Poezii despre lumânări și suflet
poezii despre lumânări și suflet.
Lumânarea aprinsă
O lumânare aprinsă
este flacăra sufletului.
Este iubirea, e credința.
Este liniștea, speranța,
care niciodată
nu trebuie pierdută.
poezie de Dumitru Delcă (februarie 2017)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Omul devine stea
Omul credincios,
cât trăiește pe pământ,
primește lumină de la soare.
Când își încredințează sufletul,
primește de la lumânare.
Când sufletul ajunge la cer,
primește lumina Domnului.
Devine stea.
poezie de Dumitru Delcă (ianuarie 2018)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Încheiere
Frate, o boală învinsă ți se pare orice carte.
Dar cel ce ți-a vorbit e în pământ.
E în apă. E în vânt.
Sau mai departe.
Cu foaia această închid porțile și trag cheile.
Sunt undeva jos sau undeva sus.
Tu stinge-ți lumânarea și-ntreabă-te:
taina trăită unde s-a dus?
Ți-a mai rămas în urechi vreun cuvânt?
De la basmul sângelui spus
întoarce-ți sufletul către perete
și lacrima către apus.
poezie celebră de Lucian Blaga
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!
Treaptă
mai am o treaptă
până să-i câștig dragostea
în arta răbdării
trupul meu se face iubit
ochii capătă atâta lumină
câtă face lumânarea
în fața icoanei nașterii
din suflet
celui care-i Dumnezeul meu
soare în amiaza nesfârșitului
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondel de Ziua Morților
De Ziua Morților în cimitire
Pioși aprindem lumânare
Și cerem Domnului iertare,
După datini din psaltire.
Pentru suflete în nemurire
Și cereasca îndurare,
De Ziua Morțlor în cimitire
Pioși aprindem lumânare...
Lumini mii ard pe altare
În liniște de mănăstire,
Suntem plini de mulțumire
Amestecată cu-ntristare,
De Ziua Morților în cimitire.
rondel de Ioan Friciu
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Incertitudine
... cu cât mai scurtă-i o iubire
cu-atât mai lungă-i o uitare
cu atât mai greu în amintire
se stinge trist o lumânare
cu cât mai lungă-i o iubire
cu-atât mai scurtă-i o uitare
cu-atât scânteia fericirii
în suflet arde ca un soare
întreagă lume-i energie
incertitudine paradoxală
cuantică incertitudine și vie
precum iubirea ta fundamentală...
poezie de Iurie Osoianu (23 decembrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubire conjugată
Iubirea
s-o conjugi
pe-o lenjerie
cu tăcute
mângâieri,
are un cost,
patul
și o lumânare,
la dublu,
doi
ieri,
imperfect,
adus
în prezent,
de buze
lipite,
suflet mov,
pe rochia
umedă
până
[...] Citește tot
poezie de Maria Silaghi din Port balerinii cu eros (6 aprilie 2023)
Adăugat de portbaleriniicuaripi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Credința
Cristos s-a retras în
umbra lumânărilor
să taie bilete de acces insomniilor,
în tăcere între speranțe și regrete
la malul mării farurile s-au stins,
valurile au continuat să bată în pereții bisericilor
năruite de suflete palide
ca două candele stinse.
poezie de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lumânarea (În memoria lor, Mica si Ticu, părinți ai unui drag prieten)
Lumina vie a lumânării mi-aduce-n suflet ploi fierbinți,
Cenușa timpului trecut îmi arde dorul de părinți.
Mi-e dor să nu-mi mai fie dor de ei si sa îi am aici, cu mine.
Mi-e dor să-i văd, să-i simt alături, să facem planuri pentru mâine.
Ce-a mai rămas acum? O lumânare, un trup de ceară ce-l aprind smerit.
Mă rog lumina să le fie călăuză și să-i îndrume către cer sfințit.
Un gând fugar încearcă trist să-mi reclădească vise năruite.
Apăsătoare, negura le inconjoară, nimic nu va mai fi ca înainte.
Dragii mei duși trimit calde rafale, exilul meu săl risipească.
Exilul meu lac inghețat de vreme, nevrând căldură să primească.
În slava celor stinși am să învăț să retrăiesc, chiar dacă doare.
Am să învăț pe cei ce vor urma cum să se roage și s-aprind-o lumânare.
poezie de Dana Cristei (15 iunie 2012)
Adăugat de Dana Cristei
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Fum și fluturi
De dorul tău eu mă topesc
Fum și fluturi fum în zbor
Zilele topite-mi curg de zor
Sufletul abia mi-l mai zăresc
Viață, în tine mă zvârcolesc
Trezită-n fum de lumânare
Încerc senzația de alinare
Cu ochi minții caut să privesc
În jurul meu suflete întâlnesc
Și văd ce rău sunt pedepsite
De Dumnezeu sunt ocrotire
M-am hotărât ca să trăiesc
Suflet, te-am întâlnit tăcut
Din ceara arsă, chip ceresc
Îmi dai puterea să plutesc
Zâmbesc că te-am cunoscut
poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre lumânări și suflet, adresa este: