Poezii despre gânduri și mișcare, pagina 3
Superstiții
Din flori de tei culese dintr-o vară
Când mă strângeai la piept strigând:"Rămâi!"
Ți-am pregătit, iubite-n astă seară
Un ceai purtând un zâmbet de lămâi.
Cu mierea buzelor i-am dat dulceață
Și-n aburi tainic am ascuns povești
Nu mai vorbi, tot vrând să dai povață
Ai ostenit și tot mai palid ești.
Te sperie în noaptea asta anii
Mulți adunați și prea puțini trăiți
Îi vezi pe tâmple cum ți-au pus dușmanii,
În toamnă ghioceii nedoriți.
Te răscolește toamna în mișcare
Oftezi pierdut și tot pe gânduri stai
Și-atunci, șoptind, te scap de-ngrijorare:
"Nu ești pe moarte, ai doar guturai!"
poezie de Luiza-Adriana Grama
Adăugat de Luiza-Adriana Grama
Comentează! | Votează! | Copiază!
Drumuri de lumină
E-albastru cerul, nu e niciun nor,
iar liniștea din jur e-atât de mare,
încât aud tăcuta nepăsare
a timpului ce trece prea ușor.
Se-nvârte într-o rază-un fir de praf
abia scăpat din lunga nemișcare
a rocii smulsă din străvechi altare
și dăltuită de-un arheograf.
Stârnite de-al mișcării slab fior
răsar, din minte, două gânduri triste,
crescute în decenii ateiste
ce le-au încătușat măiastrul zbor.
Un gând e al iubirii dar divin
și îl eliberez e gândul meu-
iar celălalt, al urii mi-e mai greu-
dar îl strivesc, pe loc, și-l scap de chin.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Constatare
Ce frumos vă șade vouă,
Suflete indiferente,
Chiar de ninge sau de plouă,
Voi rămâneți tot latente.
Nu simțiți mișcări vioaie,
Nemișcate-n sentimente,
Fie viscol, fie ploaie,
Voi rămâneți tot latente.
De dureri nici nu vă pasă,
Chiar de zilele-s incerte.
Zi urâtă sau frumoasă,
Voi rămâneți tot latente.
De iubire nici poveste,
Alte gânduri mai concrete,
De a-ți vrea să se ateste,
Voi rămâneți tot latente.
poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Arta scrisului
El îmi spuse:
scrisul este un mod de a încetini gândirea,
de a desena primitiv
chipul ființelor fără chip,
degetele pipăitului pur-
cel care a fost mai dinainte
de creerea degetelor și a lucrurilor.
O, tu, viteză,
inimă în balans,
împingând migrația popoarelor celule
roșii și albe.
Inimă, tu, cea mai repede,
inimă, tu, zeitate a magneților!
Au făcut chip al tău din bronz
și unul din fier,
dar bronzul e melodios, iar fierul
destul de sprinten este.
[...] Citește tot
poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Frigul dens
frigul dens atacă real
norii din inimă îngheață respirația
apatia alunecă pe-o pantă făcându-și cuib sub pernă
un chip din cuvinte ia forma unei litere mărite
levitând în aer
fixez în vid niște repere de care mă agăț
îmi uit brațele și plec fără ele
vizibil sunt toată
aceeași formă
într-un timp încercuit doar în gând
o liniște albastră îmi poartă mișcările
și toate lucrurile mi se supun
numai litera aceea zguduie spațiul
ca eu să aud.
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Galaxia noastră
C-o mișcare blândă din peniță
Printre gânduri si dorințe
Împletesc frumoasă coroniță
Vreau să -i fac Lunei hăinuțe
Fulg țesut din aripă de înger
Guler mare norul alb pufos
Să -o ferească de un fulger
Pregătit să fie focu' nemilos
Un amestec vesel de culori
Pe postavul cerului lucios
Nasturi stelele comori
Lună astrul blând si luminos
Praf din stele sclipitoare
O cometă brosă am să-i prind
Galaxiea noastră-i uimitoare
Sentimentele iubiri mă cuprind
poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Oraș minier
De fiecare dată când trec,
Pe aleile de piatră seacă,
Privirea mereu mi-o aplec,
Spre firul minuscul de iarbă.
Blocuri simetrice în rând,
Privesc prin alternante ferestre,
Care în fond n-au nici un gând,
Despre toate privirile inceste.
Orașul pare destul de bizar,
Mișcarea din el e monotonă,
Pașii anemici pe trotuar,
Sunt o muzică destul de afonă.
Porți tăcute, altfel nesățioase,
Înghit mereu ființe umane,
Aceste cuburi numite case,
Ce stau gata să sfarme.
poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Și pentru că...
și pentru că doare,
m-am ascuns în tăcere polară.
odaia saltă pe vârfuri, privind către nori.
pe scheletul bradului se aprind lumini colorate.
linia dreaptă a gândului, nu e dreaptă.
alege absurd să recupereze imagini triunghiulare
refăcute din gesturi mărunte golite de timp,
trecând peste păcatele din post.
energia pozitivă eliberată din lucruri
aduce mișcarea în unde crescătoare,
odată cu migrația culorilor, pe crengile de brad
și venirea lui Moș Crăciun mereu grăbit.
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Avem un timp măsurat de gânduri
Dacă moartea ar fi o zi uitată într-un loc neștiut
prin care nu mai trecem cu gândul și se șterg urmele
ar fi o ușurare, am trece nevinovați prin amintiri.
Când vine seara și noaptea ne găsește singuri
acoperiți cu durerea ca o pătură de frig,
dacă cineva ar căauta, sigur găsește
o respirație de dragoste.
Ne-am retras în cochilie, ne vorbim tot mai rar
sunt prea multe cărți necitite pe raft, paginile lor știu
sfiala rușinii când le ștergem de praf.
Timpul și el ne ignoră, apropiații ne respectă golul din priviri
cu greu ne mai regăsim, păstrăm static echilibrul,
dincolo de noi e o mișcare în obiectele vechi
ce ne apasă pe tăceri cu ciocane de piatră.
Toți ne știu și ne suportă ca pe niște copii
scrijeliți la genunchi, opriți din plâns,
supărați, căutând un ungher unde să se retragă.
[...] Citește tot
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (20 august 2010)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mister de beznă
O ceață deasă mi s-așează peste ochi,
Ei se mișcă haotic căutând, dar fără rost.
O lumină, o mișcare, puțină culoare
Dar nu, mă aflu într-o beznă îngrozitoare.
Pătrunsă-n necunoscut, bâjbâi pe nesimțite.
Ia-mă de mână, de parcă-ar fi o plimbare,
Prin parcul unde domnește doar mirare
Și-n care misterul nu stă la pândă pe-ocolite.
Atunci vedeam misterul, dar nu-l înțelegeam,
Îl simțeam în spate, gândirea mi-o îngheța
Acum însă mă înconjura, inima abia-mi bătea,
Simțul cel mai de preț îmi fura.
Stătea în fața mea, când nu-l puteam vedea
Aproape că-i simțeam arzând pe piele,
Privirea lui flămândă, nebună.
Țeapăn mă fixa, întunecat și fără inimă.
poezie de A.I. Raluca Băceanu (8 februarie 2011)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre gânduri și mișcare, adresa este: