lumânări şi suflet

Cu tine fericirea moare

Zâmbetul din ochii tăi
ascunde multă durere.
Obrajii-s palizi, n-au văpăi,
viaţa ţi se stinge, piere.
Încet, încet, pe chipul tău
tristeţea se aşterne.
Va plânge mult sufletul meu,
destul de multă vreme.
Te simt rece şi tăcută,
firul vieţii s-a întrerupt.
O lume rămâne mută,
eu îţi dau ultim sărut.
În liniştea apăsătoare
o lumânare ţi-am aprins.
Cu tine fericirea moare,
îmi pare rău, moartea ne-a învins.

poezie de Dumitru Delcă (martie 2015)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bietul om

Palidă umbră, tu, un biet om,
Mormântul gândurilor Tale
S-a închis odată cu tine....
Doar visele zboară lenes
În universul mirosind a smirnă şi tămâie
Şi fumul lumânării duce în înălţimi
Taina sufletului tău ca pe un voal de mireasă virgină. Adormi acum..., printre raze cu ochi de lumină ne priveşti
Dar te ascunzi ne-ncetat, în noapte

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Lucirea tristeţii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Făclia vie

În faţa mea merg Ochii cei de lumină plini,
Magnetizaţi de-un înger cu născociri savante;
Sânt fraţii mei avea aceşti doi fraţi divini
Ce-n ochii mei presară sclipiri de diamante.

Scăpându-mă de orice păcat copleşitor
Pe drumul Frumuseţii ei pasul mi-l imbie;
Mi-s slujitori şi totuşi eu sunt robitul lor;
Întreaga-mi fire-ascultă de-această faclă vie.

Voi răspândiţi, Ochi magici, o mistică lucire
De lumânări aprinse în plină zi; subţire,
Flacăra lor la soare păleşte dar nu moare;

Dar ele slăvesc Moartea, voi Viaţa; şi mereu
Cântaţi trezirea sfântă a sufletului meu,
Voi, aştri-a caror rază n-o stinge nici un soare!

sonet de Charles Baudelaire
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gând lugubru

De m-ar lăsa Domnul să mor
I-aş mulţumi din întuneric
Înconjurat de draci ce vor
Să-mi fure sufletul himeric.

Aş răscoli vieţile care
Mi-au tulburat destinul meu
Şi mi-au ascuns frumoasa zare
Ce-mi oferea credinţa-n zeu.

Aş scrijeli cu drag pământul
Să fac morminte pentru ei
Să piară în trecut ca gândul
Tot neamul lor de derbedei.

Să-mi liniştesc stricatul suflet
Ce piere-ncet ca lumânarea
Ce îşi va da ultimul urlet
Privind încă o dată zarea.

poezie de Alin Ojog
Adăugat de Alin Ojog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Câinele nimănui

Câinele nimănui
Latră pe umărul meu,
Îmi sfâşie inima,
Îmi suge sângele,
Mă lasă lumânare
Fără flacără.

Mă topesc
Unindu-mă prin iarbă
Cu rădăcinile...

Câinele scoate oasele
La lumină,
Le aşează
La temelia cetăţii lui,
Îşi face acoperiş
Şi horn
Prin care
Sufletul meu
Iese odată cu fumul

[...] Citeşte tot

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nocturnă

Hei telegari ai visului,
Purtaţi-mă pe unde nu voi ajunge vreodată,
La porţile paradisului
De crin, de ismă şi de vată.

Eu sunt un om sănătos
Bun pentru etajul cel mai de jos
Al vieţii a doua,
Sudul şi slava şi roua.

Cel puţin uşoara voastră cotigă
Să mă treacă pe lângă Dumnezeu
S-aud pe Arhangheli cum strigă
La sufletul meu.

Apoi la 'nvierea cea mare
Nu voi mai aprinde lumânare,
Nu voi mai scula oasele
Să-mi poarte ponoasele.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Ion Pena din revista "Oltul", anul I, nr. 8 (martie 1944)
Adăugat de Anisoara Elena Scarlat
Comentează! | Votează! | Copiază!

De Crăciun

am lacrimi pe suflet şi sunt trist
frigul îmi taie răsuflarea
tremur
singurătatea rupe din mine
puţin câte puţin şi
nu înţeleg multe lucruri
aud liniştea cum cotrobăie
prin clopot
dincolo de lumea mea
un Dumnezeu se descompune în colinde
îngerii se adună în cerc
doar eu îngenunchez pe durere
şi aştept

cineva îmi umblă prin suflet
e mama
o strig
dar
nu spune nimic...
durerea topită în lumina unei lumânări

[...] Citeşte tot

poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

Răscruce de ceas

Simfonii de culori în balans,
Inimi scăldate-n izvor de iubire,
Aduc în răscruce de ceas
Pe Hristos, slăvit cu cinstire.

El a-nviat! Iertându-ne păcatul!
În suflet aprindem lumânări,
Credinţa străbate oraşul şi satul,
Prin ea sfinţim rătăcite cărări.

Sărbătorim cu inima smerită,
Momentul vieţii: Hristos a înviat!
Îngenuncheaţi pentru ţara iubită
S-o scoată din mormântu-ncuiat.

Culoarea ei de simfonii în balans
Să fie scăldată-n izvor de iubire,
Adânca durere, din răscruce de ceas,
Prin Hristos s-o vindecăm, cu cinstire!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suflet temător

Îi place să vadă cum soarele asfinţeşte
Să simtă iubirea cum îi încolţeşte
Cum sufletu-i arde, lacrimile-i curg
Şi ca lumânarea se topeşte-n amurg
Dar în viaţa asta este temătoare
Ştie că şi soarta este schimbătoare
Şi îi este frică să se-ndrăgosteacă
Ca bărbatu-acela să nu o rănească
Şi nu vrea să piardă acest dar ceresc
Preţuirea celor ce o îndrăgesc.

poezie de Gule Dawoodi, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aniversară

îmi vine să trăiesc
la fiecare aniversare
a câte unui veac
de singurătate
nu poţi scăpa
decât cu sufletul amputat
la marginea oraşului
îngeri desculţi
sculptează din noroi
ceruri
burţi goale
manele
prin mine
demult nu mai trece nimeni
arareori poate
un marfar
obosit
să-şi schimbe locomotiva

îmi vine să trăiesc

[...] Citeşte tot

poezie de Adrian Păpăruz
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!