Poezii despre paradox, pagina 3
Incertitudine
... cu cât mai scurtă-i o iubire
cu-atât mai lungă-i o uitare
cu atât mai greu în amintire
se stinge trist o lumânare
cu cât mai lungă-i o iubire
cu-atât mai scurtă-i o uitare
cu-atât scânteia fericirii
în suflet arde ca un soare
întreagă lume-i energie
incertitudine paradoxală
cuantică incertitudine și vie
precum iubirea ta fundamentală...
poezie de Iurie Osoianu (23 decembrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eufonie paradoxală
Cine în afara iubirii ar avea destulă
delicatețe să poată trezi un copil soarele
se rostogolește de la o noapte la alta
la fel de înflăcărat la fel de jucăuș
Doamne cum să atingi epiderma cerească
a copilăriei decât c-o mângâiere cu fluturele
unui sărut cu lacrimile gemene ale unei mame
sufletul nu se poate hotărî cele două
brațe Denis și Laurențiu cele două speranțe
gemene Laurențiu și Denis ridică viitorul
în dreptul ochilor orizontul se întinde
de la un capăt la altul
ca un fluture
ca un surâs
poezie de Costel Zăgan din Poezii de trezit copiii (10 iulie 2012)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Veac paradoxal
perfidii au invadat spațiul ortodox
lumea s-a viclenit într-o mare măsură
între extaz și agonie trăiesc un paradox
suflete se înrăiesc atinse de ură
mi-ar trebui iar o credință de inox
să nu se ruginească pe drumuri de zgură
perfidii au invadat spațiul ortodox
lumea s-a viclenit într-o mare măsură
primesc lovituri ca într-un ring de box
boala și bătrânețea din fericire fură
aleargă prin mine o umbră de "fox"
frica de hoție crește în anvergură
perfidii au invadat spațiul ortodox
lumea s-a viclenit într-o mare măsură
rondel de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Alelei
Întâi pe alei
Veneau celebrități
În devenire
Apoi au fost puși atei
În stare permanentă
Pe aleile ateilor
Creșteau cândva
Din abundență tei
De la o vreme s-au veștejit
Și au dispărut total
Nimeni nu mai sădește
Acolo tei
Pe aceeași alei
Numai melancolia
Persistă și dăinuie
Acolo apar uneori
Fantome sinistre
Cu straie sumbre
Aleatoriu mai suflă
Pe acolo vânturi anonime
[...] Citește tot
poezie de David Boia (12 noiembrie 2017)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Paradox
Ne prelevăm, prin gânduri abstinente,
De haosul ce circulă prin noi,
Lăsând idei să zacă, congruente,
Pe drumuri alterate de nevoi.
Nutrim, datornici, gând de slobozie,
Încinși de-alergături pe-același crug,
Când circumscriși în fantasmagorie
Ne disipăm arzând, bătuți, pe rug.
Ne căutăm spre-a ne găsi. Sau poate,
Răstălmăcind mandatul afectat,
Interpelăm ceaslovurile toate
Cu-același inerent deziderat.
Si contorsionați de umblătură
Ne-mpleticim visând un echinox
Ce nu se lasă prins în conjuctură
De Timpul nostru, veșnic paradox.
poezie de Adrian Erbiceanu
Adăugat de Sabyanna
Comentează! | Votează! | Copiază!
În cuib de cenușă
a devenit pasărea phoenix
după ce a devenit
și nu înainte
ea
pasărea phoenix
își păstrează taina devenirii
în patima ce reproduce devenirea
și fără să predice nimicul
ține loc de o bibliotecă nu mai știutoare
decât cel sărac cu duhul
restul paradoxul
numai El îl știe
poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pe marginea Idiotului de Kurosawa
Poezia îmi pare câteodată a fi starea de idioțenie paradoxală:
ești ca un salcâm stropit cu var
peste care ploile aruncă măruntaiele cerului
ești ca un îngeraș care pică în farfuria cu borș
la Cina cea de Taină
ești ca un rege al Franței tuns cu ghilotina
sau pur și simplu Mâșkin
rătăcit într-o Siberie japoneză.
poezie de Cristian Bădiliță din Poeme pentru păsări și extratereștri (2007)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Flux de seducție
Uneori cei din jurul meu se miră
cât de deschis le vorbesc,
se miră și nu înțeleg
că de fapt conversez cu mine,
doar cu mine însumi.
Neatent la context, la ochii exteriori.
Să văd dacă mai pot regăsi
cheia rătăcită a vechilor semnificații,
să văd cât se mai poate merge încă
pe drumul acesta
al lumii pline de paradoxuri.
Lipindu-mi ochii cât mai adânc
de pieptul șovăitor, urmăresc
steaua ce m-a călăuzit până la naștere.
Înfruntând pentru mine
Printre atâtea furtuni, primejdia și nepăsarea.
poezie de Gheorghe Izbășescu din Melodrama realului (2006)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lipsa ta...
Și lipsa ta mă arde pân' la sânge!
Și dorul mă mistuie ușor...
Speranța pe zi tot mi se frânge,
Și uneori, parcă aș vrea să mor...
Și te-am iubit cu multă pasiune...
Oare cum n-ai simțit ce eu ți-am dat?!
Inima mea, multe povești ar spune
Despre un paradox de rai și iad...
Și lipsa ta mă doare tot mai tare,
Trec anotimpuri... tu ești o amintire!
Vrei să reînvii trecutul oare?...
Mai vrei să fie între noi iubire...?
Dacă nu simți și n-ai simțit nici fluturi,
Ce se zbăteau când mă vedeai pe mine...
E timpul printr-o palmă să mă scuturi,
E timpul să uit tot despre tine!
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Șoptit de Dumnezeu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
"Punctualitate mioritică"
Corectitudinea-i un "viciu",
Căci Domnu-a dat doar "virtual,"
Să fie omul punctual,
Când vine-acas', ori la serviciu
De vii la timp, e un indiciu,
Că ești desigur anormal,
Iar eu, în mod paradoxal,
Nu mai îndur acest supliciu
De-aceea, dornic să mă plimb,
Serviciul aș dori să-mi schimb...
Cum fiecare liber e
De-a "paște" unde vrea, ca renul
M-aș angaja la CeFeRe,
Că-ntârzii permanent, ca trenul!
sonet epigramatic de Dan Căpruciu din Sonatele sonete. Sonete epigramatice, epigrame, Puțin sonate (2011)
Această poezie face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ți-ar plăcea să vezi tipărită o antologie de poezii despre paradox? Trimite o propunere la editura Digital Unicorn!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre paradox, adresa este: