oracol

Univers

Se schimbă cerul a furtună... Linii de fulgere răsar
Pe cerul vineţiu şi putred, în dansuri frânte, de cleştar...
Plâng ochi... Ai cui să fie oare?! Sub ce blestem au adormit
Şi-acum, din umbre de furtună, ca un oracol s-au ivit?

Taie lumini întunecarea, vâltori de ramuri se ridică
Pe plumburii fâşii de ceruri, pe veşnice cărări de sticlă...
Nu-i pas să-şi treacăneprezenţa,-n tăceri uitate şi permise,
Căci au pierit în umbre stranii, atâtea ploi, atâtea vise...

Sălbatice toreadoare, secnunde-n goluri se răsfiră...
Câtă grandoare, câtă teamă, de-acum, pe mantia divină...
Şi sufletul se risipeşte, se strânge, piere, se răsfrânge,
Înnobilat de suferinţă, în crud picături de sânge.

Veşmânt de lacrimi... Val de stele pierind în neagra-ntunecare...
Doar fulgerul lumină cerul îndoliat de aşteptare..
Ridic un braţ... Apare luna... se stinge în frânturi apusul...
Adorm sub umbra vineţie şi-n urma mea se stinge plânsul...

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonet cristalizat

chemările cereşti sunt adieri de vânt
prelungesc distanţa dintre viaţă şi moarte
extazul e o forţă transferată-n cuvânt
literele dragostei mă vor duce departe.

transfigurări intense se încadrează-n stil
gânduri pozitive ocolesc pericole şi haos
viziuni lucide fac timpul meu util
cu graţia cerească am pătruns în naos.

zâmbete împreunează eşecuri cu triufuri
fericirea capătă contur de miracol
valori de excelenţă le-am pus în seifuri.

particip la viaţă ca la un spectacol
îmi feresc credinţa de tâlhari de furi
urmând învăţături descrise în oracol.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Imediat ce apune de ziuă

într-o zi îmi va fi interzis
să mai fiu femeie
aşa că va trebui să aleg
între uşă de moschee
sau Zidul Plângerii
poate cel al Cunoaşterii

deşi miracolul naşterii
n-ar mai fi niciun miracol
asta se-nvaţă dintr-un
oracol
de la capătul lumii

acolo unde beduinii
fără drum de întoarcere
stau de vorbă cu mărăcinii
şi îi trimit
rând pe rând
în corporaţiile bisericeşti
cu aceeaşi îndârjire

[...] Citeşte tot

poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Între da şi nu este loc de încă un univers

cu totul
de la prima explozie
până la ultimul fâs
cum să vă spun altfel
povestea lumii
decât prin pilde sofisticate
ca la un concurs stupid de ghicitori
de tip oracolul din delphi
totuşi
v-aţi întrebat vreodată
dacă dumnezeu e sofisticat
sau doar noi înflorim cuvintele
ca la carnaval
de nu mai ştie nimeni care e alfa
şi nici care mai e omega

poate că poezeala s-a născut doar aşa
dintr-o nevoie bolnavă de a ne agăţa de ceva
înainte de tăcerea veşnică

[...] Citeşte tot

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rătăcire

Poeţi, nu mai bateţi la porţile toamnei,
E ceaţă, e frig, un câine jeleşte
Dorm greieri tăcuţi la porţile vamei
Peste care iarna tenace păşeşte.

Peste vremuri şi semeni aşterneţi cerneluri
Tiparele sug din sânuri preapline
Pergamente uitate în triste creneluri
Tăinuiesc profeţii ale zilei de mâine.

Sparg noaptea cu geana şi-ascult recitând
Poem conceput în vremuri apuse
Hrisoave foşnesc cu glas răguşit
Oracolul vremii prevestind cele scrise.

Poeţi, înarmaţi-vă cu scuturi de cer
Cu aripi de înger ce zboară-n lumină
Prezentul să-l faceţi prea tainic mister
Pe semenul vostru l-absolviţi de vină.

poezie de Vîlceanu Daniela (noiembrie 2021)
Adăugat de Daniela Vîlceanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În norma mea de timp

în norma mea de timp
o parte din trăiri se duc într-un gol primitor
sugrumat de uitare
mişcarea se cerne lângă un pahar cu apă
privind o zare împinsă-n altă parte
formele nemişcării se insinuează lent
înlocuind o risipire din mine
şi uneori un sens o părere
cuvinte ascuţite
cuvinte îngheţate
ating o durere şi-mi acoperă gura

cuvintele se-nfig în umeri şi-n spinare
aerul urlă într-o sferă de vid
tăcerea face un arc peste mine şi doare
mă dărui unui timp mergând spre apus
căutând un miracol rupt dintr-un oracol
cuvinte nomade pulsează în palme
şi-o impalpabilă povară de fluturi
mă sfarmă când stai lângă mine şi taci.

poezie de Oana Frenţescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Crez

Crez

Eu am gândit pe Dumnezeul Unic,
Fără de chip şi fără loc,
Am cunoscut războiul punic,
În Evul Mediu am trecut prin foc,
Am fost mereu un Celălalt, alături,
Iar viitorul l-am gândit precum
Un splendid răsărit în văluri
Peste deşertul Karakum,
Eu am crezut mai mult în mângâiere
şi mai puţin în ritualul fals,
cuvintele mi-am plâns în grea tăcere,
apoi s-au înălţat în pas de vals,
am văzut Glasul, drumul şi pustiul,
nimic nu-i mort, când ştii ce-nseamnă viul,
m-am înălţat să te privesc, miracol,
Iubire, veşnicul oracol.

BORIS MARIAN

poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu şi eu

Tu eşti apă, eu sunt foc
Dă-mi răspuns la acest joc!
Eu sunt Soare, tu eşti Lună
Zi şi noapte împreună.
Tu şaten, iar eu sunt brună
Ce prin vise se cunună.
Eu sunt mare, tu esti ţărm
Ce în cale-ţi mă transform.
Tu eşti munte, eu izvor
Însă unu-i călător.
Eu copac, tu rădăcină
Ce ne ţinem de tulpină.
Tu eşti ceaţă, iar eu ploaie
Ce se-ascunde prin noroaie.
Eu sunt sunet, tu viu grai
Eu din versul tău răsai.
Tu esti foaie, eu stilou
Aşezate pe birou.
Eu apus, tu răsărit
Ce prin lume-au hoinărit.

[...] Citeşte tot

poezie de Gabriela Enescu
Adăugat de cnn
Comentează! | Votează! | Copiază!

Arta iertării

Sub cerul unde liniştea m-aşteaptă
Cu crini în mâini, spre care n-am mai mers,
Ce mare e femeia care iartă
Un om de neiertat în Univers?!

M-am fost crezut oracolul stihiei
Şi împăratul clipei, mai ales,
Şi-adesea—avocatul Veşniciei
Şi-abia acum, târziu, am înţeles

Că toatele-s în van de nu-i durerea
Primordialul schit, spre care-n zori
Cuvântul meu a-ncendiat tăcerea
Şi-a-ngenuncheat în faţa unei flori,

Care e Ea, a lumii mele soartă,
O sfântă-n amintirea de neşters.
Ce taină e femeia care iartă
Un om de neiertat în Univers?!

[...] Citeşte tot

poezie de Traian Vasilcău (2016)
Adăugat de Traian Vasilcău
Comentează! | Votează! | Copiază!

Deasupra Sinaiului

Deasupra Sinaiului – norii
Deasupra norilor – El,
N-am fost acolo, înseamnă
Că Dumnezeu e în noi.
În casa vecinului, moartea
A pus un bilet de tramvai,
Aşa se pare, vecina
Crede ca mortul e-n rai.

* * *

Cred în viaţa de apoi,
Ca-n această viaţă,
După moarte am şi eu
Drept la alta faţă.
În memorie păstrez
Mii şi mii de chipuri
Sunt un biet calculator
Plin de videoclipuri.
Te-am iubit şi m-ai uitat,

[...] Citeşte tot

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!