Poezii despre frică și groază, pagina 3
Năluca
Mă odihneam pe scaunul nălucii
care plecase până în vecini,
să izgonească din salcâmi toți cucii,
din cuiburile lor de mărăcini.
Năluca apăra comoara fricii
și rătăcea buimacă printre spini
în care se-ascunseseră aricii,
făcuți din ace ruginii de pini.
Un ghimpe, plin de-otravă adormită,
îi înțepă piciorul ca de ceață...
Năluca, dând un țipăt, îngrozită,
se-nfășură în vis, spre dimineață.
Dispărând, fără urmă, 'n veșnicie,
îmi lăsa scaunul, drept moștenire,
iar cucii și aricii mă îmbie
să iau chip de nălucă, fără știre...
poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cand simti
Plang cand viata-mi rade-n fata
Si imi fura din culoare
Plang cand soarta ma invata,
Cand pe cer rasare soare.
Rad la tine dar am masca
Si mi-e frica de-ntuneric
Stau si astept sa se mai nasca
Un luceafar prea feeric.
Ma cutremur si mi-e groaza
De o lume prea perversa
Ma ascund sa nu se vaza
Fata mea, o fata adversa.
Ma topesc cand tu ma mangai
Si-mi soptesti usor in noapte
Vorbe prea fierbinti, ma balbai
Cand apoi tu treci la fapte
poezie de Loredana Tudor
Adăugat de Loredana Tudor
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dați-mi voie
Lăsați-mă dar să vorbesc
Teamă nimănui nu inspir
Favoare sau chiar chilipir
După cum e livretul livresc
Am dreptul și eu la o glumă
Când bat perceptorii la ușă
Să-mi sară cu mâinile-n gușă
Că fiscul mai vrea înc-o sumă
Atârnă o funie-n pod
La fel ca un semn de-ntrebare
De-o groază de vreme că n-are
Cine să-i facă marinărește un nod
Și mierlele vremii se duc
Odată cu stele puzderii
Țărâna cu ciutele serii
Pătrund într-un codru caduc
[...] Citește tot
poezie de Ion Untaru din Autoportret fără oglindă (2005)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
112-Caracal, salvați copiii!!!
Mi-e groază, Doamne, că e plin pământul
De proxeneți, corupți și criminali
Ce sapă unei țări întregi mormântul,
Căci au puterea veșnicii penali.
Mi-e groază, Doamne, să mai merg pe stradă,
Să spun ce simt, să scriu, să mai visez,
C-am devenit de multă vreme pradă
Și n-am la cine să mă adresez.
Părinții stau cu frică și m-așteaptă
S-ajung acasă teafăr de la școală,
Așa e lumea, Doamne, nu e dreaptă,
E mult mai tristă, mult mai rea și goală.
Mi-e groază, Doamne, să mai fiu copil,
Îmbătrânește-mă, acum, pe loc,
Și du-mă într-un prăpădit de-azil,
Că viața mea a devenit un joc
[...] Citește tot
poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fuge în jurul
fenomenelor extreme și ridică din umeri
ca și cum ar fi ceva neînsemnat
toate drumurile duc acolo fără să pară
înfricoșat în timp ce alții vin din alte locuri
să vadă aceste defecțiuni climatice
luate din filmele science-fiction
este o înzestrare particulară care permite
fenomenele alea rupte de realitate
el apare acolo când cerul se întunecă
miroase a vin acru și ploaia bate pământul
cu furia unui nebun scăpat din cămașă
apoi începe vântul să fluiere și să-și facă
mendrele cu ridicarea obiectelor
în calea lui se învârt până și acoperișurile
după ce le duce unde are chef le izbește
de copaci sau de pământul îngrozit
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bagă de seamă! [See it through]
Când întâmpini o problemă,
Tu privește-o drept în față;
Capul sus, umerii țepeni
Și-atitudine măreață.
Când să scapi este zadarnic
Fă ce știi, și să n-ai teamă;
Poți să pierzi sau poți învinge
Fii atent, bagă de seamă!
Poți să ai pe cer nori negri
Și un viitor de groază,
Dar să nu te pierzi cu firea,
Luptă întruna, acționează;
Dacă ce-i mai rău se întâmplă,
Orice-ai face, nu-i o dramă,
Dar nu poți scăpa cu fuga,
Fii atent, bagă de seamă!
Și speranța e deșartă
Când necazul zăbovește,
[...] Citește tot
poezie de Albert Guest, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Oglinda groazei
Mă rog să scap de-un gând care mă duce
Spre-ntunecimi cum nu am mai văzut
Și scriu cu trandafiri, la o răscruce,
Poemul îngerilor ce-au căzut.
În ceața ce se lasă peste suflet,
Mai bâjbâie o rugă către cer
Și țipă în tăcerile de urlet
Dureri ascunse-n lacrimă de ger.
E noaptea lungă ca și niciodată,
Iar visele au iz de cimitir,
Mi-e tare frig și frică, deodată,
Când un coșmar mă poartă-n coviltir.
Curg apele în râuri de sudoare,
Încerc să-not prin ele dar nu pot,
Văd doar un labirint fără hotare,
Din care-un mâine nu știu cum să-l scot.
[...] Citește tot
poezie de Dorina Omota din Mai plâng o lacrimă și plec
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Madrigal trist
I
De ești sau nu cuminte, mi-e totuna!
Fii tristă și frumoasă, draga mea!
Învie-n zvon de râu și văgăuna,
În ochii plânși e farmec, și furtuna
Din orice floare face câte-o stea.
Când în restriște fruntea ți se pleacă,
Iubirea mea își încordează dorul
Simțind că-n groază inima-ți se-neacă
Și peste viața ta de azi, săracă,
Trecutul hâd își desfășoară norul.
Mi-ești dragă mult, când ochiul tău prelung
O undă caldă ca de sânge-l doare,
Când alintându-te nu pot s-alung
Prea grele chinuri care te străpung
Ca un suspin adânc de om ce moare.
[...] Citește tot
poezie celebră de Charles Baudelaire din Florile răului (1857), traducere de M.D. Ioanid
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ariciul
Aseară, prin grădina amorțită,
Din tufe de pelin cu frunze mici
A apărut în taină un arici -
O mică vietate ghemuită.
Copiii l-au zărit de pe cerdac
Cum se mișca domol pe sub gutui,
Și toți au alergat în jurul lui.
Iar el a-ncremenit pe loc, posac,
Cum îl prinsese vremea pe cărare -
Ca o perniță sferică în care
O fată rea, ca să se joace,
A-nfipt o sumedenie de ace.
Băteau copiii din vătrai și clește,
Dar el tăcea, săracul, ca un pește,
Și doar fiori de groază, când și când,
Treceau pe trupușorul lui plăpând...
Am alungat copiii să se culce
Și-n înserarea limpede și dulce
Ce se lăsa din cer încetinel,
Am stat acolo, singură cu el.
[...] Citește tot
poezie celebră de George Topîrceanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Februarie
E noapte și-i rece, afară
e umed și totu-i pierdut ;
singurătatea începe să doară
căci oameni în jur n-am văzut.
Încep să mă-ntreb dacă oare
s-au dus ale vieții clipiri.
Ce viață, ce gânduri, splendoare
primeam peste tot cu priviri.
Ce ceață! Nu-i nimeni prin preajmă
și cred că încet îmi pierd calmul
Iar locul e gol, plin de spaimă.
Aici pân' și eu îmi pierd charmul.
Dar unde mă aflu, de ce?
N-am terminat de trăit încă-n lume.
Aștept în răcoare s-aud tot ce zice
liniștea oarbă ce-mi provoacă spume.
[...] Citește tot
poezie de Andrei Rafael
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre frică și groază, adresa este: