Poezii despre hiene, pagina 3
Așa-i țara...
Când te-ntorci sleit de muncă
Înspre mica bătătură,
Te trezești lovit hoțește,
Sufletu-ți iese pe gură.
Te rostogolesc hoitarii
Să-ți golească buzunarul,
Alții vin să dijmuiască
Toți urmașii cu altarul.
Unii merg în față, cântă;
Alții merg în spate, plâng;
Numai tu-n coșciug rămâi
Stană rece, os nătâng.
Așa este și cu țara,
Hienele vor s-o-ngroape,
Noi cu lacrimă de sânge,
Sărăcuți, o vrem aproape!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vine anul, trece anul
Vine anul, trece anul
Toată viața vânez banul
dacă reușesc. Și mâine
Mai cumpăr o pâine
Iedera din Valea Lungă
îmi trăgea pe cer o dungă
La capătul podului ciclopii
plecaseră la vânătoare de dropii
de la început până la sfârșit,
am albit, am chelit
Tobe la momentul fast
meniscul lui Metafrast
Urletele de hienă
ne sosesc printr-o antenă
necerută, nechemată
[...] Citește tot
poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Băut-ai cupa urii ...
Atâta vrajmășie, cumplită-ncrâncenare
Și vorbe fără noimă, în guri gâlcevitoare.
Se huiduie, se strigă, de-ți țiuie timpanul.
Printre naivi, din coate mai dă și grobianul.
Se-aruncă false temeri spre ceata derutată
Și orice rațiune din fașă-i sfărâmată.
Tu, sărmană strânsură, mințită, grav bolnavă,
Băut-ai cupa urii umplută cu otravă.
În timp ce tu iți nărui și vis și idealuri,
Hienele se urcă pe 'nalte piedestaluri.
poezie de Mihaela Banu din Din volumul Pași peste margine de timp (2017)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Plecarea băiatului
Pe urmă, să știi,
Nu toate lucrurile sunt ceea ce par ele a fi.
Nu tot ceea ce zboară e bun de gătit
Nici soarele în jurul pământului nu-i învârtit
Deși așa s-ar părea...
Ramele sunt doar o parte din ce vezi umblând în noroi,
Exista animale care veghează pe-un morman de gunoi
Ca pe un soclu firesc
De exemplu: falnicul vultur regesc.
Leul înghite cadavre, iar tigrul, pe-nnoptate,
Se ocupa de afaceri vărgate, nu tocmai curate.
Huiduită e hiena: că-i urâtă și tristă
Că-i lăcrimează ochii;
Își șterge nasul fără batistă
Și privește furiș.
Asta se potrivește și pentru mormanul de solzi din păpuriș
Vestitul Ale-Croco, din cântecul cu Drili.
Dar, să lăsăm hienele și crocodilii
- Oficialii proscriși -
Și să venim mai aproape de noi:
[...] Citește tot
poezie celebră de Doru Davidovici din Dezmințire la Mit (1991)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Chemare
Și-așterne seara culoarea de ceară,
orizontul dezleagă răbdarea de cer,
hrănește cuvântul, a trupului scară
când lacrima-ți spală al urmelor ger.
Nimic nu-mi aduce iubirea aproape,
nimic nu mă face să râd ori să plâng,
iar pieptul îmi saltă și-ar vrea să îngroape
chemarea hienă de pe umărul stâng,
ce mușcă din mine,-mi cioplește lumina
și arde și surpă și-alăptează furtuni.
De-ai fi lângă mine-ai așterne odihna
din ochii tăi limpezi în care m-aduni.
poezie de Daniela Mărginean
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
N-am murit
pot să jur că stau la răcoare
hienele m-ar sfâșia când teii
ar fi în floare mă pipăi nedumerit
cu profane mâini de poet care urlă
la realitatea de plâns făcută în râs
întâmplător mă trag de părul uscat
duioșia iese din neuroni pe-afară
la șotron povestește seara bine
se pricepe să culeagă laurii
n-am murit pentru că nu trag
niciun folos mi-am zis că înțeleg
apoi am sărit toată noaptea sub cerul
senin sunam la ușa mea și fugeam
fără să-mi deschid e tot ce rețin
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sunt învățat
Sunt învățat cu buha și hiena,
Cu șarpele care păzește ghena,
Din dragoste se moare, nu din ură,
Eu tac, tu scrii, el dă din gură,
și ce vorbește gura dumisale?
Neanderthalensis știe doar vocale,
Dă cu picioare, e, miroase tare rău,
Să-l ierte cine poate. Dumnezeu?
Un biet biped, trepied, se erijează
În profesor de litere, bluffează,
Îmi este semen, dar tot mai departe
Îl văd, în spații reci, deșarte,
Se va trezi tot singur, nefârtatul,
Nebunii nu-și cunosc păcatul.
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!
S-a făcut dimineață, zise orbul
S-a făcut dimineață, zise orbul,
să zburăm, se entuziasmează ologul,
m-am împușcat cu un bob de strugure,
mările au secat, creierul aleargă prin spații,
am murit de multe ori, ofer trupul meu hienelor,
simt mâna blândă a mamei, nu plânge, copile,
visez? Nu înțeleg nimic, spune matematicianul,
endoscopia se face la cap, l-ai cunoscut pe Yeti?
Ești mare, ești tare, lasă astrele în pace,
fii mai augmentativ, te mănâncă păduchii de junglă,
mai stăm puțin la aparate și expirăm elegant.
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nepăsare
Ce îmi pasă de comete,
Ce în cale fac prăpăd,
De pulsari și de planete
Dacă ochii nu ți-i văd.
Ce îmi pasă de balene,
Ce pieirea și-o presimt,
De girafe și hiene
Dacă trupul nu ți-l simt.
Ce îmi pasă de balauri,
Ce demult au dispărut,
De dragoni și dinozauri
Dacă gura nu-ți sărut.
Ce îmi pasă de sirene,
Ce trăiesc doar în povești,
De satiri și sânziene
Dacă tu nu mă iubești.
[...] Citește tot
poezie de Octavian Cocoș (10 octombrie 2020)
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Timișoara
mica hienă
știu că azi mi-a trecut
printre picioarele bicicletei
pe pietonal...
un domn cu pensie măricică
un colonel sau un general
a leșinat în piața mărăști pe un metru
pătat cu umori de puternică încălzire
globală
era și privirea celor din jur
care nu se așeptau la
o așa cuminte sfâșiere (?!) echivalentă
spun unii hăitași
cu procesul comunismlui
care nici el
nu a fost condamnat foarte clar
în savană...
[...] Citește tot
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre hiene, adresa este: