Poezii despre frumusețe și jucării, pagina 3
Poezie de Crăciun
A sosit din nou Crăciunul,
Casele de nea-s cernute,
Vin copii cu Moș Ajunul,
La covrigi și la nuci multe;
Printre fulgi din cer coboară,
Bucuros cu nasu' roșu'
Și cu cerbi la sănioară,
Plin de daruri vine Moșu';
Bradul e împodobit,
Iar copii toți așteaptă,
"Iată-mă că am sosit!"...
Nu se-aude nicio șoaptă;
Ho! ho! ho! băieți și fete,
De un an nu ne-am văzut,
Sunt la ușă multe ghete,
Chiar și ele au crescut!
Am în sacul meu cel mare
Pentru toți, cuminți de-ați fost,
Daruri pentru fiecare,
Lista o știu pe de rost:
[...] Citește tot
poezie de Valeriu Cercel din Durere românească
Adăugat de Valeriu Cercel
Comentează! | Votează! | Copiază!
Jucăria săracului
Din toate pachetele de țigări
îmi voi construi o armată de roboți
cum făceam în copilărie
și voi cuceri lumea
începând de aici
de unde colțul peretului
se întâlnește cu colțul peretului
aici îmi voi scrie un manifest
împotriva oamenilor mari
a cojilor de nucă pe care
mi-așez genunchii de bunăvoie
și mă rog
lăsându-mi deoparte jucăriile preferate
caraghiosul de mucava mișcat cu o singură sfoară
fierararii care bat nicovala
călărețul și calul a cărui coadă e un fluier
bucata de oglindă ciobită care reflectă soarele
[...] Citește tot
poezie de Adrian Diniș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spovedanie
Mă doare amintirea tinereții
Când fetele de-o vârstă cu băieții,
Deși păreau doar niște banale jucării -
Păpuși de sexe diferite -
Simțind imboldul unor demonice ispite,
Puneau la cale pentru viitor
Romanticele lor căsătorii -
Uzine pentru fabricat copii -
Secret furat de la părinții lor!...
Mă doare tinerețea mea de ieri,
Cu rustica și vesela Trivale
Și cu "grădina publică" din vale,
Prin care zborul primei rândunici
Vestea sosirea altei primăveri,
Și cu aceleași porții de duble neplăceri,
Când luam da capo școala,
Cu jocul de arșici
Și cura medicală, cu zeamă de urzici,
Și când același dascăl, bețiv și bâlbâit,
Ne spiona, pitit după uluci,
[...] Citește tot
poezie celebră de Ion Minulescu din Comedia ilustrată, nr. 3 (24 decembrie 1927)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
112
becurile s-au stins peste noapte. alexandra a devenit o ființă invizibilă. învelită într-un cearșaf alb ca un produs sterilizat, se rostogolește în valurile mării.
are și ea o armă neagră, mică pe care nu o folosește niciodată.
dar în seara aceasta, lipsa de lumină o sperie și trage în aer un foc de avertizare.
se aruncă în valuri și înoată. inima ei mică bate nebunește.
luna pe cer este încă albă. un neon pâlpâind. alexandra se simte în stare să ucidă. i-au spus că dincolo nu este viață și soarele arde puternic. jumătate din creierul ei, însă, îi spune că nu o să pățească nimic.
alexandra simte ca acolo îi va întâlni pe ceilalți copii. vii si nevătămați. cândva se jucase cu ei pe plajă. cel mai frumos desen dintr-o carte: copii alergând prin valurile marii, pe nisipul ud.
alexandra simte frica dar nu are ce să facă.
acum luna pe cer este neagră, dar alexandra o vede strălucitoare ca pe o jucărie proaspăt scoasă din fabrică.
#alexandra
poezie de Daniela Bîrzu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cerbul cu stea în frunte
A fost odată, într-o pădure,
Un moș bătrân cu baba lui
Trăiau săraci ca vai-de-lume,
În adâncimea codrului
Moșul n-aștepta nimica
Și numai moartea o dorea,
Dar baba ar fi vrut să aibă
Un suflet tânăr lângă ea
"Să fie un copil cuminte,
Un cățeluș sau un pisoi,
Că vreau s-aud și eu cum suflă
O altă viață lângă noi."
Așa ofta săraca babă,
Dar moșul nu mai vrea nimic:
"Ce-mi trebuie o grijă nouă?
Sunt pre bătrân și prea calic."
[...] Citește tot
poezie de Vasile Militaru din Fabule
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Lumina de la capătul tunelului
Gândește-te că vine timpul și vom îmbătrîni,
vom fi niște epave în fața celor tineri,
vom sta mult în casă ieșind câte puțin,
dar vrem să ne plimbăm, sau să mergem la munte,
să vedem natura verde, sau apusul soarelui la mare,
să lăsăm grijile și durerile pentru locuri frumoase și aer curat.
Crezi că se mai poate să-ntinerești și să te simți mai bine?
E greu să oprești amnezia, să oprești acea clipă de sfârșit,
dar se mai poate să trăiești din amintiri,
să deformezi ușor realitatea din viața ta
și să te visezi mereu că ești în grădina cu flori parfumate,
în livada cu meri, caiși și pruni zâmbind cu inima plină de bucurie,
la fel ca un copil ce se bucură de noile lui jucării.
Privești în jur la noutățile apărute și te minunezi
de felul cum se îmbracă lumea și timpul trece mai repede așa,
dar deodată răul apare și timpul dispare-n univers
și tu simți chemarea Domnului cu o lumină puternică,
ce o vezi tot mai aproape ajungând ușor la capătul tunelului.
poezie de Eugenia Calancea (25 octombrie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nopți de iarnă
Nopțile de iarnă sunt acum mai mari
Cu multe ceasuri decât nopțile de vară,
Și vinete furtuni împing norii telegari
Peste-a turnurilor înaltă gheară.
Să lăsăm să ardă deci focul în cămine
Și cupele de vin să se reverse;
Să lăsăm vraja cântecelor să ne-aline
Și armonia vorbelor alese.
Acum când în lumânări fiecare rază
Așteptă cu tremur mut șoapte de iubire,
Iar tinerii se maschează, beau și, oftând, flirtează,
Somnul greu desface-ale farmecelor fire.
Potrivit este acest anotimp, prin urmare,
Cu lungul discursul al celor în brațele iubirii;
Totuși, prea multa grabă poate-avea iertare
Când frumusețea își oferă trandafirii.
Nu toți fac toate lucrurile cum ar trebui;
Unii merg elegant și,-n ținută, sunt sublimi,
Unii știu să spună, inteligent, cimilituri,
[...] Citește tot
poezie de Thomas Campion, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Într-o după amiază
femeia din fața mea privește
gulerul cămășii mele
albastre
precum culoarea orelor
în care îmi pierd timpul așteptând
să se întâmple ceva
nu știu ce, cu siguranță ceva ieșit din obișnuința unei după amiezii tihnite
în care-mi beau cafeaua pe terasa hotelului fiind privit de o femeie frumoasă
mă întreabă
cât este ceasul?
nu-i înțeleg graba,
pe frunte îi tremură un gând,
întârzii să-i răspund,
îi privesc buzele subțiri cu care soarbe din paharul cu picior,
își petrece degetele lungi în jurul țigării,
o văd deja trădând în brațele altui bărbat
într-un autoturism spațios,
acesta își petrece brațele în jurul taliei sale
luând trofeul oferit la pieptul său
ca pe o proaspătă jucărie de plus ce-i acceptă parfumul și sărutul
[...] Citește tot
poezie de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sake
Ești micuță și frumoasă
Asemenea unui bibelou,
Toată ziua stai în casă
Și aștepți stăpânul tău.
El îți este preferatul
Iubindu-te cu ardoare,
El, stăpânul și nu altul,
Care ți-aduce mâncare.
Când mergeți la plimbare
Prin parcuri și grădini,
Bucuria îți este mare
Când te apără de câini.
Dar... și tu îi cerți
Când se reped la tine,
Tu, micuță, nu poți,
Nu ai cum a te opune.
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Matei din Clepsidra vieții
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În târg se-anunță des parade
E-un anotimp plin de cenușă
Ce-mi zdruncină din hăuri firea,
Mă simt un plastic de păpușă
Ce-n jucării și-avu menirea.
Se anunțase-n târg paradă
De jucării destul de scumpe.
Păpușă-ai vrut. N-a fost tăgadă
Să poți s-alegi din cele multe.
Zâmbeam firav dintr-o vitrină
Într-o rochiță pastelată.
Când m-ai zărit mi-ai spus,, Regină,
păpușa mea cea delicată!"
Eram de nouă chiar frumoasă
Cu ochii negri mură coaptă,
Tu te jucai, iar eu voioasă
Mă bucuram la orice șoaptă.
[...] Citește tot
poezie de Dana Logigan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre frumusețe și jucării, adresa este: