gânduri şi realitate

Remember

De încerci să scrii la versuri
Şi numite poezie
Scrie-le cum se cuvine
Să rămână amintire.

Mulţi viteji apucă pana
Mâzgălind coala de hârtie
Mâna scrie tot, sărmana
Ce e bun dar şi prostie.

Versul scris este gândire
Ce exprimă realitate
Este un bun care-ţi aparţine
Scrie-l bine şi'n dreptate.

Muza ta îţi aparţine
Înşiruindu-ţi a ta viaţă
Scrie însă tot ce'i bine
Să rămână îndemn, povaţă!

poezie de Dumitru Matei din Gânduri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Portret

Am o păpuşică
Tare frumuşică
Pentru cer o stea
De n-ar fi a mea.

Ochii ei ca marea
Se-nvrăjbesc cu zarea
Când privesc alene
Printre-nchise gene.

Gura-i ca o fragă
Cât îmi e de dragă
Buze dulci de dat
Pentru sărutat.

Păr de Cosânzeană
Corp de Sânziană
Braţe moi, ştrengare
Pentru-mbrăţişare.

[...] Citeşte tot

poezie de Gheorghe Ionescu din Picături de rouă (2005)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Partitură

Sunt onorat
Să fiu amic cu gândul
Adică cu viteza lui
Din proprie iniţiativă
Iar pacea imanentă
Să fie o realitate
Cizelată permanent
Pornind de la intuiţie
Vibraţie sfântă
La corzi sensibile
Ca acţiune inteligentă
In câmpuri cuantice
Cu efecte reciproce
Provocând emoţii
Şi stări abile de spirit
Suind ca volbura
Din munţi spre mai sus
Către trăiri galactice
Ca să poarte vise
Din priviri dinadins

[...] Citeşte tot

poezie de David Boia (11 iunie 2017)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă scurg prin propria-mi clepsidră...

Mă scurg prin propria-mi clepsidră
Şi sunt total neputincios,
E clar că soarta este-o hidră,
Iar timpul prea alunecos.

Mă scurg prin propria-mi clepsidră
Şi nu ştiu când va fi întoarsă,
Un gând adesea mă frământă,
Că nu primim a doua şansă.

Mă scurg prin propria-mi clepsidră,
Crezând că nu-i decât un vis,
Dar e realitate pură,
Pământul nefiind paradis.

Mă scurg prin propria-mi clepsidră,
Particulă, iubire, vers,
Doar gândul pur o să-mi rămână,
Pe undeva, prin Univers.

[...] Citeşte tot

poezie de Lucian Santa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În realitatea care există

pe câmpii solare
cuvintele nu se mai înfrânează
gândirea vie ştie din această parte
luminoasă când lui Van Gogh i se îngălbenesc
degetele
de la floarea
ce întrece toate luminile şi toată căldura
o culoare şi o mână spun totul despre ea
fără numele ei soarele nu-şi are rostul
în jocul
cu efecte de miere
polenul se scutură de pe picioarele albinelor
în cuvinte ce nu lasă
întunericul să prindă tăcerea
când în cealaltă jumătate de timp
este ziuă

poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O clipă de fantezie îmi dăruiesc

O clipă de fantezie îmi dăruiesc,
de realitate să fug îmi doresc.
Moment magic ce-mi taie respiraţia,
emoţii asincronice înlătură dizgraţia.
Un vis de cristal, mult prea fragil,
curge-n bucăti de timp milenar ca şi gândul agil.
Nopţi dulci se împrăştie-n văzduh,
sunt nopţile inimii mele ce zboară
una câte una, dansând ca un duh
plin de bucurie pe-un arcuş nou de vioară.
Momentul de a întoarce pagina a sosit,
un alt vis îl aştept împlinit!

poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cum se spune adio fără să te desparţi

Se ia tandreţea şi se taie în două inimi roşii cele patru zări.
Dragostea tăcută despică poezie pe chestia aia din mijlocul plăcerii.
Pe marginile clipei încolţeşte beţia din câteva amintiri mărunte.
Dintr-un castron adânc ziua se face mai frumoasă şi
smocul ăla de realitate din creştet se reflectă doar prin vitrine.
Dacă nu ştii să plângi când tai ceapa, tai-o cu gândul la bani.
Pentru Dumnezeu, aruncă-ţi şi tu odată solniţa şi lasă gustul să-ţi scape printre degete!

poezie de Andrei Lucian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cum se spune adio fără să te desparţi

Se ia tandreţea şi se taie în două inimi roşii cele patru zări.
Dragostea tăcută despică poezie pe chestia aia din mijlocul plăcerii.
Pe marginile clipei încolţeşte beţia din câteva amintiri mărunte.
Dintr-un castron adânc ziua se face mai frumoasă şi
smocul ăla de realitate din creştet se reflectă doar prin vitrine.
Dacă nu ştii să plângi când tai ceapa, tai-o cu gândul la bani.
Pentru Dumnezeu, aruncă-ţi şi tu odată solniţa şi lasă gustul să-ţi scape printre degete!

poezie de Lucian Andrei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mantia nopţii

Noaptea continuă să-şi ţeasă vraja,
revarsată tainic în oglinda cerului.
Prin vălurile ei întunecate,
periculos de aproape-ai ajuns.
În aer se simte furtuna din noi,
o tensiune a simţurilor,
acel semnal de alarmă al iubirii.

Învăluită în catifeaua zâmbetului,
îmbrăţişată de braţul cald al gândului,
încercuită de firele inimii tale,
plutim în eternitatea timpului
şi-n răsucirea unui spaţiu,
răspuns la visele noastre.
O poartă prin care-am pătruns,
prin curbe de timp,
dincolo de toate frontierele,
în armonia cântecului ploii,
în adevărul interior
prin care

[...] Citeşte tot

poezie de Irina Lucia Mihalca
Adăugat de Irina Lucia Mihalca
Comentează! | Votează! | Copiază!

SPERANTA

Nori de gânduri zbuciumate
Te caută în veşnică furtună,
Degetele-n şuviţele roşcate
Obosite se adună.

Trupurile se strâng încorsetate
Simţindu-se aşa de bine împreună,
Rămânând aşa, plutind departe
În ceruri senine fără lună.

Tu ai uitat iubita mea
Că am murit de mii de ori?
Dar mi-ai produs reînvierea
Prin ai iubirii dulci fiori.

Acum toate sunt aşa departe
Dar revin mereu în amintire,
Vor deveni din nou realitate
Sub aşa de blânda ta privire?

[...] Citeşte tot

poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!