Poezii despre imposibilitate și viață, pagina 3
Sunt propria mea născocire
am băut din aceeași cupă
un lichid amărui
și memoria a început să revină
m-am ridicat în picioare
cu brațele rezemate de amintiri
aceeași viață
a judecăților inexacte
câteva cioburi
ici colo
îmi înțepau tălpile
aș fi jurat pe verdele ierbii
sau pe colții lupilor
că anotimpul reînvierii mele
seamănă cu o febră mai mare
de 40 de grade
un fel de imposibil cu mâini
și picioare
un drog care mă învață să fiu
fără lanțuri
și sorb încă o dată
[...] Citește tot
poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ne-am unit cu tăcerea
cum se unesc toți nefericiții acestei lumi
își pun cătușe la mâini
și zac în balta neputinței
nu
nu-mi spune că e imposibil
să trăiești într-o poveste
și să guști un adevăr
chiar și pe jumătate
nu-mi spune nimic
renunță la gânduri
lasă-le suspendate
cum faci mereu
dar eu te-aș scrie cu atâta poftă
în toate secundele ce mi-au mai rămas
și lumea ar gusta din această minune
numită
tu
ne-am unit cu tăcerea
[...] Citește tot
poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Irealul din mâinile ei
Singur printre rătăcirile tale,
dincolo de marginea lumii,
un fragment prin care reușești
să te strecori, pas cu pas,
prin dimensiunile abstracte
străpunse de realități paralele.
Prin fiecare ciob presărat
nostalgia se reflectă
în lumina acestor gânduri.
Ceva te sfârtecă, un dor,
o intensă durere,
ființa ți s-a estompat,
ți-au rămas frânturi, amprentele ei
au miresme stranii, de flori sălbatice.
O revezi, zâmbind diafan, trecând
prin nuanțele pădurii de întrebări imposibile,
în liniștea eterică de care uitase,
adormind câteva clipe,
destul cât să viseze anterioarele vieți.
[...] Citește tot
poezie de Irina Lucia Mihalca
Adăugat de Irina Lucia Mihalca
Comentează! | Votează! | Copiază!
Plouă
plouă peste pietre
plouă lung și mărunt
fără dimensiuni Dumnezeu
dintr-un imposibil eter rotund
a intrat pe poarta bisericii și a ieșit în neant
continui să merg printre mistificări de gând
într-o lume nepurificată
unde viața e un ordin dat de sus
o zi lungă-mi stă în față ieșită dintr-un corn de melc
ochii mei adună toate lucrurile împrăștiate
ce se strâng în brațe
suprapuse în toate chipurile
eu sunt în vârful piramidei nemișcate
descompunând gândurile în forme obscure
rostogolindu-le până la ștergere
sentimentele cad vertical pulverizate de o memorie contorsionată
de pe umărul tău clipele pereche fug într-o altă lume.
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nemurire
Simt Mila Sa nemărginită în toate membrele;
În inima mea al vieții Adevăr alb strălucește.
Sufletul meu urcă înălțimile secrete ale Domnului;
În fața mea, necaz, durere, moarte - nu se zărește.
Groaznice zile, nopți, calmul nu pot să îmi alunge;
Sus, o Lumină îmi hrănește sufletul secret.
Din mine cu mâhnire alung toate-ndoielile,
Iar ochii mei iluminați văd Țelul mult dorit.
În lume sunt, dar mai presus de toate suferințele;
În oceanul de supremă ușurare e sălașul meu.
Mintea mea substanța gândurilor Celui Unic,
Iar bolta înstelată cuprinde pacea Spiritului meu.
Zilele veșnice mi le petrec în timp grăbit;
Eu cânt la Fluierul Său de preamărire.
Imposibilul nu mi se mai pare imposibil;
În lanțurile nașterii acum lucește Nemurire.
poezie clasică de Sri Chinmoy
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
La tâmplele munților
Privesc de pe tâmplele munților
Sprânceana osoasă a vieții.
M-au despădurit clipele de tăceri...
Tai liniștea și pătrund într-un ochi virtual.
Caut destinul acestei lumi.
Plânge ochiul carnal...
Caut să schimb rostul lumii întregi.
Cititorule, înțelegi?
Nimic nu mi se pare imposibil de realizat.
O mână se întinde în Univers
Și se deschide spre plus infinit.
Pâcla prin care trec treaptă cu treaptă
Este densă, mai densă.
Lumina așteaptă.
Și licărul ei devine o flacără blândă...
Este ca o floare de lotus
Ce împodobește seninul
Rămas încrustat în colțul ochiului meu drept.
Un senin ascuns de atrocitățile omenirii.
Putem schimba lumea în bine...
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De vis n-ar fi
Îi spune vis
la o poveste fără sens,
ca un crâmpei
dintr-un ochean
cu sticle colorate, sparte,
un fel de real interzis,
sau un condens
din tot ce-am petrecut printre ai mei,
cu toții figuranți pe un ecran,
apropiați, ce la trezire sunt deja departe
ca într-un soi de paradis
pierduți, lăsându-mă cu mintea plină de idei...
Vis i se spune
și la ce-ai dori
să se-mplinească,
ceva mai mult decât ai crede,
un soi de imposibilitate,
la care fără rațiune
-pân-a muri-
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (14 februarie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Galaxiile s-au născut în zarzări
când dumnezeu încă visa cum să continue cerul
iar îngerii supuneau fiecărei stele un suflet
o strâmbă cotropire desena legături imposibile
încă înainte de a se hotărî cum să coboare cuvintele
prin gând sau prin inimă
chiar înainte de a se fi inventat coasa vieților
ceva ce semăna cu nemurirea se juca de-a iarba verde
sub căpătâiul creatorului
raiul
încă nu avea nume
nici nu știu dacă se chema într-adevăr așa
cine să hotărască în lipsa evei
cum se împart petalele egal
între albine și fluturi
când sunt sub narcoticul acestor lumi înmiresmate
îmi place să deschid ochii când mă privești mirată
universul este o livadă în care fluturii își fac de cap
în timp ce dumnezeu tot botează duminici
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Holocaust
a plătit cu cele 7 vieți de pisică
orele debutau tam-tam sau veneau de-a valma incendii
el nu măsura ritmul cu care aluneca spre holocaust
răzuia codul de intrare dar era imposibil să depisteze acel algoritm al supraviețuirii într-o bulă iluzorie
încălca regulile cu demnitate fiind un fel de ultraș al artei cuvântului
dar din regnul său niciunul nu i-a rostit numele de paiață Omul-licurici
cu toții l-au crezut imaterial neînregimentat ideologic
eu am știut că Omul-licurici nu a trecut prin Piața Victoriei nu este soldat pe deplin
între tine și lumeadevietuitori este o colonie de cuvinte
și numai noi egO-urile putem falsifica gânditorii care din paiațe ordinare vor devenii aleșii zilelor de hram
poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Scrisoare către guvernul României
Ce sorcovă și târguri ai în steag
Și ce poșircă îți băltește-n sânge,
Guvern al inaniției, beteag,
De nu auzi Ardealul care plânge?
Tu nu-nțelegi coșmarul vieții lor
Că sunt abuzuri cu nemiluita
Și că n-au cui să-i ceară ajutor
Românii din Covasna și Harghita?
De propria ta țară te ferești
Și imposibil s-o conduci îți este,
Că ai ajuns să fii, la București,
Guvernul unei alte Budapeste.
La noi acasă, alții sunt stăpâni,
Bați temenele la Înalta Poartă,
... Persecutați, doar fiindcă sunt români,
Românii din Ardeal nu te mai iartă.
[...] Citește tot
poezie celebră de Adrian Păunescu (1997)
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre imposibilitate și viață, adresa este: