eşec şi timp

Dezamăgire-n reluare

Ce stare de lipotimie relativă
Îmi scurge tonusul, în grei genunchi
Şi inima-mi se zbate într-un junghi
Şi timp îmi ia, reacţia paleativă.

Sunt bradicardic, nu mai am paloare,
Urechile mi se înfundă, îs down,
Nu am putere, să m-aşez, pe-un scaun...
Sunt singur, nu mai cred nicio reluare.

E pasa proastă-n multe repetiţii;
Când nu mai e noroc, e totul contră
Şi visul şi realul se prăvale-n trombă
Şi-ambiţii se transformă-n inhibiţii.

S-a dus reacţia de-adrenalină,
Este-un preludiu pentru resemnare;
E minus varianta-n prăbuşire lină...
Ultima diferenţă-ntre un eşec şi remuşcare.

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (7 noiembrie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa nu e o tragedie

Nu este tragedie atunci când rătăceşti
Pe drumuri fără timp unde te poticneşti...
Dar este trist când pasul nu-ţi află regăsirea,
Prin care te cunoşti şi îţi salvezi zidirea.

Nu este fără sens să cauţi în trecut
Printre foi de carte pe unde ai zăcut,
Însă e inutilă privirea înspre urmă
Lăsată într-o eră bogată-n nori şi brumă.

Nu eşti chemat la Viaţă decât prin suferinţă,
Prin doruri şi eşecuri descoperi o căinţă,
Iar ea te-mbogăţeşte să fii ce nu ai fost
Te rupe de păcatul ce ţi-a fost adăpost.

Nu recunoşti Chemarea decât când vrei s-auzi...
Eşti confruntat cu temeri şi simţi că te scufunzi
În marea căutării eşti partea cea mai mică,
Şi-ai vrea să te găseşti fără dureri şi frică.

[...] Citeşte tot

poezie de Adina-Cristinela Ghinescu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întrebare nesfârşită

De ce oare sunt cuprins de îndoieli
de ce oare mă mint ori nu mă mint
de ce în vise sunt speriat şi fericit sau nu
de ce sunt optimist şi-n orele târzii plutesc
şi-n alte dimineţi mi-e frică să gândesc
de ce mi-e teamă când mă simt stăpân
iar când sunt ameţit sunt sigur că mă pierd?
De ce mi-e dor şi te visez mereu
iară privirea ta mă urmăreşte întruna
şi glasul şi mila sunt la cheremul tău
când nu mai am puteri să îţi ating gândirea
îndepărtărilor pierdute-n eşecuri şi în ploi
de ce oare îmi zic... că m-ai iubit sau nu
şi sentimentele le-amestec şi mă dor?
ce-mi pasă, sunt al nimănui
şi nimenea este a mea,
ce-mi pasă?

poezie de Aurel Stănescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întrebare nesfârşită

De ce oare sunt cuprins de îndoieli
de ce oare mă mint ori nu mă mint
de ce în vise sunt speriat şi fericit sau nu
de ce sunt optimist şi-n orele târzii plutesc
şi-n alte dimineţi mi-e frică să gândesc
de ce mi-e teamă când mă simt stăpân
iar când sunt ameţit sunt sigur că mă pierd?
De ce mi-e dor şi te visez mereu
iară privirea ta mă urmăreşte întruna
şi glasul şi mila sunt la cheremul tău
când nu mai am puteri să îţi ating gândirea
îndepărtărilor pierdute-n eşecuri şi în ploi
de ce oare îmi zic... că m-ai iubit sau nu
şi sentimentele le-amestec şi mă dor...
ce-mi pasă, sunt al nimănui
şi nimeni este a mea.
Ce-mi pasă?

poezie de Aurel Stănescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cursivitate plăpândă

Mă bat nişte pedale în tălpi,
Să mi le iau, să le pun pe spinare,
Stând doar pe coate-n scrijelit, ce doare,
Până se îngroaşe scoarţa cenuşie în cruste dălbi.

Mă trag de firele de păr, electrostatic,
Vâlvoi, ca şi cum Einstein mi-ar vrea geniu
Şi nu voi reuşi nicicând; n-am timpul un mileniu,
Mai mult, decât să îndrug multe cuvinte-n rime, apatic.

Mă irosesc în fiecare dimineaţă, întrebândă
De pot să mă împlinesc din planul vrut al celeilalte,
Trecută tot la rând, la fel, dintr-alte stopuri, eşec, halte,
Provocat, dar nevrute, fiinţei ce-o întreţin, cum pot, bolânde.

O alta printre, dintre voi, la fel, la fel, cursivele plăpânde!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (7 martie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sub geana ta

un lup foarte bătrân îmi umblă-n vene
colţii săi odată de temut i-arată jalnic
ai crede înfăţişarea-i o rugă şi pesemne
se vrea la ceasul de pe urmă iarăşi falnic

urcuşu-i înapoi la inimă e un surghiun
ajunge-ntr-un târziu de unde-a apărut
cu blândele globule ce se descompun
iar muşcătura lui finală-mi pare un sărut

pe drumul colbuit spre plinul lunii azi
mă lasă-n urmă corbii eşecurilor toate
rătăcite izbânzi, amarnici trişti nomazi,
le-au dus destinul pe genunchi şi coate

acum se lasă-ncet cea mai străină pace
un fel de frig coboară târât încet de lupi
şi carnea de pe os grăbită se desface -
iar tu citeşti şi groapa cu genele mi-astupi

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Starea de duminică

dintr-un nocturn ocazional
luna îşi sare marmura peste mine plângând,
gândurile dorite se reîntorc din bulevard
prin geamul deschis din albă inerţie.
din ochiul veiozei mă ridic spre tavan
trecând printr-un inadmisibil de curând.

e o duminică ajunsă-n cunoaştere,
ridicată-n concret
până la umerii umpluţi cu insuccese
prin ultimul strigăt concav.
o linie frântă în poarta parcului se vede
şi colonii de emoţii oculte...
e greu să te strecori pe lângă ele
dacă nu te faci o absenţă triunghiulară
ori o nelinie argintie.

succes răpus şi tăvălit în cuget recurent
de când prin spaţiul tău un încotro se întinde
şi zidurile se prăbuşesc amar peste sentimentul cu ifose prin limfă de dialecte.

poezie de Mihai Savin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Blue Monday

dacă oamenii sunt trişti
înseamnă că terapia prin artă este un îndulcitor cu aspartam iar iubirea o coloană a infinitului
această diluţie a clipelor în servituţi
ne transformă în roboţi megatronici
dar până şi ei au eşecuri şi dezechilibre financiare
într-o lume de voyeurişti

jucăm poker cu nestările noastre
pentru că emoţional suntem pe meridianul zero
lunea este ziua pentru decodificat sentimente
însă niciodată nu vom începe
să ne îndrăgostim cât vom fi răsărit delfin sau autism

numai roşul ne va vindeca de monologul albastru al decepţiei
roşul celor ce se nasc mai tineri în cuvânt
necatapultaţi în iubiri fără acele fibrilaţii
numite sentimente
fără ozonul care ţie îţi lipseşte
când te reinventezi şi inspiri în mod automat
pinkemoji

[...] Citeşte tot

poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Domnule redactor şef

Domnule redactor şef
Vine vremea în oglindă
Sperie troznind o grindă
Lucrătura la gherghef

Îndrăznesc să vă supun
Labirintul meu firesc
Virtual donquijotesc
Adiere de simun

Nu justific, nu acuz
Riscul doar în nume propriu
Pentru teama de oprobriu,
Când e vorba de abuz

Cu sau fără călăuză
Năzuim cu toţi o oază
Şi apoi vedem cu groază
În declin soarta lehuză!

[...] Citeşte tot

poezie de Ion Untaru din Liziera de salcâmi (2009)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ploios

Picură iar, cu bile ce se sparg peste necazuri noi,
Ca-ntr-un masaj benefic să adoarmă gânduri,
De la eşecuri, amânări, când nu mai merg zilele ploi...
Ce n-au mers niciodată de altfel, în atâtea, atâtea, atâtea rânduri.

E precum salt, când baţi cu pas elanu-n groapă
Şi-n loc de zbor te frângi rănit, întins pe sol,
Când încercări s-au terminat, orice speranţă şchioapă
Şi iar şi iar, la linia de start, e numai vid, e gol.

E contra firii, a naturalului, cum picurii din nori,
Ce grei cum sunt se înalţă în caier şi se desfac flocoane
De alb imaculat, se murdărind în gri, adeseori...
Cum oare ghinion nu poate şi el să se evapore-n broboane.

De rău s-ar putea stoarce, cum ce-i murdar se spală
Şi, pus la vânt, cum visul, s-ar aroma balsam...
N-ar mai fi deznădejde, leac ar fi de-orice boală
Şi tot s-ar şterge, pur, cum ploaia în pic... pe geam.

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (3 iunie 2014)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!