Poezii despre gânduri și viteză, pagina 3
Dedicație
E noapte senină, pe cer
Sclipesc mereu aceleași stele,
Caut cu privirea printre ele
Pe una poate, care o prefer.
Dar în zadar atâta căutare
Degeaba străbat nesfârșitul,
Până unde mă duce gândul
Nu e atâta depărtare.
Nu-s ani lumină până la ea
Dar calea ce-o străbat alene,
Va fi mai lungă sau pesemne,
Va avea un Fine undeva.
Să știu precis cât va dura
Aș alerga voios prin spații,
Și timpul l-aș accelera,
Plimbându-mă prin constelații.
[...] Citește tot
poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poem în pielea goală
Cuvinte rupte
din
carnea
vie
a
realității
Poeme
în
loc
de
gloanțe
Aud
FOC
Și
cu
viteza
gândului
[...] Citește tot
poezie de Costel Zăgan din Poeme infracționale (5 octombrie 2009)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aerul gândului
Nu știu dacă-i urare, blestem sau binecuvântare
ce caută aerul să cuprindă între respirații
când bate câmpia coaptă de perdeaua anilor
cu lancea pregătită de spintecări,
ca trenul în tunel, deraiat, avariat, accelerat,
năpustindu-se pe dealuri, pe văi,
piston peste timpuri.
Strigă în piatra timpanului din toate clipele:
Taci ca noaptea și totuși mă inunzi,
lacrimă de izvorât devenirea la masa cerului întru voioșia crestei.
Ia voalul cântului,
să se umple rotunjimea saltului de chemarea sâmburilor
să calci aerul precum apa,
să-ți desfac aripile pentru zbor! (15.04.2020-Iulia Dragomir)
poezie de Iulia Dragomir (15 aprilie 2020)
Adăugat de Iulia Dragomir
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă și numai dacă
Dacă timpul se va sfârși,
Noi vom deturna clipele
Pe trasee redundante,
Spre alte puncte cardinale
Dacă spațiul se va termina
Și va deveni punct fix
Ne vom mobiliza să ieșim
Din apăsarea strâmtorii
Daca viteza centrifugă
Va derapa pe turnantă
Și va deraia prin decor
Vom da năvală la zenit
Dacă lumina conștiinței
Va trece bariera gândului
Vom citi de pe retină
Viitorul omniprezent
[...] Citește tot
poezie de David Boia (10 septembrie 2013)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Întrebare
Tu te-ai întrebat vreodată
inimă de piatră seacă
când erai cu fulgi cernită
sau erai îndrăgostită:
"De ce-i moarte pe Pământ?"
sau
"De ce-i frig și-n cuvânt?"
"De ce sunt multe păcate
Ce nu pot fi iertate?"
"De ce-s oamenii mai triști,
fug de lume rătăciți
cu viteza gândului,
ca arșița soarelui..."
Poate că-i un paradox
uităm să trăim frumos,
omul uită să iubească
[...] Citește tot
poezie de Daniela Fărtăiș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Timp
Timpul trece strașnic de repede
peste dealuri, umbre și suflete.
Amurgul se revarsă glacial,
cu nuanțe albastre, de cristal..
Păsări negre străpung bolta
ca niște stele răsturnate,
Sau poate,
e doar sufletul nostru,
străpuns de păcate...
Trec secundele deșarte
Peste ale lumii sentimente amestecate...
Trec și se topesc rapid
ca intr-un gând insipid,
ca într-o cafea amară,
o Inimă de cerneală
sau o clepsidră ambientală.
poezie de Daniela Fărtăiș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Arta scrisului
El îmi spuse:
scrisul este un mod de a încetini gândirea,
de a desena primitiv
chipul ființelor fără chip,
degetele pipăitului pur-
cel care a fost mai dinainte
de creerea degetelor și a lucrurilor.
O, tu, viteză,
inimă în balans,
împingând migrația popoarelor celule
roșii și albe.
Inimă, tu, cea mai repede,
inimă, tu, zeitate a magneților!
Au făcut chip al tău din bronz
și unul din fier,
dar bronzul e melodios, iar fierul
destul de sprinten este.
[...] Citește tot
poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Partitură
Sunt onorat
Să fiu amic cu gândul
Adică cu viteza lui
Din proprie inițiativă
Iar pacea imanentă
Să fie o realitate
Cizelată permanent
Pornind de la intuiție
Vibrație sfântă
La corzi sensibile
Ca acțiune inteligentă
In câmpuri cuantice
Cu efecte reciproce
Provocând emoții
Și stări abile de spirit
Suind ca volbura
Din munți spre mai sus
Către trăiri galactice
Ca să poarte vise
Din priviri dinadins
[...] Citește tot
poezie de David Boia (11 iunie 2017)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Predilecție
Veneau atâtea presupuneri
Cât să accelereze consecvent
Inițiativele de emancipare
Veneau atâtea tentații
Cât infinitul infatuat în sine
Din eter de pretutindeni
În situații defavorabile ele
Ar putea să divulge concepte
În stări de inadvertență
Emisiuni de orice specie
Invadând orizontul oriunde
Pot seduce imaginea gândului
Nu lăsați nicicând închipuiri
Să dea iama în conștiință
Luați doar învățăminte sacre
În forme demne de încredere.
poezie de David Boia (6 mai 2017)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poezia
e un fel de a privi lumea
între două bătăi de inimă și o lacrimă
sigur e o știință
cam ciudată
care nu vrea să limpezească nimic
nici iubirea
nici durerea
vindecă uneori sufletul
dar asta într-un mod relativ
chiar așa
relativul
sună ca un timp al conjugării verbelor
de către poeți
de când einstein a aruncat inefabilul
între două încercări de concret
mă deplasez cu viteza gândului
când spre roșu
când spre albastru
apoi așez iubirea în cuvinte
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre gânduri și viteză, adresa este: