nemulţumire

Povestea toamnei

Am lăcrimat când au plecat cocorii
Plutind uşor spre înălţimi albastre
Zburând lăsau din infinitul zării
Pustiu şi jar în sufletele noastre.

Când m-am întors, în jurul meu natura
Zăcea pe o saltea de frunze moarte
Şi viaţa-şi terminase aventura
Prin crengi hidoase, rupte şi uscate.

O linişte adâncă, nefirească
Paralizase-n-mine-ncet voinţa
Şi o imensă rană sufletească
Îmi devenise-acum toată fiinţa.

Când El văzu nemulţumit acestea,
Chemă cerimea la raport, în goană
Şi rescriind de la-nceput povestea
Luă naştere ceva ce-i zice, toamnă.

[...] Citeşte tot

poezie de Gelu Crisan
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Animalele nemulţumite

Ursul îşi deplânge soarta, având visul de-a avea coadă,
Crocodilul, din porniri frivole, îşi doreşte blană,
Câinele vrea iar libertate şi chiar aripi să nu cadă,
Iar pisica melomană, fără voce, parcă ar avea o rană.

Astfel stau şi-şi plâng de milă cele patru dobitoace,
Fără nicio mulţumire de-al lor paşnic trai,
Negândind că-n lume altul de durere poate zace,
Este cert că-n noi veghează pentru toţi o stea din Rai.

Morala: Mulţumeşte-te cu viaţa ta, deoarece a altora poate fi mai nefericită!

fabulă de Mirela Lascăr
Adăugat de Mirela Lascăr
Comentează! | Votează! | Copiază!

E o toamna tarzie

E o toamnă târzie în mine
Aluzii se aprind, fapte se sting.
Un fluviu turbat mi-e gândirea
Ce în propriile ape se îneaca,
Nu îmi regăsesc nemurirea
În fericirile de altădată.

O ceaţă aurie îmi acoperă ochi
Instinctu e un vechi anonim
Inutile sunt ghearele sorţi,
Totul e unic şi atât de sublim.

Se scutură frunzele arămii
Pe rând işi găsesc locul,
Toleranţa zace în câmpii
Regretele acoperă totul.

Nori îşi spun nemulţumirea
Confesiuni deşarte-
Din primăvara vieţi mele

[...] Citeşte tot

poezie de Cosmin Vasile Uglean
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

4 de Cupe (Sonet Tarot)

Dezinteres, închidere în sine,
Nemulţumire mare, apatie,
Încerci să înţelegi ce e cu tine,
Deşi inima ta prea bine ştie.
Te-ai plictisit şi nu mai ai dorinţă
Tot ce posezi acum banal îţi pare
Ai vrea să scapi de-această neputinţă
Ce te-a cuprins şi strâns te ţine-n gheare.
Întoarce capul şi fă ochii roată
Nu sta căzut aşa în reverie
Că lucruri noi în cale ţi se-arată,
Primeşte-le acum cu bucurie.

Când ce-a fost bun nu te mai ispiteşte,
Fă o schimbare, poate îţi prieşte.

sonet de Octavian Cocoş (22 februarie 2021)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lecţie de armonie

"Nepoate,
cică-ntr-o orchestră
(fiind ea cam dezacordată,
cum se întâmplă câteodată...)
în pauză porni taifasul.
— Eu sunt nemulţumit profund,
vorbi întâiul contrabasul.
Dreptate-n lumea asta nu-i!
Poftim: vioara, cât un pui!
Şi ea, în frunte;
eu, la fund!
— Eu, ce să spun?
sări un flaut cu-aroganţă.
Eu, descendent fără-ndoială
din prima sculă muzicală,
sunt pus, aşa, ca de nuanţă...
Se mai aude oare tonul
când sare bubuind trombonul?
— Dar eu? sări şi orga-n toi.
Eu sunt şi flaut, şi oboi,

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Costache Ioanid
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cooney Potter

Am moştenit de la tata patruzeci de acri de pământ
Dar, cu munca mea, a soţiei, a celor doi băieţi şi a celor două fete
Din zori până la asfinţit, am ajuns proprietarul
A o mie de acri.
Nemulţumit,
Dorind să ajung stăpânul a două mii de acri,
Am căznit în toţi anii cu sapa şi cu plugul,
Trudind, refuzând orice bucurie - mie, soţiei, fiilor şi fiicelor mele.
Squire Higbee greşeşte când spune
Că am murit fiindcă am fumat ţigări Red Eagle.
Mâncatul pe genunchi şi băutul cafelei la repezeală
În timpul aratului, semănatului şi recoltatului
M-a adus aici înainte de vreme, când abia împlinisem şaizeci de ani.

epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aventuri la poartă

Într-o vineri vine Rică
Predispus pentru taifas
Bate-n poartă, bate, strică
- Îs Rică, frate, hai că ştiu că eşti acas'...

Nu-i deschid, îl las să bată
Strigă a nemulţumit
- Hai Petrică, ieşi odată
Că pe Trică l-ai primit...

E nervos, figură tristă
N-are chef ca să se ducă
Trage, zgâlţâie, insistă
Până-mi rupe o ulucă

Nu-s dispus s-amplific larma
Stau pitit după perdea
Mă-nervez, pornesc alarma
Pac butonul şi dau drumul la căţea

[...] Citeşte tot

poezie de Gheorghe Gurău (2009)
Adăugat de Gheorghe Gurău
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rutină

curiozitatea m-a tras de urechi din prima clipă şi primul ţipăt
până în primul pat străin ce respira sudoare
apoi a intervenit obişnuinţa
o zi de muncă, o seară
o noapte-moarte
şi iată-mă ajuns în momentul
în care povestea se cere ascultată, retrăită
dar timpul urlă că nu mai are răbdare
ceasul ticăie, hârâit
timp a fost. cum l-ai trăit?
repetitiv. obsedant.
cenuşiu. inutil.
nemulţumirea urcă toate vasele capilare
şi-ar vrea să mă pălmuiască. ţipând:
nerecunoscătorule!

poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Câinele şi măgarul (fabulă)

Cu urechea pleoştită, cu coada-ntre picioare,
Câinele, trist şi jalnic, mergea pe o cărare.
După îndestul umblet, iată că-l întâlneşte
Un măgar, şi-l opreşte:
"Unde te duci? îi zise,
Ce rău ţi s-a-ntâmplat? Şii, parcă te-a plouat,
Aşa stai de mâhnit."

- "Dar, sunt nemulţumit.
La împăratul Leu în slujbă m-am aflat:
Însă purtarea lui,
De e slobod s-o spui,
M-a silit în sfârşit să fug, să-l părăsesc,
Acum cat alt stăpân; bun unde să-l găsesc?"

- "Numai de-atât te plângi? măgarul întrebă;
Stăpânul l-ai găsit, îl vezi, de faţă stă.
Vino numaidecât la mine să te bagi:
Eu îţi făgăduiesc
Nu rău să te hrănesc;

[...] Citeşte tot

fabulă clasică de Grigore Alexandrescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Art deco

Jurnaliştii ne scufundă într-a patra putere în stat
Şi ne scot de acolo gata botezaţi, ne dau o palmă la fund
ne îmbălsămează

Îmbrăcămintea cea nouă nu ne vine, căutăm nemulţumiţi
satisfacţia în muzica gărilor dezafectate
A centrului vechi, a centrului nou şi a toate cele câte mai sunt
Împodobim gardurile cu boturile câinilor comunitari
Cu maşinile uzate, în industria postmodernă, albastrul nu ne mai ţine de cald
Poeţii cad sub masă pradă delirului
Pe acest pământ
Nu mai bate nici o boare de vânt.

poezie de Irina Lazăr
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!