Poezii despre obstacole și timp, pagina 3
Simt cum vine toamna
Nu mă căuta în altă parte,
o să mă găsești dincolo de gânduri
acolo unde inima se pierde-n iubiri neîmplinite
și nu mi-e teamă de drumuri,
am crescut împreună cu ele.
Zilele mele trec după bunul plac al vieții,
rămân mirate de mersul soarelui
cu razele binevoitoare și calde.
Voi continua să ascult greierii și păsările
și-mi voi arde trecutul pe marginile timpului,
apoi voi desțeleni prezentul de piedici
și voi călători până la capăt.
Simt cum vine toamna ruginită și palidă de ploi,
îmi pare rău că ne așteptă și nu ne grăbim,
mi se pare că te bucuri
și-mi oferi câte un surâs atât de nostalgic
fără cuvinte.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cheiuri
În cercul sărat al razelor de lună
Prova lotcii face reverențe nimănui,
Scurmă-n apa sclipitoare
Și-și scutură umbra
Într-o înșelătoare plasă de lumină.
Un lanț ruginit într-o poziție de reptilă
E legat de pământ cu brațele buruienilor;
Două vâsle, umezite de apa dulce
Sustrasă aerului, stau înclinate
În furcheții naufragiați ai unor crabi.
O plută care nu poate exista călătorește
Nasul unei vidre.
Elegant, un scoicar
Pe două picioare portocalii și nervoase
Fluieră, țipă și-njură pe cineva.
Mareea respiră, într-un soi de balans
[...] Citește tot
poezie clasică de Norman MacCaig, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Supremație
Omul? Un atom!
Nu dintr-o oarecare moleculă,
El transformă totul în nou,
Și zboară spre lună.
Piedici nu are în cale,
Pentru el totul se poate,
Viață mai lungă, din noapte,
El face o nesfârșită zi,
Căile din spații astrale,
Enigme nu vor mai fi.
Și pe toate în parte,
Cu asalt le va cuceri.
Apele transformă-n lumină,
Iar continentele pustii,
Vor deveni,
O înfloritoare grădină.
Viața ne va fi fericire,
[...] Citește tot
poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Răbufnire
Vă uitați zilnic ca și mine spre infern,
Vă vedeți singuri c-ați ales mințitul tern
Înfășurat cu fular alb pe gât de stârvuri
Ce vă înșeală, vă tot fură, vând în târguri!?
Vă îngroziți de măcelarii "doctori" ciocli
Ce vă omoară mame, fii și ca și popii
Se întrețin "nevinovați" în găști scârnave
Doar să vă-ngroape; sunteți piedici vii, bolnave!?
V-au transformat în delatori, turme de oi
Ce se tot tund până la zero, proști puhoi
Ce stați la cozi să vă plătiți dări aberante
Lor cu palat, "popor" ce-și zic, de averi tentante!
V-au făcut "stat", plini de poliții, bodyguarzi,
Nu să v-ajute, să vă ardă, foc, bastarzi
Că nu de-ai lor sunteți, că cinstea-i o prostie
Și nu vă pot avea de sfat pentru hoție!
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (11 februarie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Refrenul toamnei
dărâm obstacole ca-n jocul de popice
romantismul să crească și-n livezi de gutui
sentimente tandre îmi sunt propice
de zâmbete stelare ochii nu-s sătui.
am așezat la poartă cununi de spice
tradiția străveche încă se păstrează
ziduri de poezie le-ntăresc să nu pice
peste luminile care mă antrenează.
livezi răspândesc arome de mere
strugurii s-au copt pe araci vânjoși
toamna îmi predă alese maniere
oferă binefaceri prin oameni miloși.
pe cerul fericirii zboară albatroși
timpul meu ocolește vulcani noroioși.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rezonanțe mitologice
pe firul Ariadnei caut drumul Agorei
piața cu vise cu hrană pentru suflet
de m-ar ninge minuni din cutia Pandorei
n-aș mai întâlni obstacole prin umblet.
mă bântuie în noapte fantome din Olimp
zei flamânzi de trupul meu dulceag
versuri în lumină scriu în lucid timp
semințe de gânduri răspîndesc pe meleag.
îi fac o reverență mărețului Apollo
eternitatea lui este solemnă
pe scară de raze urc până acolo
de iubirea solară vreau să fiu demnă.
ard ca focul sacru de la Prometeu
flăcări de dorințe port sub decolteu.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Înțelepciunea timpului
primăvara a intrat în câmpul muncii
iarna obosită s-a întors la Nord
n-o să-i mai simt gerul aspru-i fiord
și ghiocei vestesc frumusețile luncii.
lumina voioasă se așterne pe munți
mirările lor sunt florile de colț
curcubeul surâde fixat într-un bolț
bucurii angelice vibrează sub frunți.
brândușe afișează emoții violet
cerbii înfruntă lupii în crânguri
rugăciuni evlavioase ard pe ruguri
fluturi învață valsul la al școlii balet.
înțelepciunea timpului vorbește în muguri
eu sar peste obstacole ca un abil atlet.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Îndoială
Că ne-am iubit nu-i nici o îndoială
Că ne iubim ne îndoim puțin...
Căci poate că stupida plictiseală
Ne-a strecurat în suflete venin.
În veacul strâmb și plin de umilințe
Și ros de piedici și-ncercări grotești,
Lipsit de sensuri, taine și credințe
E tot mai greu și tragic să iubești.
Și totuși, plin mi-e sufletul de tine
Iar inima mea bate-n pieptul tău...
Dar nu mai știu de asta-i rău sau bine
Și tot mai des mă simt meschin și rău.
Mă arde-n noapte aspra întrebare
De-i dragoste-ntre noi sau doar un joc...
De nu cumva ne mințim cu ardoare
Și-i așteptăm sfârșitului soroc.
[...] Citește tot
poezie de Boris Ioachim
Adăugat de Boris Ioachim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Horoscop nocturn
noaptea mea are stelele prinse în păr
mă răsfață doar cu șoapte de iubire
mă ninge cu speranțe din petale de măr
lumini angelice îmi streacoară-n privire.
noaptea mea mă ține de tine aproape
iubitul meu cu dulce mângâiere
noi deținem timpul vestit în horoscoape
ne-a oferit extazul cu mândre maniere.
suntem doi actori cuprinși de nostalgie
un film de iubire am creat amândoi
țînându-ne de mână alergăm prin magie
sărind peste obstacole, furtuni și ploi.
am aprins o stea în constelația iubirii
noi suntem pentru veșnicie mirii.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Constructorul de poduri
Un bătrân mergând pe un drum singuratic
Ajunge în ceasul asfințitului rece și gri, tomnatic,
La prăpastia adâncă a unui râu cu vadul lat,
El a traversat în lumina amurgului, săracă,
Fără teamă șuvoiul umflat și apa lui buiacă;
Dar, odată-ajuns dincolo, s-a-întors și s-a apucat
Să dureze-un pod pentru-a lega un mal de celălalt.
" Bătrâne," i-a spus un trecător, " poți oare să-mi explici
De ce-ți pierzi timpul și puterea trudind atât aici?
Călătoria ta se va sfârși curând-curând, oricum
Tu nu vei mai călca a doua oară pe-acest drum;
Ai traversat deja prăpastia adâncă a râului cu vadul lat,
De ce zidești acest pod când răcoarea serii tocmai s-a lăsat?"
Bătrânul l-a privit ridicând din pământ capul nins;
"Prietene, pe urmele mele pășește, întins,
Azi un tinerel fără experiență," a zis,
"Iar el trebuie să treacă peste-acest abis.
Pentru mine prăpastia a fost un obstacol ușor de-înfrânt,
[...] Citește tot
poezie de Will Allen Dromgoole, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre obstacole și timp, adresa este: