Poezii despre educație și iubire, pagina 3
Toți și niciunul...
dedicat Cristinei Bălășoiu
Fiecare clipă îmi va fi... un moment de introspecție divină
Fiecare discuție cu tine, iubită prietenă
Îmi aduce o altă realitate...
Eu am trăim în vis pentru a nu mă îngrozi
Toți urmăresc interese proprii
Am obosit să văd goana după înavuțire
Să văd cum unii se promovează pe munca noastră
Fiecare cu educația lui,
Uneori tac... alteori ascult...
Uneori mă fac oarbă, ca să nu adorm...
poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Chemările luminii
cred că educația e cheia succesului
învăț din patimi și învăț zâmbind
voi strânge minuni până în clipa decesului
sfere cu stele vreau să cuprind.
cred că credința e o poartă spre cer
și rugăciunea îl atinge pe Dumnezeu
iubirea curată e ce pot să-i ofer
în turla credinței am să veghez și eu.
chemările luminii le aud zi și noapte
generații de cuvinte mă călăuzesc
sunt precum copacul cu merele coapte
roadele iubirii știu să le dăruiesc.
emoțiile inimii se transferă-n șoapte
patimi versificate cred că mă sfințesc.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
STILOUL MEU E ÎN DOLIU, MI-A MURIT A DOUA MAMĂ
Azi, tristețea absolută
Mi-a trimis o veste care
Nu poate fi abătută
Și nu are consolare:
Doamna mea Învățătoare
Care mi-a ținut în mână
Mâna dreaptă, cu răbdare,
Scrisului să îi rămână
Roabă pentru veșnicie,
A plecat la cer, se pare,
Îngerilor să le fie
Mamă și învățătoare
Bună, sfântă, ca și mie...
Plâng și simt și spun cinstit
Că din mine, cel ce scrie,
Azi o parte a murit.
[...] Citește tot
poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trasând linii
viața e o albie șerpuită
printre momente de arșiță secătuită
și momente de adumbrire și taină
nimeni nu se naște învățat
dar singurul învățător de nădejde e tot viața
ea te ajută să ridici ziduri de apărare
să arunci punți peste tăceri
și mai ales să te călești la focul iubirii
cineva îmi spunea că iubirea e o colivie de aur
altcineva spunea că iubirea e adevărata libertate
dar din câte am văzut, iubirea nu-i decât o linie
ce desparte umbra de lumină
și îndoiala de siguranță
te iubesc are altă greutate decât mă iubește
pentru că într-un taler îți pui inima
iar în celălalt speranța
și inima bate, fiindu-ți alături
pe când speranța
mai cade răpusă de îndoială
în fiecare zi trag o linie
[...] Citește tot
poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Confesiune
din surâsul dragostei m-am născut și eu
și mângâierile mi-au fost hrană să cresc
în brațele mamei zâmbea Dumnezeu
alături de mine cu suportul ceresc.
de mică am crescut univers de iubire
pământul mi-a fost leagăn și învățător
lumini îngerești mi-au pătruns în privire
în arborele vieții sunt ramul uimitor.
rândunici își fac cuib între frunzele mele
nici o furtună nu mi-a stat în cale
am urcat Golgota și am ajuns la stele
au nins peste mine visuri magistrale.
mă confesez la Lună vorbim amândouă
din poezia sufletului se prelinge rouă.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Boboci de școală
BOBOCI DE ȘCOALĂ
Ca într-un buchet, bobocii
de băieței și fetițe
pășesc pe drum nou al vieții,
la școli sau la grădinițe.
Îmbrăcați ca de sărbători,
își duc emoții în ghiozdan.
Ducând buchețele!
pășesc timizi în primul an.
Iar în fragedă mlădiță,
cu vis de emancipare
duc măreață năzuință
în performanțe școlare.
În vacarm de gălăgie
prin clasă și pe coridor,
își consumă energie
[...] Citește tot
poezie de Maria Filipoiu din Visele copilăriei (2014)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rămași peste timp
Aceeași dragoste rămâne
dincolo de toamna
ce leapădă frunze,
dincolo de norii
ce ne plâng cu lacrimi,
adunate din miile de nopți
pline de patimi.
Rămânem noi în toamna vieții
plini de culorile trăite
în anii tinereții,
plini de regretele tăcerilor noastre,
de atingeri nefăcute
ce ne-au secat inimile
în nopțile negre
privind către astre...
Aceeași dragoste rămâne
e cuibul de iubire
mereu gol de noi
dar in suflete mereu împreună,
rămănem noi ce-am învățat să iubim,
[...] Citește tot
poezie de Georgeta Șuta
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Învăț din stele
Dacă rupi o buruiană din lutul uscat
atunci lutul plânge și buruiana moare?
Dar răspunsurile le-am cunoaște imediat
de-am avea printre stele o învățătoare.
Și totuși îmi apare de nicăieri un semn
printre ramuri ce-ascund cuvinte împletite,
într-un proverb uitat pe o cruce de lemn
lângă frica înghețată de vise uimite.
Din cuvântul adus la marginea tăcerii
de valurile lăsate pe unda lacului,
am ales din șoaptă lumina mângâierii
și frunzele uscate din genele izvorului.
Ecoul cu iubirea din vers eternitate,
are taina culorilor răsărind sub pleoape
și prin aripi pe cuvânt și zâmbete uitate
chem amurgul dar răsăritu-i mai aproape.
poezie de Constantin Rusu (noiembrie 2010)
Adăugat de Constantin Rusu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Șoapte în zori
Aceste șoapte zboară prin aerul sărat
În dimineți cețoase când valurile-s tulburi
Și le aud când vântul prin păr s-a strecurat
Deși vorbești încet, ghicesc a tale gânduri.
Și va veni și ziua când noi ne vom uni
Căci eu iubesc mirosul de mare ce îl ai
Unire pământească un început, tu știi...
Deși nu-nțelegeam "gumarii" când cereai.
În dimineți ca asta mă-ncalț cu-ai tăi gumari
Mâna o-ntind și caut în marea cea cețoasă
Hotarele se șterg și sper că o s-apari
Ce am jurat rămâne, căci sunt foarte serioasă.
Iubit, profesor, mentor, prieten totodată,
Această legătură nu piere niciodată.
poezie de Carolyn Devonshire, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
De vrei
De vrei să urci, să fii, să crești,
Cum crește aburul din cești,
Paznic discret de vrei să fii,
Al apei vii, glasul de om al unui nai
Să nu-l ascunzi, dacă-l mai ai,
Te rog frumos, spuse profesorul,
Apoi strigă, te rog frumos, de zăngăniră geamurile,
Un vecin bolnav sucombă chiar în acea clipă,
O fetiță de vizavi începu să se bâlbâie,
Cerșetorul scăpă toți bănuții pe stradă,
Te rog frumos, bubui din nou,
Gura i se făcuse pâlnie, așteptam
Să iasă un vals din ea, în ritmul căruia
Să merg liniștit la execuție,
Lui Peggy, cu dragoste, îmi repetam,
De ce măsura dragostei este pierderea ei?
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre educație și iubire, adresa este: