Poezii despre fățărnicie și viață, pagina 3
Am făcut o crimă !
trăim într-o lume croită din vorbe și vise
m-au obosit cuvintele în culori atrăgătoare
îmi apar la fiecare colț de stradă
într-o zi am făcut din ele salată de culori
avea gustul ecoului urmelor de armăsari
îngropate în globul meu de lut
dezamăgit și veșnic un zeu nebun
ce nu cunoaște moarte
ce am învățat în bucătăria istoriei
nu-i pot pătrunde fantasticele-i planuri
azi râd de iarna vârstelor
mă-ntreb ce-i viața
tot eu îmi răspund ce poate fi
abstracțiune ce concentrează o lume
a muri este mai ușor decît a spera a trăi
limitați în timp spațiu
marionete căprioare prinse-n jocul du-te vino
un fel de farsă ipocrită
îmi zice Geneza eterne adevăruri zac ascunse
habar nu am de ce mă cert cu bietele cuvinte
[...] Citește tot
poezie de Elena Toma
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Duplicitatea, între sfințenie și destrăbălare
spune-mi că mă iubești. devedește-mi-o. fă-mă să te cred. dovedește-ți-o
te iubesc. mai mult decât orice pe lume. mai mult decât viața
dacă e așa cum spui atunci mori. ridică-te prin moarte
dar te iubesc. dacă eu mor cum ai să te mai bucuri de iubirea mea?
voi suferi, dar voi fi convinsă.
uite, aici ai pistolul. arată-mi că mă iubești.
am luat pistolul. și-am împușcat-o.
o iubeam prea mult ca să o fac să sufere
n-aș fi putut să o știu plângându-mă
strivindu-și viața sub lacrimi
care e legătură între titlu și conținut?
mai are importantă?
toate balenele plâng când florile albe cantă în zori...
poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Unor critici
I. Cred și eu că poezia plânge că e văduvită,
că-i lipsește măiestria și-i lovită de copită,
că o Meta-Măgărie au simțit acum poeții!
De târg și de librărie se feresc doar "târgoveții".
Să salveze poezia, să nu pice în noroi,
pedepsesc ipocrizia celor ce scurmă-n gunoi.
Li s-a făcut și lor greață de ranchiună și venin,
așteaptă fapta măreață să se-așeze la festin.
Ce e mai frumos în viață? Muzica și poezia!
Hai la horă-n târg și-n piață și să uităm dușmănia!
II. Că "impostura" este artă o cred doar proștii și sperjurii
că nu știu viața cum s-o-mpartă decât prin sluj făcut minciunii.
Nu încerca să îi educi tocind cuvinte înțelepte,
în lumea lor de mameluci doar "strâmbăturile" sunt drepte.
Pentru o cauză mai dreaptă încearcă, de mai poți lupta!
Greșeala nu se mai îndreaptă cum nu poți în noroi sculpta!
poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lansarea campaniei electorale
A început de azi să plouă,
Cu acuze contondente,
Unele-s de teapă nouă,
Altele prea virulente.
Un candidat care-i hulit
Face pe altul ipocrit,
Însă el, bine se știe,
Zace în ipocrizie.
Unii au dus țara în criză,
Economia nu e în priză,
Că în loc să capete elan,
Alunecă pe tobogan.
Un alt candidat grobian și rârâit
Se pretinde cu activitate culturală,
Plin de dogme și prea înrăit,
Pretinde că dă lecții de morală.
[...] Citește tot
pamflet de Mircea Ursei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Femeia
O inimă de Evă, enigmă-n veci profundă!
Din foc divin și amestec din tina cea imundă;
Protee fără nume, ce logica dezminți
Deșartă sau prea rece, sau clocot de dorinți!
Sub vraja frumuseții, ori dulcea ta zâmbire,
Ascunzi tu suferință, rușine, sau iubire?
În clara ta privire, de visuri încântată,
Pot eu citi, femeie, de vei fi plâns vreodată?
Ah, ce perverși ai ochii, surâsul nu-i timid
Sub fardul ce sclipește s-ascunde mai nimic,
Sub finele dantele ascunzi, făr-de mustrare,
Defectele, și-n taină, porniri spre desfrânare!
La tine totul este spoială sau mascat:
Ținuta, vorba, fața și glasul afectat
Căci tot ce nu-i minciună tu-nfrunți cu viu răspăr:
Minciuna pentru tine e unic adevăr!
Fațadă-i tot la tine și prefăcătorie
Și chiar a ta știință e doar cochetărie.
Spre a trona mai bine, voind să ne uimească,
Și-ndeosebi să placă! E vanitatea-ți dragă!
[...] Citește tot
poezie celebră de Iulia Hasdeu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Există o artă a tăcerii, dar...
trăirile nu pot fi niciodată false.
Viața a devenit un fel de bal-mascat;
mai multe măști decât chipuri
prin smârcurile acestei lumi grăbite.
În practica alchimiștilor moderni,
un fel de panaceu paradoxal,
o formă de metabolism bazal.
Oamenii fac eforturi să pară fericiți.
Eu cred că-i molipsește clipa cu mici bucurii,
de multe ori, nesperate,
un fel de machiaj temporar.
În sălașul duplicității,
se structurează tristețea.
Trădând mâhnirea sufletului,
lumina ochilor se bâlbâie.
Pricină de amăgire,
mâna de ajutor a gândului e prea puțin.
Trăirile nu pot fi niciodată false:
e greu să tăinuiești dezamăgirea,
cum la fel de greu, să mimezi fericirea!
poezie de Costel Avrămescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Furtuna
spulber visele stinse-n iluzii,
spulber tot ce nu vine din ceruri,
spulber mințile-aflate-n confuzii,
spulber gheața-ntărită de geruri.
spulber frunzele moarte departe,
spulber vorbele fără petale,
spulber toți ucigașii de carte,
spulber zilele pline de jale.
spulber tot ce orbește mirarea,
spulber praful ce-acoperă viața,
spulber tot ce-otrăvește culoarea,
spulber grijile, fumul și ceața.
spulber virușii de pe planetă,
spulber măștile fără de chipuri,
spulber timpul ca praful de cretă,
spulber proștii-n eterne nisipuri.
[...] Citește tot
poezie de Ionuț Caragea din Infectat cu iubire (2020)
Adăugat de Ionuț Caragea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lehamite în doi
așa era pe atunci
nu-mi ajungeai
în fiecare zi deslușeam un mister
împreună
îmi păreai
o creatură nepământeană
o capodoperă divină
noaptea te evocam
acum nu mai înțeleg existența
nici măcar
ca un sens
câteodată pare interminabilă
câteodată fulgerătoare
de cele mai multe ori
sinistră
acum îmi ești prea mult
[...] Citește tot
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Visând într-o lume diferită
Uneori suntem un pic naivi
trăim într-o lume imaginară,
care pictează cum copiii sunt neajutorați,
pentru că ei nu cunosc ipocrizia
și nu au scuturi pentru a se proteja.
Ei sunt sensibili, vulnerabili,
visând într-o lume diferită,
liberă, afară din această cutie.
Fără prejudecăți,
fără nebunia celor mari.
Uneori sunt atât de fragili
de ți se rupe inima într-o mie de bucăți.
Copiii au mult de învățat,
cum trebuie să repare
tot ce alții au distrus fără milă.
Adunați-vă și de fiecare dată când se vor gândi
rămâne o cicatrice în plus, în suflet.
Asta îi face să fie mai prețioși și mai puternici,
ușor determinați pentru a face dreptate,
într-o lume atât de imperfectă.
poezie de Eugenia Calancea (10 octombrie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cumpăna dreaptă
În sufletele lor, cresc doar ciulini,
Pierzând total contactul cu pământul,
Ei, pentru noi, sunt doar niște străini,
Căci ne-au ucis și datina, și cântul...
Poporul merge-n jos, treaptă cu treaptă,
Tot așteptând o cumpănă mai dreaptă!
Trăim iar vremea lui Caragea Vodă,
Când patria ni-i scoasă la mezat,
Și-au construit un stat într-un alt stat,
Toți repetenții... Doar ei sunt la modă...
Spre sumbre căi, destinul ni se-ndreaptă,
Tot așteptând o cumpănă mai dreaptă!
Nu mai avem nici Dumnezeu, nici rost,
Grădina Maicii Domnului suspină,
Ne vindem conștiința și votul contra-cost,
Trăiască vinovații, cei ce nu au vreo "vină",
Cântăm un imn ce nu ne mai deșteaptă,
Tot așteptând o cumpănă mai dreaptă!
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre fățărnicie și viață, adresa este: