Poezii despre neodihnă
49 de poezii despre neodihnă.
Căutări
În drum
spre soare,
ard ca o lumină
și-n raza lunii
mă găsesc
arzând,
îngemănând
dorul cu neodihna
din
căutările-mi
pe-acest pământ.
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Secvențe în alb și negru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Hristos a înviat
În noaptea cu lumini și neodihnă
O piatră de mormânt... s-a ridicat,
S-aducă-n suflet bucurii și tihnă,
Lumii vestind... Hristos a înviat.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ce lumini neodihnite ale morților slăvesc
Pământul din care ești universul românesc?
Ce gând sumbru-mi osândește vechiul meu hotar neșters,
Și ce patrie există fără niciun univers?...
catren de Ștefan Radu Mușat din poezia, Cântece de pâine nouă legănau acest pământ - Exercițiu de patriotism
Adăugat de Nicoleta Mușat
Comentează! | Votează! | Copiază!
Neodihna tatălui meu
Când se-ntorcea de la câmp,
tatăl meu frământa între umeri
întunericul nopții,
partea de lună dăruită câmpiei
intra in ochii lui
fără aer și fără ciocârlii.
Tatăl meu își mutase casa în gânduri
și nu știa dacă pașii lui de aud
ori numai puii de lup
lângă roțile carului.
poezie de Marin Rada
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De veghe în al timpului turn
Stau rezemat cu spatele de al timpului turn
în care, necontenit, un clopot tot bate
spre neodihna mâinii care mă sprijină de aer
și a talpei ce oprește a lutului zbor,
ce zădărnicește marea universului roată
nu știe nimeni de când se-nvârtește
ca să țină odată-n căuș
strigătul de sete obosit de atâta urcuș ,
animal ce-și leapădă la fiecare pas haina
și la celălalt alta i se așterne în drum.
Neastâmpăratul licurici mă va pierde
printre vești de-ntuneric și de răcoare.
Paznicul luminii se apleacă peste zori,
strigă neodihna neînvinsului somn
care cu zmeul a stat milimetric la trântă...
Un alt stăpân tot caută prin vremi neodihniți sori
peste care, încă nimeni, nu s-a declarat domn.
poezie de Aurel Ștefan Drăgan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ochi ruginit
Mereu trebuie să-mi șterg
articulațiile somnului
de neodihnă.
Undeva, mama
plivește zarea de singurătate.
Doamne, nu mai amputa lumina!
Ochiul acesta imens,
de rugină,
este urna oarbă
în care trăim pentru moarte.
poezie de Eleodor Dinu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pe mare
Singură, stau în bătaia vântului, pe puntea
Unei nave, care se tot ridică și tot coboară,
Beznă tulbure-n jur, apă sălbatică sub mine,
Biciuită de furtună, vâjâind în noaptea barbară.
Pământul e-încruntat, marea neprietenoasă,
Caut loc de-odihnă pe neodihnita mare;
Trebuie să lupt zi de zi, să mor luptând,
Cu o rană nevindecată-n suflet, temătoare.
poezie clasică de Sara Teasdale, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
În oglindă
Se oglindește timpul în istorii,
Nămeți de stele veșnicii dizlocă,
Căci dincolo de vise iluzorii,
Meteoriții moartea o invocă.
Se nasc morminte-nfiorându-și tihna -
O cumpănă de vise și de plăgi...
A renăscut în suflet neodihna
Și-și strigă ne-mplinirea inorogi.
O altă eră-și cere întrupare
Erup vulcani cu sărutări de vis,
Se sting pe sâni poeme non-carnale
Când mări, perfecțiunea au atins.
Pe plaja nisipoasă a uitării,
Au eșuat balene, nave, bărci...
S-a hotărât întoarcerea acasă,
Dar, timpule, doar tu nu te întorci....
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eram
eram femeia răscolind neodihna,
mutam pereții din loc
și-i atârnam de lună.
nu existau sensuri moarte
doar clipe pline de fluturi
culese fără migală din orice culoare
și-un rai plămădit din lumina din ochi.
te culegeam din iarba albastră,
imploram umbrele să te lase în pace.
m-au răpus cuvintele nespuse,
cămașa gri lipită de bandaje,
palmele neodihnite de fiecare zi,
detaliu plin cu neliniști, fără minuni,
golul născut din timpul spart,
treptele de ceară de sub tălpi.
exilul meu a evadat invers,
cu fluturii ce secretă nori
[...] Citește tot
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când...
Când stelele alunecă
În râuri curgătoare către pământ,
Visele se opresc la barierele sufletului,
Aducând lumina prin vene,
Celor neodihniți de iubire.
O altă lume se naște în suflete
Și altor luciri ne închinăm clipele.
Dormiți! Somn ușor!
Versuri line, printre îngeri, împodobesc viitorul...
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre neodihnă, adresa este: