Subiecte: A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z | Poeți | Top autori | Top poezii | Poezii la întâmplare | Adaugă poezie

moarte și perfecțiune

Poezii despre moarte și perfecțiune, pagina 3

Goluri

conglomerat de viruși turbulenți
și de bacterii selectate cu migală
turnat de Tine într-un vas adiacent
perfecțiunii și la scară genială

cu suflet făurit din colb stelar
cu rațiunea dintr-un flux de energie
cu chipul Tău ce mi l-ai dat ca dar
și trupul Tău din luturile gliei

sunt totuși om. Mai sunt și muritor
și nu dispun ca Tine de vecie
și permanent mă macină un dor
caracteristic luturilor gliei

un dor de stele și de infinit
de gol ce naște totul și dispare
și naște iar și iar la nesfârșit
și totul ce se naște nu mai moare

[...] Citește tot

poezie de (aprilie 2018)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Tudor Gheorghe Calotescu

Îți jur pe o gură de rechin uriaș

că mi-ar fi mai simplu să culeg flori de pe cer
decât să ordonez gândurile poeților
oricum nimeni nu mi-ar cere vreodată să o fac
nici pe una nici pe alta
ba am să mor convins
că omenirea e perfectă și aproape minunată
înainte de a mă întoarce atom cu atom
în veșnicia minerală

îți jur frumos
ca într-un film clasic
pe o gură de delfin zâmbitor
că nimic nu e mai perfect decât nimicul
în timp ce îmi îndes în inimă
cioburi cioburi
luna

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Iubita mea

În viața mea cu cânt de liră,
Ești împlinirea unui vis;
Al tău farmec mă inspiră
Cu cugetări de paradis.

De când te-am cunoscut pe tine
Și-am început să te iubesc,
Mă simt trăind în altă lume
În care mă desăvârșesc.

Doar iubirea e în stare,
Să schimbe omul vechi de tină,
În om nou, ce-n suflet are
Bucurie, pace și lumină.

Aș dori, frumosul zâmbet,
Ce îl ai tu pentru mine ,
Să nu-l pierzi, în al tău umblet,
Prin astă lume de suspine.

[...] Citește tot

poezie de (mai 2013)
Adăugat de Sergiu MănușSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Amintiri din viitor

te invit în cabina mea
să ne iubim cum se iubeau oamenii
pe Pământ
am ascuns informații
din cele interzise nouă, cei ce semănăm cu oamenii,
putem învăța atingerea buzelor
eu am făcut-o cu duplicatul tău
și e rece
să ne trimitem duplicatele în sala experimentelor
vor exersa până la perfecțiune
apoi vom face totul fără greșeli

știi legenda cu explozia supernovei?
se spune că toți s-au transformat,
s-au strâns în brațe și alte lucruri interzise
au făcut

când se apropie moartea redevenim oameni

hai să murim pentru o clipă

[...] Citește tot

poezie de (21 noiembrie 2008)
Adăugat de Liviu-Ioan MureșanSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Transformări

Totul este o transformare perfectă
între viață iubire și moarte
ca un fir de păr căzut
în textura cearșafului nupțial
dansând șerpește pe pieptul bărbatului
apetisanta amantă
aparanțele devin focare de adevăr
fluidizate în spectre de lumini
și-n respirația trupului nedormit
pentru o neașteptată naștere
de tranformare între adevăr
iubire moarte și viată.

poezie de
Adăugat de Iulian LorinczSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Copilăria, craterul din suflet

am o amantă
cândva semănam perfect
Dumnezeu știe asta
mereu coboram unul în celălalt
și cu delicatețea unui copil făceam dragoste

sub cămașa din cânepă țesută de bunica
îmi ascundeam mâinile
ca un gest
îngenuncheam și spuneam
Tatăl nostru
cămașa mi-a rămas mică
și lumea aceea am pierdut-o
în ziua în care mama a luat
busuiocul din grindă și
l-a pus în odaia cu miros
de lumânare arsă...

țin minte
ploua mărunt și era frig

[...] Citește tot

poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de Teodor DumeSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

O scurtă poezie scrisă în momentul când râul umflat arăta ca un ocean învolburat

Am fost de felul meu încăpățânat și dependent de versurile perfecte,
m-am zbătut de moarte să găsesc cuvinte care să surprindă.
Acum, la bătrânețe, poeziile curg liber, în felul în care
la venirea primăverii florile și păsările uită suferințele-îndurate.

Un pavilion nou a fost construit pentru pescuitul la undiță,
dar eu prefer o plută de bambus în locul bărcii.
Dacă gândurile mele ar fi călăuzite de poeții Tao și Xie1,
noi am călători și-am scrie poezii împreună.

poezie de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Tudor Gheorghe Calotescu

Am trăit deja o mie de apocalipse

fiecare în parte perfectă și de netăgăduit
cum doar dezastrele pot fi uneori
în rest un univers de mici sau mai mari defecte
cât să mă pierd printre greșeli
călăuzit de reguli ale perfecțiunii

când nici măcar stelele nu cad perpendicular
pe coama înspumată a oceanului de vise
desenăm pe nisip teoreme ale veșniciei
din perspectiva morții
ca și cum am ridica nimicul la plus infinit

apoi sătul de respirat rai după rai
o să mă trezesc în același dulce iad
alergând după fluturi roz și plete blonde

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Iubire

Lumină... Da, Lumină
Lină se naște în lumea cea plină
De vrajbă și negru...
Lumină... Da, Lumină!
Să vină cu pace, cu pură
Dorință de credință,
În veci o biruință peste păcat
A voit, ca tu să nu treci în neființă...
S-a născut și jertfit
În lumea cea plină de vrajbă și negru
Și pentru a Sa moarte nu ne-am căit...
Căință... Da, căință!
Desăvârșire născută din Desăvârșire
Și-a luat trup material spre mărire
Dar si decădere, suferind batjocorire.
Steaua ni L-a vestit, frumoasă și clară,
Dar purpurie precum sângele
Ce avea să curgă din mădulare
Neprihănite... Patimi voite...
Jertfă ce avea să elibereze...

[...] Citește tot

poezie de
Adăugat de Rucsandra RizescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Am fost un rob

Am fost un rob întreaga viață.
O știi și tu, cum știu și eu.
O spun și o repet mereu
Deloc jenant, cinstit, pe față.

Să mă ascund, îmi este greu
Că tare-mi face greață
Un om c-o inimă de gheață
Considerat drept ucenic lui Dumnezeu.

Pe-al vieții caier ce mi-l torc
Am fost un rob desăvârșit
Căci n-am știut decât să-ntorc
Plăceri și mulțumiri la nesfârșit.

Plăceri ce nu se mai întorc
Iar când va fi să mor, mor fericit
Că mor întocmai ca un rob,
De orice sentiment, lipsit.

poezie de din Florile cireșului tânăr (2017)
Adăugat de Daniela GumannSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

<< < Pagina 3 >

Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre moarte și perfecțiune, adresa este:

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook