mişcare şi suflet

Saloane de oglinzi

Saloane de oglinzi
unde strălucirea plină de vise
se reflectă static şi în mişcare,
expun imaginea reală.

aproapele şi departele conservă lumina
până la porţile înalte ale cerului.

Chiar dacă mâinile sunt ramurile noastre
nu au anotimpuri de înfrunzire,
au palme în care se citeşte destinul
lucrează şi mângâie formele de existenţă.

După alungarea întunericului
sufletul are saloane de oglinzi
pe care se plimbă dedublate visele.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zidul unui cimitir părăsit

Sentimente pictate, dungi ridicate şi mişcări circulare
Singurele noastre cuvinte vor prinde picioare
Şi vor păşii printre lespezi
Ochii s-au închis
Lumina nu mai pătrunde prin geamul unui ochi artificial
Irisului îi lipseşte credinţa în propria potenţialitate
În depărtare sunt cranii ce supraveghează
Zidul unui cimitir părăsit
Fiecare noapte devine zi pentru sufletele rătăcite
Pentru oamenii ce au avut morţi violente...
Călătoresc prin gerul inimii mele.

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suntem...

Înmărmurim pietrele
Înfrunzim iarba
Mişcăm mişcările din inimia roţilor
Ţiganilor le-au crescut zâmbete
Din mâinile moţilor.
Viitoare vremi leagănă pe braţe primăvara
viitorului ce trece pe acum şi moare.
Înmărmurim marmura treptelor
Însufleţim perechile suflet
Înviorm arcuşul viorilor
Cântăm cuvinte cântului
Suntem pământului suflet
Şi sare pământului.
Înmărmurim lumina pe raze
Şi’o ducem în suflet şi-n case
Prin flori şi prin vaze
Înmărmurim soarele’n raze.

poezie de Ruben Bucoiu
Adăugat de Ruben Bucoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poezii

Cuvintele vin la tine ca fluturi,
Nu poţi când le vezi decât să te bucuri,
Culoare şi foşnet, lumine şi umbre,
E totul mişcare şi jocuri de unde,

Şi-un suflet ce zace pe ţărmuri uitat,
Când versul, în lume, tăcut a plecat,
Şi-n jur mai rămâne doar cerul şi ploaia,
Cu macii cei roşii să ardă odaia.

Pe apele mării am să-mi conduc vasul,
Şi-oi plânge în păsări, cu ochii şi glasul,
Cu foşnetul dorului prin lume pribeag,
Iar noaptea călca-voi cu stele pe prag,

Lumina mea dulce în nopţi să sărute,
Cu raze de lună, rotunda ta frunte,
La piept să te ţină în noapte furiş,
Când dorul te arde, păienjeniş...

[...] Citeşte tot

poezie de Ion Vanghele (5 august 2009)
Adăugat de Ion Vanghele
Comentează! | Votează! | Copiază!

Har

Har - firească încântare,
Dor de dor şi dor de ducă
Într-o lume peste care
Fi-vei înger, ori nălucă.

Zâmbet şi sărut de sânger,
Zări lăptoase de lumină...
Cântă-n cor sobor de îngeri
Pe un cer de muselină.

Câmp de maci de catifele,
Nuferi pe un cer de vis,
Parcă toate-s ale tele
Şi-ncolţesc în paradis.

O continuă mişcare,
Val de pace şi balans,
Fir de aur prins în zare
De-al lumescului popas.

[...] Citeşte tot

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe urmele altora

De sub paşii picioarelor robuste
rămân urme care nu se şterg imediat,
nu-mi place să le las la vedere,
ci mai degrabă merg pe urmele altora.
Sunt supărat pe femeile care se joacă cu sufletul,
ele nu ştiu cum se iubeşte cu inima
şi mereu sunt singure.

Nu mă dau bătut, lupt până la capăt,
în oraşul meu e destulă marfă,
dar nu intru în afaceri murdare.
Tu încerci să determini cine a ucis încrederea,
eu încerc să caut mişcarea sănătoasă
şi amândoi vrem să ne menţinem pe aceeaşi cale.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ecoul sărbătorilor eterne

colindul meu o bucată din suflet
îl împart cu lumea pusă pe schimbare
răsună sub paşii ordonaţi prin umblet
departe, departe de hoarde barbare.

cântec împletit cu flori de busuioc
strune de vioară pune în mişcare
ninge cu iubire şi cu mult noroc
Hristos se naşte pentru fiecare.

înmulţesc cu gândul a iernii magie
oraşul zâmbeşte prin mii de lumini
pocnete de bici iar fac gălăgie
vine anul nou îmbrăcat în crini.

zăpada speranţei pe munţi se aşterne
eu sunt ecoul sărbătorilor eterne.

poezie de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şoaptele vieţii

Eu aud şoaptele vieţii,
percep fiecare răsuflare
precum scâncetul copilului flămând,
cerând de mâncare.
Ascult în tăcere
foşnetul ramurei ce scutură frunzele într-un dans
cu mişcări unduioase însoţind vântul în relas.
Simt inima pulsând cu putere
când fiece emoţie înregistrează
o bucată, o notă sau un tril de cintează,
făcând sufletul să-mi vibreze
precum zbaterea de fofeze.
Culeg din străzi sunete, cuvinte şi emoţii
pentru a scrie apoi versuri
ale cântecelor mele, în paginile vieţii.

poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec pentru inima mea

inima mea bate ca un clopot de turn
trezeşte la viaţă fiecare celulă
face să vibreze gândul taciturn
să zboare printre nuferi ca o libelulă.

inima transmite sângele spre glezne
energii din suflet mă pun în mişcare
strivesc sub picioare tenebre şi bezne
în lumini astrale găsesc vindecare.

inima primeşte doar iubiri selecte
se armonizează cu ritm şi cadenţă
nutreşte veşnicia la zeci de proiecte
faţă de Dumnezeu crează dependenţă.

inima nu urăşte e plină de afecte
dar duce lupte dârze pentru existenţă.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Muşcă-mă

Muşcă-mă, cu zâmbete senine
Să mă molipseşti cu dragoste de viaţă
Ca să râdă visele în mine
De cu seară până-n dimineaţă!

Muşcă-mă cu ochii tăi de foc
Ca să-mi înfierbinţi sângele-n vine,
Prinde-mă c-o glumă de mijloc
Într-un dans nebun printre suspine.

Să palpite dimineaţa-n mine
Languroasă zorii să-i privesc,
Să te-nvălui cu mişcări feline
Prizonier în suflet să te-opresc.

Muşcă-mă cu disperarea sorţii,
Fă din trupul meu o jertfă vie,
Ca în nepăsarea rece-a morţii
Să-ţi fiu scut de dor pentru vecie.

poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!