Poezii despre noapte și zoologie, pagina 3
Poem de dimineață
Lumea
este creată
în fiecare dimineață.
Sub săgețile
portocalii ale soarelui
grămezile
de cenușă-ale nopții
redevin iarăși frunze
și se prind de ramurile-înalte- - -
și iazurile apar
ca niște haine negre
pe care sunt pictate insulele
de nuferi ai verii.
Dacă este în natura ta
să fii vesel,
vei înota departe-n lungul unor siaje catifelate
[...] Citește tot
poezie de Mary Oliver, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Scrisoare către bunici
Pentru scumpul meu Petricuță
"Bunicule, ajută-mă în mers,
Că sunt și eu o ființă-n Univers,
Călăuzit de-o soartă și-un destin
Și-acest Pământ nu-mi este azi, străin.
Ajută-mă, dacă nu-ți este greu,
Pentru că știi mai mult decât știu eu,
Din ce-ai văzut în timp în acest veac
Poți ca să-mi spui și mie ce să fac.
Eu sunt copil, dar pot ca să-nțeleg
Dacă m-ajuți o taină s-o dezleg,
Voi reuși cu timpul să pricep,
Numai să-mi spui de unde să încep.
Să mă ajuți cum să citesc în hărți,
Cum să descopăr lume-ascunsă-n cărți
Și-n Universul cel nemărginit,
[...] Citește tot
poezie de Petre Gigea-Gorun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Noapte de lumină
noapte visată și regăsită
printre semințele timpului
învăluită în patimi cu aromă de opium
și de poezie sângerândă precum amurgul
o astfel de noapte mă trezește
din așternutul de himere
din visul pietrei țărmului
din cetatea cu porumbei
rotindu-se prin Agora
într-o astfel de noapte
cresc ziduri de stele
tu îmi citești în palmă toată istoria
în ea sunt scrise caravanele
versetele străvechi
poemele de iubire
nopțile de amor
binecuvântarea sferelor
în palma mea tu îți citești nașterea
[...] Citește tot
poezie de Alina Beatrice Chesca (9 martie 2011)
Adăugat de Alina Beatrice Chesca
Comentează! | Votează! | Copiază!
Să mă întorc acasă
Să mă întorc într-un târziu acasă,
Ca dintr-o bătălie pierdută,
Ca dintr-un pustiu care doarme.
Să urc încet scările,
Ca și cum numai umbra mea ar fi,
Imaterială, acolo. Să trag podul,
Să tai orice punte și în urma mea doar noaptea
Să pâlpâie ca un gol, ca un ocean rece și negru.
Să mă întorc acasă
În micul paralelipiped de beton
Ca într-un refugiu, ca în toracele
Unui animal mare și cald, ca într-un rest
De memorie. Să-mi pierd urmele,
Să-mi pierd auzul, să-mi pierd văzul
Și doar un simț necunoscut să lucreze, uriaș, în tăcere, în mine,
Să fiu singur. Un scrib într-un sarcofag,
Într-un labirint nesfârșit, într-o noapte de piatră.
poezie de Mircea Florin Șandru din Caut un loc curat (2016)
Adăugat de Carmen2015
Comentează! | Votează! | Copiază!
Arbore neînțeles
În traistă port lucruri vechi,
din ieși un strigăt ce stă de strajă în noapte
și va rosti nedeslușite șoapte
pe care le-am scăpat
când merindea o-mprățtiam pe la popasuri,
acolo un animal stă la pândă
ca să-mi pună în cârcă o floare.
Am întins brațul
și m-a fulgerat întinsul în care mă subțiam;
am ajuns un arbore neînțeles
cu rădăcina în ceruri,
în crengi doar omizile lumii se înghesuie
să-mi scuture dulceața,
fără o urmă de frunză m-au lăsat
abandonându-mi ca zălog, mătasea.
poezie de Aurel Ștefan Drăgan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Acolo
înlăuntrul ființei mele
sunt zidiri
până în miezul nopții
se aud cazmalele
știu
se lucrează
mai mult sau mai puțin
cu voia mea
ori cu voia Ta
mă latră gândurile
mă aleargă uneltirile
vechile animale de companie
acolo
înlăuntrul ființei mele
sunt căderi
până în zori
când colții fiarelor
se înfig
știu
[...] Citește tot
poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Verisoara, fata de pension...
Verisoara, fata de pension, imbracata in negru, guler alb,
Te iubesc pentru ca esti simpla si visezi
Si esti buna, plangi, si rupi scrisori ce nu au inteles
Si iti pare rau ca esti departe de ai tai si ca inveti
La Calugarite unde noaptea nu e cald.
Zilele ce au ramas pan'la vacanta iar le numeri
Si ti-aduci aminte de-o gravura spaniola
Unde o infanta sau ducesa de Braganza
Sta in rochia-i larga ca un fluture pe o corola
Si se-amuza dand mancare la pisici si asteapta un cavaler
Pe covor sunt papagali si alte animale mici
Pasari ce-au cazut din cer
Si lungit langa fotoliul ce-i in doliu
Jos - subtire si vibrand - sta un ogar
Ca o blana de hermina lunecata de pe umeri.
Dansa vrea sa o ridice dar
Isi aduce aminte si isi mangaie colierul de pe gat
Pentru ca zareste cavalerul - si atat...
...
poezie clasică de Tristan Tzara
Adăugat de Alina Niculescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ca silabele unui mare pian
Pot sta treaz o noapte întreagă lângă tine, în întuneric,
E o nebunie, recunosc, dar mie îmi place și
Tot ce îmi place mă odihnește. Cunoaște-mă!
Spune noaptea, cunoaște-mă!, spune sufletul,
Cunoaște-mă! spune lumea de forme a nopții.
Îmi deschid încet floarea craniului, îmi deschid
Venele, îmi deschid întreaga poartă de sânge,
Deschid auzul, ca o membrană imensă,
Deschid nervii, ca o plasă de fire electrice,
Pun șira spinării să stea la pândă, și ea, ca hiena
În pustiu, își scoate ghearele și așteaptă.
Veniți sunete!, spun, veniți sunete!; și ele vin,
Ca silabele unui mare pian, ca o rostogolire calmă de ape.
În fiecare noapte alte sunete, mai ciudate și mai difuze.
Dacă închid ochii le văd, ca niște forme aeriene,
Plutind în dezordine peste străzi, purtate de curenți,
De vântul subțire al nopții. Aș putea alcătui viața
Numai din sunete, mi-aș putea-o imagina,
Totul ar putea fi construit numai din sunete:
Muntele, orașele, animalele, oamenii, dragostea, somnul,
[...] Citește tot
poezie de Mircea Florin Șandru din Ca silabere unui mare pian (2011)
Adăugat de Carmen2015
Comentează! | Votează! | Copiază!
Umila speranță
neagră e noaptea
în care ați ucis lumina
din mine, din tine
e tragic și nu e bine
în noaptea asta
chema-voi la masă
animale flămânde
să smulgă fâșii dintr-un trup
răstignit pe o cruce la răscruce de vânt
pe masă voi pune o inimă
mi-ați smuls-o din piept
într-o clipă nebună
ochii mi-s uzi și lacrimi curg
se scurg din mine pe străzi amputate
mă dărui vouă în noaptea cea nouă
eu nu mai am ce să mai fac astăzi cu mine
în astă cloacă, murdară, urâtă și hâdă
vino Doamne să vezi ce a mai rămas din lume
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cine dracu' mai e și Tom Jones?
Mi-o trăgeam
cam de două săptămâni
cu o fată de 24 de ani
din New York era
pe vremea grevei
gunoierilor, dar
într-o noapte
a apărut muierea mai în vârstă
și-a spus, " vreau să-mi văd
rivala." a văzut-o
și-atunci a spus, " o,
ești o fătucă drăguță!"
apoi ce-mi mai amintesc
sunt miorlăiturile de pisici sălbatice
țipetele și zgârâieturile alea
scoase de animalele sălbatice,
sânge și să ** ***...
eram beat și în chiloți.
am încercat să
le despart și-am căzut
[...] Citește tot
poezie clasică de Charles Bukowski, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre noapte și zoologie, adresa este: