Poezii despre moarte și nas, pagina 3
Mausoleul
Mausoleul e plin, dau târcoale
toți căutându-și sarmale / sandale
pentru Crăciun, pentru plajă
căzuți cu nasul, ca-n ciorbă, în vrajă.
Un moș, o babă, o baobabă
cățeii lingându-și înfometați vreo labă
dau ture, cu cărucioarele
gândindu-se ce să fure. Soarele?
ăsta-i amanetat. Să cumpărăm
ce-a mai fost deja cumpărat? Luna?
e scumpă, la promoție a mai fost una
atunci un Pământ mic, magnet
de pus la rever, foarte discret?
Și-n oferte, între umerașe, zace
o chestie cu capace, pe care
nimeni n-o are. Doar
rândunica, stingheră
în mausoleul aglomerat. Este singura
care-a scăpat. Toți
ceilalți sunt morți vii
[...] Citește tot
poezie de Mircea Țuglea din Jivina, divina, O rândunică în mall (2015)
Adăugat de Radu Țuglea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Gripa la bărbați
Mă dor toți mușchii, șase sute treize'ș'nouă
De gripă zac și am putut să-i număr
Dar nu vă spun cât chin, nici nu enumăr,
Doar simt că o să mor, vă spun și vouă!
Bărbații, cei contemporani cu voi,
Nu sunt vitejii ce-i vedeți în filme
Sunt plângăcioși, mămoși, o culme
De lamentare. Ce o fi cu noi?!
Când un bărbat are virus de gripă
Și simte că-n sfârșit i-a venit ceasul
Îi cheamă pe cei dragi, își suflă nasul,
Și-i binecuvânteaz-așa, în pripă:
"Iubit auditor, v-am strâns la mine
Să vă vorbesc cu ultime cuvinte
Așa c-o să vă rog să țineți minte,
Până aici îmi fu, nu îmi e bine..."
[...] Citește tot
pamflet de Petrică Conceatu din Epigonisme (29 decembrie 2018)
Adăugat de Petrică Conceatu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Arginții
Treizeci de-arginți curați și grei,
Cu chipul lui Cezar pe ei...
Treizeci de stele sclipitoare...
și-un Rai întreg în fiecare...
După trei ani de-atât tumult,
o pungă de arginți nu-i mult!
Trei ani să te smerești, să taci,
cu ochi de vânător dibaci!
Trei ani cu arcul încordat,
s-aștepți cel mai de soi vânat.
Și... pân-la cerbul din omături,
mai, mai să-l scapi pe cel de-alături.
Trei ani de slujbă între sfinți!...
O, nu-i prea mult treizeci de-arginți!
Arginții mei, vânatul meu!
Acum mi-atârnă tolba greu!
Acum eu sunt bogat! Și pot
să cumpăr... via lui Nabot.
Ca Țiba, pot să iau șiret
moșia lui Mefiboșet.
[...] Citește tot
poezie celebră de Costache Ioanid
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dialogurile însingurării
spune-mi ceva frumos
aș vrea dar nu știu prea bine ce și n-aș vrea să rănesc
spune-mi că...
ai o casă frumoasă, ai o mașină super și îmi plac toate lucrurile tale
ceea ce dovedește că ai gust
știu. am gust, am miros, scot sunete și pot fi pipăit
îmi plac postările tale pe facebook și pe twitter
s-ar putea să-ți placă și patul dacă ajungi în el
și bucătăria, și micul dejun preparat
și barul și biblioteca
și cred că nici prezervativele nu-s chiar așa de urâte
vezi? știam că o să te superi. din cauza asta...
nu văd... tăcerile m-au orbit
și cuvintele, cuvintele s-au îmbrăcat cu trupul meu
ducându-mă de nas
eu nu știu să vorbesc așa ca tine, dar
darurile se dau de Paște și de Crăciun adică la naștere și la moarte
de ce ești așa de rău
eu? rău? glumești
cum poți spune despre cineva că e rău dacă nu îl cunoști?
[...] Citește tot
poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zăludă
Copiii nu se fac peste noapte,
nici fructele coapte, nu știi, zăludă,
cu cine ești rudă,
rupe-mi o pleoapă,
am să te pot recunoaște,
fiul tatălui tău, hău din hău,
cu cât ești mai modest, treci la rest,
de ce să iubești moartea dacă,
romană, sarmată,
n-ai înțeles bucuria unei păsări cântând,
nici strălucirea în ochii profesorului de Gând,
ai grijă ce vorbești, îmi șoptește,
te aud copiii și te spun lui nea Pește.
Iar o idee este mai importantă decât o catedrală,
spune spânul închinându-se pe ascuns,
ferește-te să devii victima adevărului,
omul își suflă nasul cu putere,
dar adevărul creator de iluzii?
Viața-i frumoasă, palpită, ca o pipiță,
O bomboană îți schimbă gustul,
[...] Citește tot
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!
Voci din goetia
voci groase
din clase înalte
înconjoară case
cu pisici de sticle
sparte, se răsfrânge
cioburi de clase
joase întemeiate în
a fiecărui pubertate
când coșuri iau moarte
sub forme de naștere
azvârlind pe seri de
pături grijulii renaștere
când în camera se ascunde
de obiective, imaginile subiective
propulsate din aparate, butoane
roșii și albe lângă mâini livide
rachete de mingi încete plasate
de glezne aride pe terenuri călcate
de însele pietrele încălțate cu piei animalice
în obosire se leagănă în viteze
[...] Citește tot
poezie de Cristian Lungu
Adăugat de Cristian Lungu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Balada chiriașului grăbit
Trec anii, trec lunile-n goană
Și-n zbor săptămânile trec.
Rămâi sănătoasă, cucoană,
Că-mi iau geamantanul și plec!
Eu nu știu limanul spre care
Pornesc cu bagajul acum,
Ce demon mă pune-n mișcare,
Ce taină mă-ndeamnă la drum.
Dar simt că m-apasă pereții,
Eu sunt chiriaș trecător:
În scurtul popas al vieții
Vreau multe schimbări de decor.
Am stat la mansardă o lună.
De-acolo, de sus, de la geam,
Și ziua și noaptea pe lună
Priveam ca la teatru, madam!
Când luna-mi venea la fereastră,
[...] Citește tot
poezie celebră de George Topîrceanu
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dreptatea leului (fabulă)
Leul, de multă vreme, ridicase oștire,
Să se bată cu riga ce se numea Pardos;
Căci era între dânșii o veche prigonire,
Și gâlcevire mare, pentru un mic folos.
Vrea, adică, să știe
Cui mai mult se cuvine
Să ție pentru sine
Un petic de câmpie
Și un colț de pădure, de tot ne-nsemnător,
Ce despărțea ținutul și straturile lor.
Acum sânge mult curse, și multe luni trecură,
Făr-a se putea ști
Cine va birui.
Elefantul năsos,
Și bivolul pieptos,
Cu lupul coadă-lungă
Multe izbânzi făcură.
Fiecare tulpină era plină de sânge.
[...] Citește tot
fabulă clasică de Grigore Alexandrescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cioara
Câmpul alb, ca un cearșaf,
Până-n zări se desfășoară...
Sus pe-un stâlp de telegraf,
S-a oprit din zbor o cioară,
Nemișcată-n vârf de par
Ca o acvilă pe-un soclu,
Oacheșă ca un hornar
Și macabră ca un cioclu;
Neagră ca un as de pică,
Sub nemărginitul cer;
Singuratică și mică
Cât o boabă de piper;
Gârbovă ca o feștilă
Într-un cap de lumânare;
Ca o mutră imobilă
De harap cu nasul mare,
[...] Citește tot
poezie celebră de George Topîrceanu din Migdale amare (1928)
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
A mai trecut...
A mai trecut, cu greu, o zi
în care gerul se-mblânzi,
nu mai fu aspru precum ieri
când n-aveai milă cui să ceri,
în casă stam baricadat
și o țineam tot în oftat,
în sobă jarul se stingea
și hornul parcă nu trăgea,
afară tot ningea, ningea,
fiori de viscol trimitea!
În ziua asta rece, tristă,
eu stau cu nasul în batistă,
mă mâniez că n-am căldură
și mi-e că fac temperatură,
mi-e groază de medicamente,
să încep iar cu tratamente,
bani cheltuiți pe chimicale
cu internare prin spitale.
Aș vrea să fie primăvară
când flori și iarbă să răsară,
[...] Citește tot
poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre moarte și nas, adresa este: