
că Amelia a aterizat în siguranţă...
şi că va reveni curând cu mai multe detalii;
tocmai a descoperit secretele fructului *noni.

În ceea ce mă priveşte, i-am preluat trândăvia rămasă-n urmă,
scriind la beţie versuri cu foarte puţine rime...
pe abdomenul unei fete cu ochi negri din Detroit
care tocmai a evadat dintr-o temniţă din mintea ei...

* Noni, numit şi "fructul inaniţiei", este folosit ca aliment de populaţia băştinaşă din unele insule ale Oceanului Pacific, în pofida gustului amar şi a mirosului neplăcut, în situaţii de foamete.

poezie de Ted Sheridan, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Albele

cel mai mult timp l-am petrecut în parcare
printre canguri cu cotiere de sticlă -
cel
mai înalt dinre ţopăitori
putea să ridice picioare până la nori
şi
nori chiar erau: se simţea cum zburau măturaţi! la origini acei
nori plini de coji acrişoare de măr...
cel puţin
miroseau foarte frumos! până la os
miroseau şi până în australia
ah
la aborigenii nomazi! bolnavi la vederea
femeilor albe ca melcii. ele
cel
mai adesea cu mişcări deplasate
în trafic. de organe abia prelevate

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Odată

Odată a venit
o mămică graţioasă
cu fetiţa ei mititică
o ţinea în braţe ca
pe un odor ce era
şi a intrat în bazinul cu apă caldă
printre indigeni
în ochii ei mici
dar expresivi şi trişti
se citea cât de adâncă
este necunoaşterea
specifică speciei umane
un infinit în toată splendoarea
melancoliei pământene
enigmă nemărginită
cum se poate vedea
numai la copii cu sufletul curat
la fel în ochii mamei se citea
o nedumerire soră cu
necunoaşterea primordială

[...] Citeşte tot

poezie de David Boia (7 iunie 2021)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Marea Moartă

aici nu e pic de raţiune
te plimbă liftul între 8 si 4, parter şi 7,
te opreşte brusc între 5 si 6, zdruncină nemilos cabina când ajunge (în sfârşit) şi la etajul tău

pungi goale umflate cu aer plutesc alandala între staţii, ridicol înfipte prin rădăcini lungi în pământ roşu, aborigeni în faţa marilor exploratori ai Lumii Noi

mai exact, tot noi, care ne uitam la voi, ridicând degete acuzativ, greoi, printre şi pe lângă, cu cine şi în ce moment, neştiind de ce concret, sună totul mai corect, molfăind încet dintr-un tort din ce în ce mai
mai lânced
mai sărat

poezie de Virgiliu-Andrei State
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Refrene

Plăsmuiri de rol în forme vitale
Plămădiri din contul intuiţiei
După o reţetă indigenă
Complemente ce par inventive
Din sugestii eminamente noi
Transpuse din linii imaginare
Reluări previzibile formative
Aşa ca într-o etapă duplicitară
De procese teorii sau spasme
Subiecte ce par repetitive cu stil
Motive parţial recognoscibile
Ofrande pe altarul imaginaţiei
Alungând singurătăţi sprinţare
La faze de referinţă mai alese
Încastrate în ecouri succesive
Tatuaje pedunculare reinventate
Amprente revărsate fascicular
Corolare infuzii selecţii modele.

poezie de David Boia (19 august 2016)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tricoul cu girafă

şi-a tras girafa întreagă întreagă întreagă
peste cap dădea bine: în-tâmplător era vară
era
de un întuneric bumbacul ca albatrosul vopsit
negru intens din mările de nisip ale sudului
era
culcat băştinaşul în umbrele baobabului în
sânge cu amatorii de safari iubindu-l (?!) o
dată
aşa cu tricoul rulat peste cap – un turban
ce înăbuşă gemete: ecoul întâmpinării cu plată
a unor
străini cu manşete puţin acrişoare şi degete
umede la reverul din pergament permanent –
are
acum o întreagă girafă textilă de jucărie, o mas
cotă bine înfiptă-n rozeta dorsală, nesigilată:
era
absolut repetabil să nu
se în-tâmple aşa...

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!