Poezii despre independență, pagina 4
Cimitir globular - Oceanul Antarctic
φ = 054o29'13"S
λ = 082o58'20"E
Se face o dană, dragată de păsări,
la care se ascultă tic-tacul
cu o răceală tăioasă, glacială și ostilă,
unde hibernează abstractul,
curentul ce domină
independent de curent.
Grămezile de șoapte chircite
sunt scuturate periodic de alb.
Aurore de ocazie se aprind sporadic
și numai pentru ca arborele
să pară real
în fața miracolelor deja înfăptuite.
Motivul își dădu seama că se rătăcise,
apariția ipostazelor reclamă
[...] Citește tot
poezie de Vasile Durloi
Adăugat de Vasile Durloi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Aș vrea...
Aș vrea să mă dezbrac
de piele,
în clipa plină de durere!
această senzație stranie
apare din sentimente certe,
spunându-mi clar
că pielea-i doar un înveliș,
ce ține strâns și-încorsetat
al meu suflet supărat,
ce-ar vrea să zburde
peste poienile cerurilor,
ținându-se de mână cu inima lor,
ce pată roșie i-ar da
și norii gri ar lumina!
aștern pe-o pagină din piele
imagini calde, din Lumină,
ce cad pe-o muchie terestră
și-o integrează-n infinit!
Aș vrea să mă dezbrac de piele,
de haina ce ține strâns
[...] Citește tot
poezie de Constantina Gina Dumitrescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sclavii lui Dumnezeu
Undeva, pe o planeta
Chiar a treia de la soare
Își trăiesc viața mizeră
O mulțime de-animale.
Printre multe orătănii
Chiar în vârful existenței
Se află omul, ființa
Ce-a spus da independenței.
Dependent însă de zeul
Care le-a făcut pe toate
Ce spune că e stăpânul
Și oricând are dreptate
Omul își trăiește viața
De sclav al divinității
Hranindu-se cu speranța
Pentru ziua libertății.
[...] Citește tot
poezie de Bogdan Constantin Proca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Că nu ești tu alesul...
Cu setea ta de lacrima-mi albastră
Secatu-mi-ai oceane în absență
Și m-ai suspus la mare abstinență,
Să nu mai gust din lănțuirea noastră.
Am și uitat iubirea cum se simte,
Nici nu mai știu să mai sărut o gură.
Și te mai scot din gândul meu, cuminte,
Să mă adăp măcar c-o-nghițitură
Dintr-un izvor închipuit de mine,
Din ochii ce îmi anulau prezența,
Căci m-ascundeai întreagă-n ochi la tine
Și-mi anulai pe loc independența.
Erai stăpân pe trupul meu fierbinte
Și adoram să n-am identitate
Și nu-mi păsa că-ți sunt fără veșminte,
Deschisă poezie dintr-o carte.
[...] Citește tot
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cum?!
ce versuri grele și limbaj de plumb
așterne pana mea pe molcuma hârtie
o țară se preface că nu știe
de ce nu tac ca mortul în porumb
al doilea sfert de veac icnește vag
ca un țăran trezit din crâncenă beție
dar care-i în deplină armonie
cu primul sfert bătând același prag
cum de-am crezut în moldovenii mei
cum de-am putut să-i cred în libertate
chiar dacă totul e aici pustietate
cum de-am crezut în falșii Moisei?!
și cum de-am îndrăznit să nu mă dau profet
când toți sorbeau izvorul prorocirii
ce-l revărsau titanii neamului și firii
cei care-s astăzi la cheremul unui proxenet?!
[...] Citește tot
poezie de Iurie Osoianu (25 august 2017)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dezamăgire
Sărac, nu mă mai gândesc la libertate
nici nu am ce face cu ea,
e și democrația destinată numai celor avuți,
un fel de clamare continuă
care nu e de niciun folos celor mulți.
Nici nu știu ce vom face fără niciun drept
cei din justiție sunt independenți, etc.
pot face ce vor și când vor
pot pune alte cuvinte în propoziții
pot schimba și pierde dovezi
ori construi după interes,
cu democrația și dreptatea nu poți face nimic
cel mult poți deveni o victimă
care își cere să plece din țară.
Visele au devenit ruginite și desuete,
un fel de infatuare desumflată brusc,
o bucurie adusă la plâns târziu.
[...] Citește tot
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Existență ambiguă
mă pregătesc pentru o singurătate lungă
nu sunt omul căruia i-ar fi frică
să vorbească uneori
cu adâncimea fântânilor
cu scorburile copacilor
cu pietrele morilor de vânt
cu părăginirea dintre morminte
cu prăpăstiile
din fiecare om
cred uneori că pot trece prin stratosferă
independent
de voința ambiguă a materiei
sinucigașe
intrinsec trăirilor oamenilor
în duminicile lor vetuste
pot trece de la un abandon la altul
fără ipocrizia absurdă a iertării
păcatelor
[...] Citește tot
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dialog cu soldatul câinelui
.. pe Strada Independenței,
soldatul câinelui în pas de defilare,
cu kalashnikovul ruginit la spate...
ce hram mai porți, soldat,
de vreme ce România e complet dezarmată?
am rămas singuri, poetule, eu și câinele,
și ni-i frică, ni-i frică!
să mergem la un whischey, soldat,
i-am spus,
iar el a zâmbit, stingherit, și mi-a răspuns:
ai înnebunit, poetule,
ce-o să zică prefectul că ai băut un whischey,
cu soldatul câinelui?
... atunci, mi-a sărit muștarul și i-am strigat,
cu mânie literară: mă doare-n cot, ca să știi,
nu-mi pasă de prefectul tău comunist,
îl desfid, îl urăsc, sunt gata să-i dau peste bot!
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Continente
Ispititoare suprafețe de colonizat
Sunt doar ieșiri dintre abisuri sumbre...
Într-o cutumă le numim, pe scurt, uscat
Și sunt într-un continu derapaj, către niciunde.
Din timp îndepărtat, de mii de milioane
-Nu știu cum știm de-atâta veșnicie-
Se tot despart și le unesc arcane
Tot așteptând, pe ele, lumea ca să vie.
Plutim cu toții pe-un cuptor încins,
E plin de topitură, clocotind mocnit...
De s-ar aprinde, oceane, nu ajung, de stins;
Din răsărit, într-o clipă, este asfințit!
De provenim cu toții din strămoș comun,
De unde-i unul galben, altul alb sau negru
Căci pe o sferă suntem și între toți e drum?!
... Nici rațiunea nu m-ajută pe de-a-ntregu.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (22 iunie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un ziar e o colecție de jumătăți de-adevăruri
Un ziar e o colecție de jumătăți de-adevăruri,
Care, strigate pretutindeni de vânzătorii de ziare,
Își răspândesc efectele stranii
Printre un milion de oameni rânjitor-milostivi,
Asta-n vreme ce familiile se bucură la focul din șemineu,
Stimulate de povestea unei lugubre suferințe.
Un ziar e un tribunal
Unde acuzații sunt judecați cu amabilă neonestitate
De-un grup mizerabil de oameni cinstiți.
Un ziar e o piață
Unde înțelepciunea își vinde independența
Și unde profitorii sunt aplaudați de mulțime.
Un ziar e un joc
Unde greșelile marchează scorul învingătorului,
În vreme ce talentul cuiva îi aduce acestuia moartea.
Un ziar e un simbol;
[...] Citește tot
poezie de Stephen Crane, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre independență, adresa este: