picioare şi religie

Conjugare...

Vreau să cunosc gustul buzelor tale,
Vreau să mă bucur că-mi stai doar în cale,
Vreau ca să-ţi fiu ce calci în picioare,
Ce vezi, ce atingi cu drag, cu ardoare...

Sunt ca un pustnic ce-şi caută raiul,
Sunt ca un prunc ce-şi bombăne graiul,
Ca un artist ce în ideal tinde,
Ca un cuptor ce jarul şi-aprinde...

Eşti obârşia vieţii care m-adapă,
În faţa furtunii eşti sinceră pleoapă,
Eşti pană desprinsă din castul etern,
Idolniţă-n care iubire ţi-aştern!...

poezie de Vasile Zamolxeanu (11 mai 2017)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Paşte

Lepădaţi căpestrele
Deschideţi ferestrele
Să intre binecuvântarea
Cât Golgota, cât zarea.

Am fugit de pe cruce
Cu picioarele năuce
Şi-am venit înapoi
Să vă dau anafura vieţii d-apoi.

Să fiţi cuminţi toţi
Miniştri, cerşetori şi idioţi;
Cu roua, cu deşertăciunea
Faceţi-vă zilnic rugăciunea.

Eu am să plec imediat.
Satan e concediat
Aşa că veţi trăi fără frică
Şi om şi măgar şi pisică.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Ion Pena din revista "Oltul", anul I, nr. 9 -10 (aprilie 1944)
Adăugat de Anisoara Elena Scarlat
Comentează! | Votează! | Copiază!

[Femeia mea frumoasă ca scriptura]

Femeia mea frumoasă ca scriptura,
Nu-ţi cer nici coapsele, nici sânii şi nici gura,

Ci sufletul răscopt ca o căpşună
Cu mirosu-nţelept şi carnea bună

Şi gândurile moi şi-adânci ca mierea
După-amiezii, spre-a-mi spori puterea,

Şi-ţi fac din fluturi pat, din rouă masă,
Nelegiuit de alba mea mireasă,

Şi-ţi născocesc din vorbe raiul dulce
În care tinereţea ta să-şi culce,

Când ziua-ţi cade tristă la picioare,
Lacrima grea, strălimpede şi mare.

poezie de Emil Brumaru din Submarinul erotic, Opere II
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Camera din interiorul meu

Cu picioarele îndoite, îngenuncheat,
Cu vârfurile degetelor de la mâini lipite unul de altul
Şi palmele întinse şi strâns apropiate,
Îmi găsesc centrul...

Pentru că acolo, în acea încăpere a fiinţei mele,
Este locul unde pot conversa cu Dumnezeu...

poezie de Ted Sheridan, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Afonul

Azi mi-am dat inima cu cremă roşie
pentru inimă
şi mi-am scuipat din picioare papucii
cu stimă şi respect
m-am aruncat în canapeaua plină de balansoare
şi-am cântat cât am putut
de tare
fals
atât de fals
că mi-a bătut Dumnezeu în piept cu o coastă!

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noaptea când am avut cerul la picioare

însera fantomatic
stelele alunecau printre nori
una câte una
ca într-o joacă
de parcă dumnezeu ar fi vrut
să ne pună cerul la picioare
înainte de sosirea întunericului

stelele acelea păreau vii
se prindeau de ramurile copacilor
de genele tale
străluceau
abia atunci am înţeles
cum se nasc licuricii

iar tu zâmbeai
cu mâinile sub ceafă
întinsă peste universul redefinit

poezie de Cristian Lisandru din Ca o femeie despletită, neliniştea... (4 mai 2011)
Adăugat de Cristian Lisandru
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Femeia mea frumoasă ca scriptura,
Nu-ţi cer nici coapsele, nici sânii şi nici gura,

Ci sufletul răscopt ca o căpşună
Cu mirosu-nţelept şi carnea bună

Şi gândurile moi şi-adânci ca mierea
După-amiezii, spre-a-mi spori puterea,

Şi-ţi fac din fluturi pat, din rouă masă,
Nelegiuit de alba mea mireasă,

Şi-ţi născocesc din vorbe raiul dulce
În care tinereţea ta să-şi culce,

Când ziua-ţi cade tristă la picioare,
Lacrima grea, strălimpede şi mare.

poezie de Emil Brumaru
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aer curat

Inspir
buchetul de biserici dărâmate pe care
mi l-am oferit la auzul propriului ţipăt
al naşterii!
Expir
frunzele uscate din creanga piciorului
mers spre nemişcare
odă usturătoare
a golului!
Îmi ţin respiraţia!
Doamne, ce aer curat e în mizeria respiraţiei umane!

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cocoloşul şi Pietricica

"Iubirea nu pe sine vrea să se dezmierde,
Nu pentru sine-s angoasele care-n inimă-i tot cad,
Ea pentru altcineva cântă de frunza verde
Şi-nalţă-un Paradis, aţâţând focul disperării-n Iad."

Astfel fredona micuţul Cocoloş de Lut
Călcat zilnic de toate vitele-n picioare;
Dar din pârâiaş o Pietricică a ţinut
Să-i ciripească stihurile următoare:

"Iubirea doar pe sine vrea să se dezmierde,
Să-l lege în lanţ pe altul e marea ei plăcere,
E fericită să-l vadă cum libertatea-şi pierde –
Şi-nalţă-un Iad ca să provoace-n Paradis durere."

poezie clasică de William Blake, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ab iniţio

Lumea mea iată moare,
Lumea ta a murit,
Moartea lumii mă doare,
Vine-un alt asfinţit.

De-ar mai fi altă lume,
Nu-i nimic definit,
Calcă timpu-n picioare,
Într-un spaţiu căznit.

După cum ne e timpul,
Mori şi tu, mor şi eu
Şi să mori nu e simplu,
Fără de Dumnezeu.

poezie de Augustin Jianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!