Poezii despre independență, pagina 3
Dumnezeu e acasă
mi-ai spus că Dumnezeu
a murit strivit de întuneric
și nu te-am crezut
mult mai târziu
mi-ai spus că
Dumnezeu a înviat
și te-am crezut
a pășit printre suflete
a pus durere lângă durere
viață lângă viață
și ne-a privit
am uitat să-ți spun că
unul din mine l-a iubit deși
nici măcar nu l-a cunoscut...
sunt prea independent și
stau în spatele unui răsărit
din când în când
îngenunchez
[...] Citește tot
poezie de Teodor Dume din Fără grupă sanguină (2017)
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Din tâmpla crezului apus
Seara se cuibărește ca un corb în conștiință
din tâmpla crezului apus crește ziua de mâine,
așa cum corbul se așază inert peste umărul lui Pallas
și rătăcește prin praful de stele ca un deja-vu gutural -
Din abanos renaște speranța zilei de mâine
căci lumina-și adună resturile de sub unghiile lui Morfeu
și-și strigă dezrobirea prin cornul abundenței.
Primele raze și-au câștigat independența
în urma bătăliei de pe frontul firmamentului estic
depășind tranșeele de nori și santinelele tunetelor nedeclanșate.
Mi-am îngropat somnul în vârful de stea
iar visele-mi sunt doze mici din cuvintele brute,
ascunse grupat în distanța dintre foaie și pix.
Diminețile îmi sunt camere de refugiu
unde soarele reprezintă diferența până la cuvântul descifrat din prologul de raze.
poezie de Valentin Tufan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dorința de noi
Nevoia de mine, e chiar nevoia de tine
Nevoia de noi, nevoia de sine
Nevoi, nu cred că-i cuvântul cel mai potrivit
Dorința de noi, cuvântul din tine.
Dependența mea e acum independență
Și cerul mi-e martor discret la cafea
Nu vreau să văd ceața dintre dorințele neîmplinite din noi
Suntem acele lumini ce veghează
Prin mâna ce scrie subit amintiri.
Suntem paginile goale din suflete în căutare
Ce nu ostenim să risipim în noi
Minunile pe care le văd cei aleși de Dumnezeu.
Frumosul și iubitul Tată, ce ne veghează mereu.
poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tennessee Claflin Shope
În oraș, eram unul din stocul celor luați în râs
Mai ales de oamenii de bun simț, după cum își ziceau ei
Dar și de cei învățați, ca preotul Peet, care citea în limba greacă
La fel de cursiv ca în limba engleză.
Și asta pentru că în loc să vorbesc despre piața liberă
Ori să predic despre o formă sau alta de baptism,
În loc să cred că eficiența unei acțiuni
Este legată de faptul că cineva îți iese în cale cu o găleată plină
Sau că ai ridicat cuiele găsite pe drum în maniera corectă,
Sau că ai privit la luna nouă peste umărul drept,
Sau că reumatismul se poate vindeca folosind sticlă albastră,
Eu am crezut în independența și salvgardarea propriului spirit.
Înainte chiar ca Mary Baker G. Eddy
Să fi început ceea ce ea a numit știință, Biserica lui Christos-Scientistă,
Eu îmi luasem masteratul în "Bhagavad Gita";
Îmi vindecasem sufletul
Înainte ca Mary să se fi apucat de vindecat trupuri pe calea sufletului
Pace tuturor lumilor!
epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Albastrul cade
ceva din tine trece prin alt gând,
sunt clipe albe în partea ta stângă,
respirația se colorează-n verde
independentă de ochi și de frig
când înfrunzite, visele se aprind.
o aripă trece deasupra fulgerător,
lumina se-nclină sub talpă,
inima lovită de-o stea se grăbește,
depărtarea se-ndoaie spre tine
și golul nu pleacă, cu tine rămâne.
albastrul cade peste frunte și umeri,
vibrează secunda uitată-n cărare,
umbra ta goală te ia de mână
de sub frunza smulsă de vânt și furtună.
ziua te înghite și muza nezidită
îți arde cuvântul și gura.
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iar înțeleptul...
Teoria darwiniană a evoluției concluzionează:
Schimbarea ( sau devenirea ), nu existența, este esența realității.
Iar înțeleptul, familiarizat și impregnat cu acest mare adevăr,
așteaptă calm moartea care, după știința lui, îl va reduce la neființă;
el are informațiile supreme și-n același timp savurează
bucuria cea mai dulce, aceea că omul are privilegiul experienței.
Pentru el sufletul e doar gazda unor atomi; dac-ar fi subiectul
exclusiv al unor mutații invariabile și inexorabile, n-ar mai fi liber;
datorită naturii lor, atomii sunt înzestrați cu o inițiativă autentică,
iar sufletele noastre cu un fel de libertate.
Universul nu este creat de zei; n-a fost creat pentru noi;
a fost, independent, modelat de hazardul întâlnirii unor atomi,
care, încercând fel de fel de combinații,
au fost forțați să se accepte-n forma lor prezentă.
poezie clasică de Henri Bergson din Filozofia poeziei: Geniul lui Lucretius, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Șirag de gânduri
pe pergament e scris hrisovul de independență
depind de visuri pe un drum în zig zag
metafore mă poartă cu ritm și cadență
trecând prin viața mea încă un prag.
pășesc printre noroaie cu multă prudență
undeva în univers mă așteaptă un mag
pe pergament am scris hrisovul de independență
depind de visuri pe un drum în zig zag.
ani de lumină m-au nins din abundență
din cerul fericirii deseori prea vag
dar romantismul meu e scos în evidență
cu perle de gânduri expuse pe-un șirag.
pe pergament am scris hrisovul de independență
depind mereu de visuri pe un drum în zig zag.
hipersonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Privesc pământul chiar din centrul său
în același timp îi dau târcolae
precum un satelit
și din centru și din lună
mă privesc cu nedumerire
parcă aș fi un atom dintr-un alt atom
într-un fel întors pe dos sau viceversa
totuși fac parte din structura acestei lumi
intru în reacții și creez legături
în funcție de instabilitatea mea
de valențele câstigate ori pierdute
în căutarea echilibrului
nucleul meu are protonii atașați
și uneori complici
cu neutronii
în schimb cedez ușor electroni
pentru că le respect independența
sunt cumva victima propriului meu microscop
care se vrea și telescop și periscop
aleluia
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tăcere
Tata obișnuia să spună,
" Oamenii superiori nu fac niciodată vizite lungi,
lor nu trebuie să le arăți mormântul lui Longfellow,
nici florile din sticlă de la Harvard.
Independenți ca pisicile
care-și duc prada la loc ferit,
coada șoarecelui atârnând ca șiretul unui pantof în gura lor
uneori, ei preferă singurătatea
și le poate fi furat discursul
cu un alt discurs care îi încântă.
Cel mai profund sentiment se relevă pe el însuși în tăcere;
nu, nu în tăcere, ci în reținere."
Nu a fost nesincer nici când a spus, "Să faci din casa ta un han."
Hanurile nu sunt spații rezidențiale.
poezie de Marianne Moore, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Și dacă...
Și dacă doliul ar flutura
La geamul închis al vieții,
Pentru a nu mă prăfui
De restul lumii,
Popasul acesta s-ar cuveni.
Ce-s oamenii din jur?!
Cei mai mulți, cioclii destinului
Târguindu-se cu speranța
De a fi fericiți.
Niște dependenți independenți
De relațiile cu "Preda".
Nu știți cine este acest "Preda"?!
Unicul amant fidel al destăinuirii...
Panerul durerii și lacrimilor nespuse
Dispărut după un pumn de Distonocalm.
Sevraj al neîmplinirii...
De când m-au dopat cu durere
Mi-e indiferent că trăiesc.
Poate că nici eu nu mă înțeleg
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre independență, adresa este: