Poezii despre noapte și odihnă, pagina 3
Moartea Mariei
Ce să însemn în gând, în noaptea groasă,
Din ceasul rău, din apele tăriei?
Întinse moartea mâna fioroasă
Și, cald, culese sufletul Mariei.
Odihna veșnică îi stă acuma
Pe ochi, pe buze și pe mărțișoare,
N-o mai călca, zglobie, toamnele și bruma
Și n-o mai pune vara-n chiotoare.
Cinci oameni vor veni după amiază
Cu pași de pâslă și cu mâini uscate
O vor culege parcă ar fi trează
Și-or aștepta să-i dea niște agate.
Dar pân' la urmă rece va rămâne,
Cu cer și cu țărâna măritată;
Isuse 'nalte, nobile stăpâne,
Dece chemași, la tine, mândra fată?
poezie celebră de Ion Pena din revista "Drum" (noiembrie 1938)
Adăugat de Marin Scarlat
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pacea lucrurilor simple, primordiale
Când disperările acestei lumi cresc în mine
și mă trezesc noaptea la cel mai mic zgomot, temător
pentru ce-ar putea deveni viața mea și-a copiilor, m-apropii
de locul unde-și odihnește frumusețea rața sălbatică, cobor
lângă firul apei acolo unde pescuiește marele stârc.
Pătrund în pacea lucrurilor simple, primordiale,
care nu-și taxează propriie vieți anticipând necazurile viitoare.
Intru în realitatea apelor calme, a lucrurilor esențiale.
Și simt deasupra stelele zilei, stele care
deși nu se văd, există. Mă odihnesc o vreme-n această
lume binecuvântată și-s liber ca un delfin în mare.
poezie de Wendel Berry, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Seară de iarnă
Focul trosnește în sobă,
E cald și îmi este bine
Iar luna lunatică-n ceruri
Mi-arată drumul spre tine!
Afară în albul zăpezii
Se cern vise mari din înalt.
Te simt atât de aproape
Și dorul se vrea alinat.
Și gândul mă poartă spre tine
Mă rog să îmi fii sănătos
Iar zilele fie-ți senine
Precum al tău suflet frumos!
O vrajă e totul in jur
Și iarna la foc mi-o petrec
Când stelele nopții devin
Minuni pentru clipe ce trec.
[...] Citește tot
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Între verde și albastru (2010)
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Reculegere
Durere, fii cuminte, reintră-n calm, frumoasă,
Doreai să vină Seara; privește-o cum coboară:
Peste oraș, tăcută, o atmosferă joasă,
Dând unora odihnă, la alții grijă-amară.
În timp ce gloata lumii de vechi plăceri setoasă
Se lasă biciuită ca de-un călău, ocară
Și remușcări culege serbare vicioasă
Durerea mea, dă-mi mâna și să fugim, fecioară,
Departe. Iată anii cei morți cum se arată
Pridvoarelor de ceruri, în haină demodată,
Din ape-adânci Regretul, surâs opalescent
Și Soarele se stinge sub arcul unui nor;
Da, draga mea, e noaptea sosindu-ne ușor
Precum un lung lințoliu sosind din Orient.
sonet de Charles Baudelaire, traducere de Radu Cârneci
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonetul 27
Epuizat de trudă, grăbit mă duc în pat
Picioarele ostenite de mers să aibă odihnă
Însă apoi cu capul, la drum plec imediat,
Căci mintea e activă când trupul stă în tihnă.
Iar gândurile mele, de-aici din depărtare
Spre tine-ar vrea să vină într-un pelerinaj
Și-mi țin pleoapa deschisă, deși atârnă tare,
Dar ele merg ca orbul în beznă, cu curaj.
Și ochiul fanteziei, ce te-a găsit pe dată,
M-ajută să-ți văd umbra, ce ca un giuvaer
Face ca noaptea neagră să fie luminată
Iar chipul ei în vârstă îl face tinerel.
Și-astfel, ziua că merg, iar noaptea că gândesc
De grija mea și-a ta eu pacea nu-mi găsesc.
poezie clasică de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Adio, copilărie
Adio, copilărie!
Azi am împlinit 76 de ani.
Nici nu știu cum au trecut,
Nici nu știu când am crescut.
Mai întâi mi-au crescut ochii,
Apoi pantalonii,
Mi-a crescut curiozitatea,
Și apoi dorința,
După aceea,
Mi-a mijit mustața,
Și, o vreme, mi-a crescut
Știința de carte.
Apoi mi-a crescut familia,
Experiența,
Salariul tarifar
Și concediul de odihnă,
Pe urmă mi-a crescut,
Pofta de avere,
Intoleranța,
Și tensiunea arterială,
[...] Citește tot
poezie de Eugen Ilișiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Suflet pierdut
Priveam lumânările si florile aduse de voi
Priveam plângând trecutul și ne vedeam pe noi
Am fost prea fericiți în lumea noastră blândă
Acum v-am părăsit sunt doar o stea plăpândă.
Cand vântul bate-afară și-n jur e plin de șoapte
Eu iar vă vizitez, târziu, în miez de noapte
Aș vrea să intru-n casă dar sunt oprit de îngeri
Și iarăși am să plec învăluit în plângeri.
Am fost un suflet bun dar cu mii de păcate
Nici nu credeam că e, pedeapsă moarte
Aș vrea doar să vă spun să credeți în Cel sfânt
Ca veșnic să aveți, odihnă în mormânt.
poezie de Alin Ojog (4 decembrie 2021)
Adăugat de Alin Ojog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ești iubirea mea
Ești iubirea mea de-o vară,
Furișată-ntr-un sărut,
Ce-nspre coapse-ncet coboară
Și-n parfum de așternut.
Eu... cu mintea mea nebună
Mi-te am... și mi-te duc
Pe un colț uitat de lună,
Unde... visele-mi usuc.
Ești iubirea mea de taină,
Dezgolită de cuvinte,
Prinsă la rever de haină,
Mătăsoasă și cuminte.
Eu... te despletesc de gânduri
Și-n odihna nopții... blândă,
Pun speranțele în rânduri,
Când luceferi stau la pândă.
[...] Citește tot
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nebuna noapte de iubire
Privind pe boltă stelele aprinse
Cu dor nebun de buze și suspin,
Pe pragul desfătărilor nestinse
Am așteptat cu floare de mălin.
Tu ai venit cu buzele flămânde
Și șoapte renăscute din tăceri,
Ca să trăiești dorințele arzânde
Sedusă-n labirint de mângâieri.
Eu am șoptit cu vocea însetată:
-Prin Universul nopții te aștept-
Și ne-a unit destinele de-odată
Nestăpânita strângere la piept.
Și un talaz e-a trupului dorință
Nascută-n nopțile de așteptări,
Îmbujorând de-acum a ta ființă
În mângâieri și blânde sărutări.
[...] Citește tot
poezie de Nicuță Ioan Lungu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am devenit foarte păros
Am devenit foarte păros, am păr pe tot corpul.
Mi-i teamă că vor începe să mă vâneze pentru blana mea.
Cămașa colorată pe care-o port n-are la dragoste lipici,
arată ca fotografia aeriană a unui nod feroviar.
Noaptea, sub pled, trupul meu e treaz și disponibil,
ca ochii unui om acoperiți înainte de a fi împușcat.
Rătăcesc pretutindeni, fără odihnă; prea
înfometat de viață voi muri.
Încerc, totuși, să fiu calm, ca o movilă cu toate orașele distruse,
neturburat ca un cimitir.
poezie de Yehuda Amichai, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre noapte și odihnă, adresa este: