Poezii despre lumină și răutate
poezii despre lumină și răutate.
Atestat
Caută armonia
În lumină și pace
Nu cocheta
Cu răutatea
Nici nu gândi
La cele rele
Mai bine fugi
Inteligent
De tot ce-i perfid
Iute și degrabă
Mai bine caută
Iubire și dreptate
Mai bine înfăptuiește
Fapta bună
Cu voie bună
Lumină și pasiune
În virtutea iubirii
Fii prieten cu mulți
Inclusiv cu tine.
poezie de David Boia (28 mai 2017)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
IV
Viața vieții mele, mereu mă voi sili să-mi păstrez trupul curat, știind că pe fiecare mădular odihnește atingerea Ta de viață dătătoare.
Mereu mă voi sili să păzesc de toată înșelăciunea cugetul meu, știind că Tu ești Adevărul care deșteaptă lumina minții în sufletul meu.
Mereu mă voi sili să frâng răutatea inimii mele și să țin în floare iubirea mea, știind că ai lăcașul Tău în cel mai ascuns altar al inimii mele.
Iar truda mea va fi să Te descopăr prin faptele mele, știind că puterea Ta îmi dă tărie să lucrez.
poezie celebră de Rabindranath Tagore din Gitanjali (1912)
Adăugat de Alexandra Mihai
Comentează! | Votează! | Copiază!
Stea decăzută
Grupul acela de demult
a făcut o asociație
cu nume de stea
steaua aceea era adevărată
obiectivă și lumina feeric
de atunci s-au succedat
multe grupuri
la steaua speranței
grupul acesta de acum
continuă asociația
cu nume de stea
dar cu ură și ranchiună
iar steaua lor cea de azi
nu-i nici măcar mată
mai degrabă-i obscură
emană ură și întuneric
plus multă răutatea
e posibil ca steaua lor
să cadă într-o gaură neagră
vai steaua lor de azi
[...] Citește tot
poezie de David Boia (9 aprilie 2020)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Toată dimineața am încercat să-mpletesc o cunună, dar florile-mi lunecau dintre degete. Erai așezat departe de mine și mă priveai pe furiș. Întreabă ăst ochi întunecat de răutate a cui e vina?
Încerc să cânt un cântec zadarnică încercare. Un zâmbet pierdut tremură pe buzele tale. Întreabă-l de ce nereușita mea? Lasă-ți buzele surâzătoare să-ți spună cum glasul meu s-a întunecat în tăcere ca o albină nebună de beție în sânul unui lotus.
E seară. E timpul ca florile să-și închidă petalele. Lasă-mă să mă așez lângă tine și poruncește buzelor mele să îndeplinească astă slujbă a nopții, la lumina stelelor îngândurate!
poezie celebră de Rabindranath Tagore din Grădinarul
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Reverie
E-atâta pace în ninsori
Și-n fulgii care stau să cadă
Că-și lasă pasul în zăpadă,
Amprenta, de mai multe ori
Iubita mea cu trup de ger
Înhamă caii suri la sănii
Cu-argint și zurgălăii. Să ni-i
Mânăm ca niște mesageri
Privește-n jur: poclade albe
Acopăr răni câte mai sunt
Și se revarsă pe pământ
Lumina blândă-a unor salbe
Coboară îngerii și-și lasă
Un strat de pur și diafan
Și plângem fiecare an
De răutatea ce ne-apasă
[...] Citește tot
poezie de Ion Untaru din Vestitorul (1999)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Șopot interior
Liniște-n atâta zgomot,
Închid ochii... căutare,
Înăuntru nu e ropot,
Ploia pare că dispare
Undeva, genunea vieții
Se aude-n mine plină
De cristalurile gheții,
În albastrul de lumină
Eu vibrez către un mâine
Istovit de răutate,
Cu speranța că în sine
Voi fi pace și dreptate
Tac și gânduri, tac sărmane,
Ferecate în tăcere,
Unde stările umane
Nu mai știu a fi durere
[...] Citește tot
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Stea neapusă
E cam târziu și tinerețea-i dusă
Pe aripa crâmpeielor de vise,
Să-mi sloboadă gândurile-nchise
Din tainița de grele vremi, ascunsă.
Ticsită cu idei, spre a fi scrise,
O ladă ferecată este-mpinsă
Pe-o cale neumblată, nepătrunsă
Din univers cu recile abise.
Cum steaua mea e încă neapusă
Lumină a cuvintelor contururi,
Iar bucuria-n sine-mi e indusă
În clipa cea de față și de-a pururi.
De răutatea lumii ce-i distrusă
Voința nu-mi va fi nicicând supusă.
sonet de Ioan Friciu (2017)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trimite-i, Doamne, bucurie
Trimite-i, Doamne, bucurie
Acelui ce-n arsura verii
Robit de-adâncă sărăcie
Străbate târgurile țării.
Acelui ce din întâmplare
Privește umbrele grădinii,
Verdeața văilor în zare
În strălucirile luminii.
Căci nu pentru a lui primire
Umbroșii pomi-n verdeață cresc,
Nici pentru a lui răcorire
Cișmelele în sus țâșnesc.
Peșteri frumoase, ca prin ceață,
Privirea lui degrabă vede,
Și rouratica verdeață
Nu-i curmă arzătoarea sete.
[...] Citește tot
poezie celebră de Fiodor Ivanovici Tiutcev
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Paștele
Înseamnă Lumină Sfântă.
Nu băutură, bucate-alese
Și nici masa cât mai avută,
Nu e vorba despre excese!
Înseamnă pace sufletească,
Iubire necondiționată.
Bunătate omenească,
Căldură-n inimă-adunată.
Înseamnă suflete curate
Ce deloc nu dușmănesc.
Cele pline de răutate
Stau mereu și bârfesc.
Înseamnă-a Domnului Înviere
Ce pentru noi s-a jertfit.
Și-a suportat mare durere,
Dar oamenii s-au înrăit...
[...] Citește tot
poezie de Alina-Georgiana Drosu (14 aprilie 2016)
Adăugat de Alina-Georgiana Drosu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ceva a rămas
ceva a rămas acolo
un capăt încâlcit
o neterminare de urme
o înșirare de gol după gol
calc pe o căldură moale
într-un galben alarmist
peste răutățile balast
tandrețea aceea e încă acolo
cu aripi ce m-ating
ninge răvășit
cu tăceri
lumini și umbre recompun năvala
ce se vrea înghețată
se pare că de infarcturi se ocupă îngerii
sau nu
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre lumină și răutate, adresa este: