Poezii despre moarte și posibilitate
poezii despre moarte și posibilitate.
Supa C
dacă din greșeală cu un ochi
la dinescu ai stors
o portocală-n supa duminicală
de pui poți
accepta că moartea citește ziarul și află din horo
scoapele naturiste că vitamina
C îi face zilele negre im
posibile și supa portocalie?
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nehotărâre
Fiecare trăim două, trei sau chiar patru vieți deodată,
Ne naștem,
Doamne, atât de tineri, încât
Din miile de vieți posibile
Nu ni se poate pretinde
Să știm alege doar una.
Animalele unei vieți vânează animalele celorlalte,
Peștii vieții mai mari înghit peștii vieții mai mici,
Crengile arborilor își sunt dușmane și se usucă-n hotare,
Soarele vieții a patra întunecă
Soarele-al treilea, soarele-al doilea,
Soarele prim.
Contrare, viețile se anulează una pe alta
Și, nehotărâți încă, și nematuri, murim.
poezie de Ana Blandiana din Cinzeci de poeme (1970)
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Povestiri fantastice" de Ana Blandiana este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la S-a întors lumea pe dos
La noi, totul e pe dos.
Bolnavul e sănătos.
Hoțu-i negustor cinstit,
Ura ne-a-împrietenit.
Bogatul este sărac,
Grasul plânge că e slab.
Nopțile sunt zile albe,
Prostului îi punem salbe.
Minciuna este regină,
Adevărul, impostor.
Omul bun poartă o vină,
Cel rău, binevoitor.
Tot răul este un bine,
Copiii ne mor cu zile.
Imposibilu-i posibil,
Imperfectul e perfect.
Frumosul este oribil,
Fără carte, ești deștept.
România este locul
unde apa arde focul.
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Delcă (2 mai 2018)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubiri neîmplinite
Ele sunt ca trenurile pierdute
Care nici n-au plecat din stații
Sau ca zborurile căzute în derizoriu
Care n-au decolat spre azur
Toate din tagma rătăcirilor
Vezi că iubirile au viață în sine
Dar mai întâi trebuie să se nască
Și unele mor înainte de a se naște
Iar alea sucombă hai hui
Și atunci se risipesc și dispar
În spații triste de regrete
Și în cuantumuri de nostalgii
Acele care erau posibile
Cândva erau cât pe ce să fie
Dar nu a fost să se împlinească
Ele pe urmă amplifică drame
Și multiplică alte ne împliniri
Sfârteca ceva prin suflete
Și taie răni adânc în răsuflări
Ori sfâșie văzduhuri de dor
[...] Citește tot
poezie de David Boia (14 aprilie 2016)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Au fost scrise 3 comentarii până acum.
Întrebări
Mă întreb deseori:
Dacă lutul trupesc va deveni cenușă
Și se va risipi în neant,
Se vor mai întâlni oare
Particulele, clipele-fluturi
Ce au îmbrățișat moartea
Dându-se pe sine universului?!
Și dacă da, va mai fi posibilă nașterea unei sosii
Ce va continua cursul gândirii
Și al sentimentelor
Celei născute întâi?!
poezie de Rodica Nicoleta Ion din ROGVAIV-ul stărilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
S-a întors lumea pe dos
La noi, totul e pe dos.
Bolnavul e sănătos,
Hoțu-i negustor cinstit.
Ura ne-a-împrietenit.
Bogatul este sărac,
Grasul plânge că e slab,
Nopțile sunt zile albe,
Prostului îi punem salbe.
Minciuna este regină.
Adevărul, impostor.
Omul bun poartă o vină,
Cel rău, binefăcător.
Tot răul este un bine,
Copiii ne mor cu zile.
Imposibilu-i posibil,
Imperfectul e perfect,
Frumosul este oribil,
Fără carte ești deștept.
Așadar,
România este locul
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Delcă (2 mai 2018)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lumina nu are drumuri
Număr pe degete posibilitățile existente,
îmi socotesc zilele rămase,
rațiunea devine o rană deschisă
din care nu ies.
Lumina nu are drumuri,
mă pornesc oricum purtat de raze
spre orizontul de argint.
Nu știu dacă voi ajunge,
dar toți mă încurajează
să nu mor.
Mă despart de păcatele lumii
și mă lepăd
până rămân gol și flămând.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
A imigra goală alături de golemi
toți se plâng de faptul că nașterea
în vremuri întoarse pe dos
nu ar fi posibilă fără
anotimpul ploios al unei alte planete
strivită de cine știe ce perete
și vândută la licitație
unei analiste bete
care confundă sicriele cu sarcofagul suprem
"Noi pentru asta bem!"
ne spune ea
în timp ce își cară planeta strivită
într-o cameră pipernicită
de care își aduce aminte doar atunci
când cineva îi ghicește-n cafea
se uită la ceas
și trasează un sicriu prin care se trece
nu când se moare
[...] Citește tot
poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Remember
Ce departe ești, întunecata mea iubită,
prin pereții odăii te văd ca prin sită,
și te-aud chemându-mă ca din altă planetă
și-mi scrii poezii pe obrazul de cretă.
E posibil, e posibil oare să nu pot muri,
să-ți aud vocea suind treapta nopții, și suind în zi,
să mă ridic în pat ca o stafie, ca marinarul de veghe,
să te zăresc în somn de la o mie de leghe?
Dar e posibil, întunecatul meu iubit,
să mă auzi cântând chiar când voi fi murit,
să mă vezi aeve în cereasca oglindă
și în părul meu stele să se stingă și să se aprindă.
Dar să nu te superi dacă sărutul meu va fi rece,
dacă dragostea mea ca un frig o să te sece,
dacă îmbrățișarea mea te va face să suferi
aducându-ți aminte, nu, să nu te superi.
poezie celebră de Emil Botta din Întunecatul april (1937)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
O posibilă trecere
spre mijloc rotindu-se
ca un val răstignit
între albii
singurătatea
absoarbe
din nimic
trupul meu
parte din moarte
purifică tăcerea crestată
pe crucea care începe
să crape
înspre vârf
miroase a lemn putrezit
încă respir
o tăcere anonimă
mă caută în zi
mă gândesc
să mă ascund
înăuntru
dar nu pot
[...] Citește tot
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre moarte și posibilitate, adresa este: