Poezii despre lumină și răutate, pagina 3
Tu mă știi femeie
am noaptea rigidă-o pârghie
să răstorn universul
spirala pe care sunt
nu are sfârșit
din plăcerea urcușului
treptele pe care mă înalț
îmi aprind luminile
popasul pe care-l fac
e o scenă deschisă
muritorilor de rând
abia acum începe comedia
cu actorii care-și joacă rolul
am început să-i privesc
ca pe ceva firesc pentru oameni
să-și râdă de apucăturile lor
dar și plâng de bucuria
în care m-am trezit aplaudând
era sărbătoare cred
una în care mă eliberam de răutăți
[...] Citește tot
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (25 ianuarie 2012)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Stea neapusă
E cam târziu și tinerețea-i dusă
Pe aripa crâmpeielor de vise,
Să-mi sloboadă gândurile-nchise
Din tainița de grele vermi, ascunsă.
Tixită cu idei, spre a fi scrise,
O ladă ferecată este-mpinsă
Pe-o cale neumblată, nepătrunsă
Din univers cu recile abise.
Cum steaua mea e încă neapusă
Lumină a cuvintelor contururi,
Iar bucuria-n sine-mi e indusă
În clipa cea de față și deapururi.
De răutatea lumii ce-i distrusă
Voința nu-mi va fi nicicând supusă.
sonet de Ioan Friciu (2017)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Doar întreb
Mă întreb și întreb
cu de-a sila mă întreb
și întreb
dacă nu ar exista mirosul ierbii oare
spun oare din răutate
oare am mai descălța noi luna de lumină?
Mă întreb și întreb
cu aceeași silă întrebătoare
dar mai bine
întreb deci
dacă nu ar exista sângele
am mai vedea noi răsăritul cum naște
în iarbă pușca unui soldat?
Mă întreb și vă întreb pe voi
cu toată sila pricinuită de întrebarea
ce o întreb
când nu îți pasă
dacă nu ar exista strigătul mamei
când te cheamă pe lume
ar mai fi în iarbă împușcătura unui soldat mort?
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rămân cum am fost
Tot ce s-a întâmplat departe de mine
era o poveste ruptă din rai,
nu m-a lăsat mama în gija altora
când totul părea că am sosit prea devreme,
dar Dumnezeul meu era cu mine în același trup,
nu m-a lăsat niciodată pradă întâmplărilor
și de aceea am devenit un muritor credincios
cu respectul pentru legea pământului.
Nu înțeleg minunea care mi-a deschis ochii minții
și mă face să sîngerez în rana tuturor
cu dragostea sângelui picurat prin lacrimi
pe fața celor ce mă însoțesc spre mântuire,
vă înțeleg ruga dar niciodată fapta
ce nu mă lasă să dorm liniștit,
întunericului care mă obsedează
îi caut lumina stelelor în ferestre.
Întotdeauna drumul care mă duce acasă
mă eliberează de răutățile lumii,
[...] Citește tot
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poem mistic
Ce sfânt eram odată, prin grădină,
Eram berbec păscând grămezi de varză
Și-aveam și coarne grele de lumină
Și Dumnezeu m-avea mereu în pază.
Dar azi când sunt o altă vagă entitate
Tot smulg mistere crude din grădini;
Și-aștept doar timpul plin de răutate
Să-mi schimbe mâinile-n tulpini.
Sub pleoapă vreau să țin numai țărână,
Iar râmele să treacă în șir indian,
Mugind prin pielea mea albă, păgână,
Mă strigă-n vremea oarbă an de an.
[...] Citește tot
poezie de Marian Hotca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fragil
Gingășie... de copil...
ni se cațără, tiptil,
prin lumina timpului,
în adâncul trupului.
Vorba, nelalocul ei,
dacă-i este aruncată,
o încruntă, cu temei,
și se-ascunde supărată.
Zi de zi, răni sângerânde
se adună în fragil
și nimeni nu ia aminte
la cel bun și drag copil,
când coboară în adânc,
rătăcindu-se de el,
depărtându-se, oftând,
neînțelegând, defel,
răutatea și urâtul
ăstei lumi, împotrivite
[...] Citește tot
poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Privesc la două lumi
Privesc în ceață
Într-o lume incorectă,
Mă uit în jur și văd balanța
Dintre tristețe și fericire.
Mă uit într-o oglindă înnegrită de atâtea vise
Și văd sufletu-mi gol.
E poate o enigmă,
Deși, poate, destinul și-a dorit...
În jurul meu negura se întețește,
Acum este de netrecut.
Iar eu, un simplu om
Într-o lume-a nimănui,
Observ doar răutate
Oglinda mi se sparge,
Nu mă mai uit la ea!
Acum privesc doar lumea
Fără reflexia ei.
Și ce să văd?! Lumină!
[...] Citește tot
poezie de Anabella Eliza Cotovanu din Complotul simțurilor (iunie 2010)
Adăugat de Anabella Eliza Cotovanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
In progress... finit!
Se ceartă poeții... 'și-mpart nemurire!
Sunt mulți, se agită, n-au loc de-un cuvânt...
O, Doamne, calmează-i și dă-le vestire
că și "lutul" lor se va-ntoarce-n pământ!
Baloane de spumă adună din "glorii"
și fac stocuri mari, (pentru ele-ar ucide)
cu vorba,-mplinind gânduri aleatorii,
îndreaptă simțirea către suicide.
Sub "mușchii" crescuți de-a lor pană cerească,
clipesc ticăloase orgolii mărunte
ce-ncearcă să fure menirea-ngerească
din casa Luminii, s-o-ascundă sub frunte.
Se ceartă poeții, 'și-mpart nemurire,
iar muza se face că nu-i mai cunoaște,
c-o dor răutăți și venin din privire...
Da-i iartă, 'i-mbracă în vers și-i renaște.
poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Teama ce urcă-n capilare
nu de voi îmi este frică ci de-ascunsul din adâncul meu
Dumnezeul voitelor și nevoitelor, apără-mă de mine cel trufaș
alungă de la mine lăcomia spiritului și spaimele curiozității
și păstrează-mă lin și clar ca apa de izvor
multă lume se teme de ceea ce poate să îți rezerve cel de afară, de întuneric, de moarte
dar puțini realizează răutatea ce zace în cel mai întunecat ungher al sufletului
și care nu așteaptă decât o geană de lumină pentru a se cățăra afară
până acum am luptat și am ieșit biruitor din orice încleștare
dar simt că puterile mă părăsesc, și presimt apariția fiarei,
prelingându-se peste ghizdurile prezenței mele urcând ca lacrima în capilare...
poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Muguri
Am croit o lume,
Pentru mine, pentru tine,
Pentru noi.
Imbrăcată în culori calde,
Cu aripi sidefate...
Asortate,
Cu azurul infinit,
Gânduri izvorâte din zenit.
I-am tivit cerul,
Cu seninul,
Privirilor,
Și căldura inimilor,
Ce bat în tandem,
Ca-ntr-un tainic poem...
I-am brodat,
Surâs auriu,
Cu iz zglobiu,
Izvor de bucurie,
Și clinchet de iubire...
I-am adăugat,
[...] Citește tot
poezie de Carmen Pinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre lumină și răutate, adresa este: