Poezii despre naștere și noapte, pagina 3
* * *
întindem bine de infinit,
durerea în puls -
imposibilul pistruiat dintr-o plăcere
cât să devenim
pământeni printre cuvinte...
se naște visul găsit
din viul nopții
cu mâinile în sân.
poezie de Florina Vulpoi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
cuvintele se sărbătoresc
chiar și între ele
a naștere iubim
întâmplările clipei -
copaci fără frunze
în cântecul înzăpezit
pe strada cu gropile tăcerii
noaptea face parte din vis
poezie de Florina Vulpoi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Naștere
Munți: cernire, tăcere și zăpadă.
Sângerie, vânătoarea coboară în pădure;
O, privirile moi ale sălbăticiunii.
Liniștea mamei; sub brazi negri
Se deschid somnoroasele mâini,
Când luna rece răsare năruită.
O, nașterea omului. Sub temei de stâncă
Apa albastră vâjâie nocturn,
Suspinând, îngerul prăbușit își zărește imaginea,
O paloare se trezește în odaia înăbușitoare.
Îndoită, luna
Iluminează ochii bătrânei împietrite.
Vaierul, strigătele facerii! Cu aripi negre
Noaptea atinge tâmplele băiatului,
Zăpadă, care cade domol din nor de purpură.
poezie clasică de Georg Trakl, traducere de Petre Stoica
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Gedichte / Poezii" de Georg Trakl este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Urletul limbii la nașterea poetului
într-o noapte în timp ce vuia
codrul din creștete
Dumnezeu mă soma c-o nuia
moale: rostește-te!
mă rosteam însă cum să-mi înalț
slava cu țipete?
nici o scară spre cerul de smalț
nici un scripete
mă rosteam însă vai! ce arbust
gingaș e sîngerul:
cum să-ncapă în trunchiu-i îngust
dracul și îngerul?
mă rosteam și dansau tot mai jos
astrele sprintene
Dumnezeu apăsîndu-mi gelos
burta sub pintene
[...] Citește tot
poezie celebră de Ștefan Augustin Doinaș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
La răscruce
depărtările noastre
îmi par a fi stele neînșeuate
vreodată de roua din câmpul astral
depărtările noastre sunt dulci
ca diminețile rare ce nasc
din noaptea materiei
dorul de zbor al cailor sălbatici
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Reverberații
umerii goi
nasc fluturi
e noapte și plouă
din umerii tăi cad ceruri
peste dorul ce mă ajunge
îndepărtată și rece
lumina putrezește
în lanuri de ploi
eu ce să aștept?
e noapte și frig...
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În seara de Crăciun
Afară ninge liniștit,
În casa arde focul;
Iar noi pe lângă mama stând,
Demult uitarăm jocul.
E noapte, patul e făcut,
Dar cine să se culce?
Când mama spune de Iisus
Cu glasul rar și dulce.
Cum s-a născut Hristos în frig,
În ieslea cea săracă,
Cum boul peste el sufla
Căldură ca să-i facă.
Cum au venit la ieslea lui
Păstorii de la stână
Și îngerii cântând din cer,
Cu flori de măr în mână.
poezie celebră de George Coșbuc
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Balade si idile" de George Coșbuc este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar 
Gând alb
Sâmburele se decojește de noapte,
din miez
naște colți flămânzi de soare
cu ploaia în ochi cresc.
De după hat
se aud șoaptele dimineții
în clopoței de ghiocel,
iubito, culeg un gând
și ți-l dăruiesc alb.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Înnoptare
m-aș cuibări în osul timpului
durerea îngenuncherilor aș asculta
înspre o altă lumină târându-mă
mi-aș lăsa numele scobit până la sânge
leagăn l-aș face fiilor pe nopțile mele
în somnul lor ar trăi flămânde patimi
secătuită mi-aș îngropa urmele
în carnea bătrână a pământului
aș răsări într-un miez de nufăr
mlaștinile pântec mi-ar fi încă o zi
mi-aș aprinde înserarea la căpătâi
îndurând nașterea ca pe o moarte
n-aș mai închide ochii la marginea căinței
osul timpului mi-ar fi deja mormânt
poezie de Ela Victoria Luca
Adăugat de Deea_deea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poem aiurea
Sunt zile când am inspirație cruntă
Și hăul din mine dispare
Sunt zile când picură ploaie măruntă
Și lacrima-i albă de sare
Mai sunt și senine cu cerul albastru
Și eu- lângă propriul soare
Dar sunt și în care mă simt un sihastru
Surpând albăstrime de floare
Și nopți încă sunt sfâșiate de lună
Și nopți fără ea, dar cu stele
Și sunt liniștite și sunt cu furtună
Și toate le știu ale mele
Din starea suavă de zi și de noapte
Din gri de nuanță nocivă
Se naște poemul cireșelor coapte
Și lirica mea cognitivă...
poezie de Iurie Osoianu (20 februarie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre naștere și noapte, adresa este: