Poezii despre moarte și posibilitate, pagina 3
Bobârnacul
Nimeni nu poate să-și dea seama
Ce efect poate avea acest
Bobîrnac,
Nimeni nici măcar dumnezeu nu poate
Să-și dea seama,
Care a renunțat de mult la forțele obscure,
El lucrînd cu forțele supranaturale
Și cu puterile înzecite.
Să zicem că împing scama asta
Dîndu-i un bobîrnac la moacă.
Ea se prăbușește și se izbește de talpa de înger
Care tocmai trece prin aer
Îngerul răstoarnă un avion
Și căderea lui trage cerul
Ca pe o prelată.
Ecoul se amplifică, se amplifică
Stelele încep să țipe
Simțind cerul frigîndu-le de sub tălpi
[...] Citește tot
poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Posibil
Posibil să poposesc
La tine să te iubesc,
Săruta-te-aș cum pe floare
Fluturele de drag moare!
Posibil să mai cutez
Să vin să te-mbrățișez
Cum oaia caută mielul,
Iar pușca își vrea rastelul!
Posibil să te ador
Că sunt copleșit de dor,
Ca izvorul din pereți
Răcorindu-i pe drumeți!
Posibil iar să leșin
Tot plătind cu bani peșin
Pentru tine, pentru altul
Până m-o aflat tot satul!
[...] Citește tot
poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Moartea nu are margini
Moartea nu are margini,
ci creația prin care am primit limite
de evoluție în timp,
cu posibilitatea transmiterii
vieții mai departe
într-o fructificare deplin.
Lumea se reînnoiește continuu,
caută-n sine să-și descopere
izvoarele latente de magmă,
ce țâșnesc din interior în afară,
dau alte dimensiuni cunoașterii
în care pătrundem în fiecare zi,
să cucerim partea de univers
și să urcăm spiral cu spiritul.
Lumina ne călăuzește într-un poem
ce intră-n suflet
și ne mângâie cu fiecare rază
într-o iubire nemărginită
[...] Citește tot
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Balada reîntoarcerii în copilărie
iubite,
vom avea bani de caleașcă
și ne vom înhăma la ea cai înaripați
să retrăim copilăria pierdută
să ne prindă copilăria laolaltă,
cred că acum ni se-ndemână
să retrăim frumos
și să schimbăm imposibilul
în posibil
doar inima trebuie să ne urmeze,
să cânte și să danseze gavota,
să nu ni se-mpietrească.
(vom vorbi doar în limba poezească
și în limba gândurilor noastre)
o să ne simtă doar copiii
că vorbim aceeași limbă a copilăriei,
ba, chiar, vom vorbi aceeași limbă
acasă și pe oriunde,
o să ne deschidă morții noștri
ușa grea a copilăriei
[...] Citește tot
poezie de Mariana Didu
Adăugat de Mariana Didu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Alarmă de gradul "zero"
ninge peste morții ce trupurile-și țin
la margine de lume să sperie groparii
cu greutatea zilei trecută peste noi
în unghiurile drepte copacii se răstoarnă
și prind miros de umbră intrată prin fereastra
deschisă către soare mușcând o rază caldă
a sânilor la care se alăptase viața primită fără merit
iar clopotul ne sparge tăcerea în bucăți
ești ud până la carne
te-ai descompus în zâmbet prin părul meu ce ține
iluziile toate venite să-ntărească
un adevăr posibil născut în nebunia ființei mele oarbe
alunec peste plasa întinsă pentru îngeri
și-i văd încolonați cum duc pe aripi noaptea
trasând o dungă albă văzduhului cuminte
ești poezia scursă din rana mea de ceară
pătând țărâna arsă de ruga dimineții
mă paști ca necuratul venit să-mi prindă carnea
într-un cuvânt pe crucea destinului ascuns
poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Any Drăgoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Western
E timpul să pleci din orașul agrest,
pe-aici sunt ocnași cu plumb în măsele;
și-i foarte posibil un straniu incest,
o rupere-n forță de bande rebele.
Să umbli o vreme ascunsă sub șal,
cai repezi te-or scoate din târgul perfid;
sergenți plictisiți beau absint în local,
cu fața teșită de galbenul zid.
Ticsiți, în furgoane, umăr la umăr,
stau combatanții cu arme de foc;
vedetele circului mizează pe-un număr
de treflă corcită, în marele joc.
Vor fi busculade și morți cu mistere,
o lungă dezordine, meschini și fricoși;
apoi ai să vezi un decor în cădere,
și actori zăpăciți mâncând caltaboși.
poezie de Dumitran Frunză din Clopotul frigului (2000)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tatalui meu
Ninge lin în prag de seară
Număr clipele ce mă despart
Pâna la sosirea-n tară
Bolnav e tatăl meu la pat.
Suntem la mii de kilometri depărtare
Iar eu știu deși nu vreau să înțeleg
Că poate voi ajunge la înmormântare
Fără să am vreo posibilitate să aleg.
Și sper să ajung să îl pot vedea trăind
Să-i spun că mi-a lipsit
Să-l mângai și să-l aud vorbind
Să-l pot îmbrățișa în sfârșit!
Dar tristă, neagră, odioasa veste
Mă amețește, mă strânge și mă înfășoară
Ca un vârtej cuvintele rosteste
Cu plumb mă umple și mă doboară.
[...] Citește tot
poezie de D.N. Constantin
Adăugat de D.N.Constantin
Comentează! | Votează! | Copiază!
Măsuri extreme
pentru opt sute de oameni
înghesuiți în limuzine
au ajuns interlopii
sunt fii asfaltului și betonului
scuturat de bâte, cuțite, puști și pistoalele
plâng pentru un lider înjunghiat
de alt lider interlop
a înflorit un trandafir roșu
în pieptul celui ră
pus în sicriu de aur
după ce l-a crestat
acum se cântă zece zile
și zece nopți fără să fie nimeni
deranjat de o posibilă criză sanitară
reporterii nu mai pot respira
de la duhoarea vorbelor de ură și răzbunare
stau în breaking news păziți
de poliție și trupele antitero
noi stăm în spitale băgați
cu forța ne uităm la televizor
[...] Citește tot
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sfârșitul lumii
Nu s-a dat verde pentru sfârșitul lumii,
Trei dimensiuni mai sunt complementare,
Un cerc imens în centru ține timpul,
Discul voinicește materia-n mișcare.
Spațiul e iubirea pusă-n centrifugă,
Mierea ei e stoarsă în zâmbet și-n culoare,
Nu s-a dat verde pentru sfârșitul lumii,
Posibil e când steaua noastră moare.
Atunci se zbat cenușile-n consoane,
Vocalele sunt flori presate în țărână,
Singuri prevestim, fixăm sfârșitul lumii
Topindu-ne în flăcări, ținându-ne de mână.
Intrăm râzând în centrul unui cerc
Pe care l-am rotit în doruri și-n credință,
Ne poticnim în osul albit de Dumnezeu
Și-l facem lumânare aprinsă-n pocăință!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eden tv
împăcarea de seara târziu,
televizorul pâlpâie în beznă,
petele dispar miraculos,
setea e potolită continuu,
cuvintele ajung la destinație,
la fel mașina silențioasă
care răspunde dorințelor,
mâncarea și medicamentele
rezolvă tot, dinții nu mai cad,
casele nu se mai prăbușesc,
printre munți de ciocolată
oamenii nu mai au vârstă
cea mai bună dintre lumile posibile
mă primește la sânul ei
ca o mamă-strămoș
clipind blând din leduri,
ca o iubită nemuritoare
care luminează întunericul,
adorm legănat de vocile
[...] Citește tot
poezie de George Avram
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre moarte și posibilitate, adresa este: